ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 733/2024

HOTĂRÂRE

19.03.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 733/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Contestația la executare

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș – secția civilă la data de 21 martie 2023 contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în continuare în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2021 la BEJ B., respectiv a încheierilor nr. 4-5/20.02.2023, a somației din aceeași dată și a executării silite însăși, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

În drept, a invocat prevederile legale la care a făcut referire pe parcursul cererii.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin încheierea civilă nr. 2038/2023 din data de 08 iunie 2023, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

A reținut incidența în cauză a art. 666 alin. (1), art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că se impune clarificarea noțiunii de instanță de executare, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. interpretat prin prisma considerentelor deciziei nr. 20/2021 și deciziei nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, în care se reține principiul unicității instanței de executare.

Cât privește incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. (care ar fi incidente raportat la calitatea părților), instanța a reținut că această chestiune trebuia analizată la momentul încuviințării executării silite, în acest sens pronunțându-se Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 432/13.02.2019 în dosarul nr. x/2019, în soluționarea unui conflict de competență. De altfel, în acest sens au fost modificate și prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (ulterior datei sesizării executorului judecătoresc), în prezent teza finală a art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stabilind în mod explicit faptul că prevederile art. 127 C. proc. civ. sunt aplicabile la momentul încuviințării executării silite.

A conchis că, odată încuviințată executarea silită, chiar și cu încălcarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., instanța care a dispus în acest sens devine instanță de executare și devine competentă să judece incidentele apărute pe parcursul executării silite, deci inclusiv contestațiile la executare.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin încheierea civilă nr. 1591/2023 din data de 05 decembrie 2023, Judecătoria Alba Iulia, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Alba Iulia și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru determinarea competenței teritoriale a instanței de executare, raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a reținut că, dată fiind calitatea contestatoarei (instanță ierarhic superioară), se impune aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (2

) din C. proc. civ., care au caracter special în raport de cele ale art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din același cod, iar aceste dispoziții nu au făcut obiectul interpretării în decizia nr. 20/2021 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește contestația la executare formulată de contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva actelor de executare emise în continuare în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2021 la BEJ B., respectiv a încheierilor nr. 4-5/20.02.2023, a somației din aceeași dată și a executării silite însăși, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

Sub aspectul determinării instanței competente teritorial să soluționeze contestația la executare sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Contestația la executare se introduce la instanța de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu alin. (3) din același text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul contestației la executare competența este exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, o astfel de cerere fiind de competența judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Principiul unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenței art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 4154 din 24.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Alba Iulia, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare revine acestei instanțe, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Alba Iulia cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.