ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 548 din 13 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș – secția I-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins apelul declarat de apelanta A. S.A. - în insolvență, prin administrator judiciar, prin administrator special B. cu avizul administrator judiciar C., în contradictoriu cu intimații prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE-SERVICIUL EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE REGIONAL Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 16548 din 29 decembrie 2021, pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2018, ca nefondat. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire A. S.A. în insolvență, prin administrator special B. și prin administrator judiciar C..

În motivarea cererii, revizuenta arată că, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile x/19.11.2018, la data de 10.03.2023, a depus decizia civilă nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul x/2015, invocând puterea de lucru judecat în ceea ce privește problema supusă dezbaterii Tribunalului Timiș (aplicarea dispozițiilor art. 266 indice 3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală), soluționată de Curtea de Apel Timișoara.

Revizuenta susține că, opus deciziei civile nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș a pronunțat decizia civilă nr. 548/A din l3 aprilie 2023 în dosarul nr. x/2018.

În acest sens, revizuenta arată că, întrucât Curtea de Apel Timișoara, în mod definitiv, prin decizia civilă nr. 24/A din 18 ianuarie 2023 a stabilit că nu se poate porni procedura de executare silită în paralel cu procedura insolvenței, iar singura modalitate de valorificare a oricărei creanței este aceea de înscriere la masa credală, prin decizia atacată se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Mai susține revizuenta că, deși la stabilirea acestei împrejurări a fost avută în vedere o cerere de anulare a unei adrese de poprire, chestiunea tranșată în cuprinsul deciziei civile nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015 se impune a fi aplicată în dosarul nr. x/2018, întrucât emiterea oricăror acte de executare silită împotriva sa, întemeiată pe dispozițiilor art. 266

1

-5 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, tinde la acceptarea unei situații contrare, respectiv la constatarea faptului că bunurile sale pot face obiectul unor executări silite în afara procedurii de insolvență.

Revizuenta apreciază că de la data dezlegării în dosarul nr. x/2015, ca urmare a deciziei civile nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, nu se mai poate recurge la procedura de executare silită invocată de organele fiscale, orice statuare în sens contrar fiind supusă revizuirii în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 510 alin. (2) și art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., încălcându-se și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, în opinia revizuentei, decizia atacată înfrânge autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei Curții de Apel Timișoara nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțată în dosar nr. x/2015, care statuează asupra imposibilității desfășurării procedurii de executare silită în paralel cu procedura insolvenței.

În susținerea acestor argumente, revizuenta arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 430, art. 431 alin. (2), art. 433, art. 434, art. 435 C. proc. civ.

În raport de art. 431 C. proc. civ., revizuenta precizează că sunt îndeplinite cerințele triplei identități după cum urmează:

Mai arată revizuenta că nu este identitate de obiect numai atunci când obiectul celor două cereri se suprapune exact, dispoziția legală enunțată neimplicând în mod necesar același obiect material, fiind de ajuns ca, la baza ambelor cereri să se afle același temei de drept. Practic, ceea ce interesează din punct de vedere al autorității de lucru judecat este ca, din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același, adică obținerea unui titlu executoriu cu privire la dreptul pretins.

Sub un ultim aspect, revizuenta arată că cele două alineate ale art. 431 C. proc. civ. reunite sub denumirea marginală "Efectele lucrului judecat", reglementează două forme diferite de manifestare a autorității de lucru judecat și anume: efectul negativ, care operează în condițiile existenței triplei identități de părți, cauză și obiect și efectul pozitiv, pentru existența căruia identitatea este impusă doar în ceea ce privește părțile, nu și în privința obiectului și cauzei, pentru care textul prevede condiția unei legături între ceea ce s-a stabilit într-un alt litigiu și litigiul din urmă.

Efectul pozitiv, ilustrat de adagiul "res judicata pro veritate accipitur" ("lucrul judecat trebuie considerat adevărat" sau "ceea ce a fost judecat exprimă un adevăr legal") - conform căruia aspectele statuate printr-o hotărâre judecătorească nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească - reprezintă o prezumție de adevăr care va fi reținută de instanța învestită în litigiul din urmă ca argument în soluția pe care o va da.

Prin urmare, apreciază că, atât timp cât face dovada contrară celor statuate prin decizia a cărei revizuire o solicită, se impune cu necesitate revizuirea hotărârii pendinte repudiate, în acord cu respectarea efectelor aspectelor deja judecate în litigii anterioare.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I Civilă.

La 05.09.2023, revizuenta a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în reprezentarea DIRECȚIEI GENERALE EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE – SERVICIUL EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE REGIONAL TIMIȘOARA a formulat întâmpinare la 13.09.2023, prin care a arătat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat și, respectiv, nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză. Intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

La 14.09.2023, DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, în reprezentarea Ministerului Finanțelor pentru Statul Român, a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 1304 din 20 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I Civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civilă și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 octombrie 2023.

La 10.11.2023, intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în reprezentarea DIRECȚIEI GENERALE EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE – SERVICIUL EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE REGIONAL TIMIȘOARA a depus la dosar înscrisuri, ce au fost transmise instanței și prin poștă la 16 noiembrie 2023.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, constatând lipsa de procedură cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE – SERVICIUL EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE REGIONAL TIMIȘOARA a dispus amânarea judecării cauzei la data de 7 februarie 2024.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, cu care este legal învestită, și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunțate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanța s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi reanalizat de către instanța de revizuire. Această condiție se explică prin aceea că instanța de revizuire, învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie, la rândul său, să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Autoritatea de lucru judecat, respectiv efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 430-431 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în prezenta cerere de revizuire nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

În speță, revizuenta invocă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, prin care au fost respinse apelurile declarate de apelanta creditoare Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și de apelanta creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală, în reprezentarea Direcției Generale Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1328 din 9 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. A. S.A., prin administrator special B., cu avizul administratorului judiciar S.C. C., având ca obiect contestație.

Înalta Curte reține că în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Tribunalul Timiș – secția I-a Civilă a analizat autoritatea/puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă.

Astfel, se observă că, în considerentele deciziei civile nr. 548 din 13 aprilie 2023, Tribunalul Timiș – secția I-a Civilă a reținut că: "(...) soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015 este fără nicio consecință asupra prezentei spețe întrucât are în vedere situații juridice distincte. Astfel, în respectiva speță, singurul aspect relevant a fost cel privitor la efectuarea unor acte de executare asupra contului unic al debitoarei în insolvențe, respectiv imposibilitatea popririi (indisponibilizării) acestui cont. O atare soluție este firească în condițiile în care o asemenea măsură ar bloca efectiv și complet orice operațiune pe care debitoarea în insolvență ar putea să o desfășoare în derularea activităților sale curente și inclusiv în vederea redresării patrimoniale încât scopul procedurii să fie atins prin reintegrarea societății debitoare în mediul economic, iar nu prin desființarea persoanei juridice. În schimb, excepția reținută de Curtea de Apel Timișoara privește numai contul unic al debitoarei în insolvență, nu și alte bunuri ale acesteia – la care, de altfel, nici nu se face referire – motiv pentru care nu poate fi aplicat același raționament în prezenta cauză întrucât ar însemna, întocmai cum s-a expus mai sus, lipsirea fără efecte juridice a unor norme procesuale imperative și clare".

În consecință, Înalta Curte constată că, în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă.

Așa fiind, instanța de revizuire nu poate să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către instanța în fața căreia s-a invocat acest aspect, așa cum tinde să solicite revizuenta.

Înalta Curte, verificând, în calitatea sa de instanță de retractare, numai condițiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, nu poate realiza un control judiciar asupra legalității și temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar deschide o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil.

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache și alții c. României, nr. 30464/03, Stanca Popescu c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 și altele).

În cauză, câtă vreme autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă a fost supusă analizei instanței în cel de-al doilea proces, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 548 din 13 aprilie 2023 de Tribunalul Timiș – secția I-a Civilă, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, formulată în baza dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiată.

Prin urmare, din cele menționate anterior, rezultă că în speță nu este îndeplinită condiția dedusă din dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căreia în al doilea proces să nu se fi analizat autoritatea de lucru judecat.

Mergând mai departe cu analiza, Înalta Curte arată că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice. Atunci când este chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat își extinde efectele asupra lucrului de judecat.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le putea adopta a impus concluzia că numai efectul negativ al autorității de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori; dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Dacă s-ar afirma, ca temei al revizuirii, nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni litigioase dezlegate anterior, în cadrul altui proces, anularea ultimei hotărâri, nedublată de posibilitatea rejudecării, ar lăsa noul litigiu nesoluționat.

Până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, o atare soluție nu era reglementată.

De aceea, efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 (21.12.2018) – ceea ce nu este cazul, în speță, deoarece procesul de față a început la 06.12.2018 –, întrucât în noua formă a Codului, inaplicabilă însă, art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanței de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Așadar, în speță, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ și, astfel, trebuie verificată existența triplei identități evocată mai sus, de părți, obiect și cauză; în aceste limite urmând a se realiza controlul judiciar.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 16548 din 29 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Timișoara – secția I Civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatoarea A. S.A. - în insolvență, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMNISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE-SERVICIUL EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE REGIONAL BUCUREȘTI; s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către părți.

Prin decizia civilă nr. 548 din 13 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș – secția I-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins apelul declarat de apelanta A. S.A. - în insolvență, prin administrator special B. cu avizul administrator judiciar C., în contradictoriu cu intimații prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE-SERVICIUL EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE REGIONAL TIMIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 16548 din 29 decembrie 2021, pronunțate de Judecătoria Timișoara, ca nefondat; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Revizuenta afirmă că aceste statuări sunt contrare deciziei civile nr. 24/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, prin care au fost respinse apelurile declarate de apelanta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și de apelanta creditoare AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în reprezentarea Direcției Generale Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1328 din 9 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. A. S.A., prin administrator special B., cu avizul administratorului judiciar C., având ca obiect contestație.

Înalta Curte arată că, în raport de această din urmă decizie, nu este îndeplinită condiția identității de obiect.

Astfel, dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/19.11.2018, formulată de contestatoarea A. S.A. – în insolvență, iar dosarul nr. x/2015 a avut ca obiect contestația la executare formulată de aceeași societate împotriva adresei nr. x/07.06.2021 de indisponibilizare a sumelor existente în contul unic de insolvență deschis la D. S.A., poprire comunicată contestatoarei la 15.06.2021 și împotriva procesului-verbal privind cheltuielile de executare silită nr. x/03.05.2021, comunicat contestatoarei la 04.06.2021.

Așadar, nu poate fi reținută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlate condiții impuse de norma legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. în insolvență, prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., împotriva deciziei civile nr. 548 din 13 aprilie 2023, pronunțate de Tribunalul Timiș – secția I-a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. în insolvență, prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., împotriva deciziei civile nr. 548 din 13 aprilie 2023, pronunțate de Tribunalul Timiș – secția I-a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2024.