ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2024

Ședința publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2023 pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. x/2023, creditoarea A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu terțul poprit B. S.R.L. și cu debitorul C., ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 197/2017 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D., asupra veniturilor debitorului și a terțului poprit, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/20.08.2010 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, până la concurența sumei de 5.892,94 RON, compusă din 5.204,14 RON reprezentând debit și 688,80 RON reprezentând cheltuieli de executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 787 și art. 790 C. proc. civ.

Judecătoria Ploiești, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6688 din 02 noiembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 790 alin. (1) raportate la art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc că cererile de validare a popririi sunt de competența instanței de executare, care este reprezentată de judecătoria de la domiciliul debitorului.

Verificând baza de date a DEPABD, a constatat că domiciliul debitorului se află în sat Florești, comuna Florești, str. x, bl. Corp 3, jud. Cluj, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 829 din 05 martie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a acelorași dispoziții legale, însă a făcut aplicarea principiului unicității instanței de executare.

Astfel, reținând că Judecătoria Ploiești este instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea de validare a popririi formulate de petenta creditoare A., în contradictoriu cu debitorul C. și terțul poprit B. S.R.L.

Înalta Curte constată că, în litigiul pendinte, Judecătoria Ploiești și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 790 și art. 651 C. proc. civ., însă prima instanță a avut în vedere domiciliul debitorului, în timp ce a doua instanță a făcut aplicarea principiului unicității instanței de executare, și a apreciat că cererea de validare a popririi se soluționează de instanța care a încuviințat executarea silită.

Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Cât privește instanța de executare, aceasta este definită prin art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Așadar, raportat la prevederile legale anterior menționate, competența de soluționare a cererii având ca obiect validare poprire aparține instanței de executare.

Prin încheierea civilă nr. 3566 din 09 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2010, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege.

Cum, în cauză, prin cererea de validare a popririi se solicită obligarea terțului poprit B. S.R.L. la înființarea popririi asupra veniturilor debitorului, competența de soluționare a cauzei având ca obiect validarea popririi revine judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită a titlului executoriu care a stat la baza înființării popririi a cărei validare se solicită, și anume Judecătoria Ploiești, ca instanță de executare.

În dezlegarea acestor aspecte se dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Aceasta este și dezlegarea dată cu caracter obligatoriu de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință, s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În acest sens, se relevă conținutul paragrafelor 70, 71 și 80:

,,70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Așadar, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2024.