ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1902/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 1 februarie 2023, pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu intimatele A., B. și C., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite, somației și încheierii executorului judecătoresc, anularea executării înseși, în temeiul art. 720 alin. (1) din C. proc. civ., cu obligarea creditorilor la eventualele cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză. În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare silită, raportat la dispozițiile art. 670 din C. proc. civ. suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 din același act normativ, până la soluționarea contestației la executare formulate și soluționarea cererii de suspendare înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației, raportat la dispozițiile art. 719 alin. (6) din C. proc. civ.. constatarea incidenței prescripției/cazului de suspendare de drept a executării silite încuviințate.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, prin somația din data de 09 ianuarie 2023, Tribunalul Sibiu a fost somat să calculeze și să plătească în termen de 10 zile diferențele de drepturi salariale dintre salariul încasat de creditoare și cel prevăzut în Anexa nr. 1, lit. A), pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, stabilite prin sentința civilă nr. 22 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 312/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, și să plătească în termen de o zi suma totală de 8.945 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită. Apreciază că actele de executare sunt lovite de nulitate.

În drept, a invocat dispozițiile C. proc. civ., Ordinului Ministrului Justiției nr. 210/2001 și Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006.

Prin sentința civilă nr. 913 din 16 martie 2023, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind contestația la executare formulată de Tribunalul Sibiu, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, din analiza dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă că, în situația particulară a litigiilor în care sunt implicate instanțe de judecată și judecători, există o competență teritorială alternativă.

În cauza pendinte, prin încheierea civilă nr. 7236/CC din 29 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sibiu s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 22 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 312/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, ulterior lămurită prin încheierea civilă nr. 35 din 08 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, astfel că instanța de executare a fost stabilită din acest moment. Ulterior, orice alt incident referitor la executarea silită, ce face obiectul dosarului de executare nr. 109/2022 al BEJ D., nu poate fi tranșat/soluționat decât de această instanță de executare.

Prin urmare, față de faptul că Judecătoria Sibiu a încuviințat executarea silită, aceasta este instanța competentă să soluționeze și contestația la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, în acest sens fiind și considerentele Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021.

Prin sentința civilă nr. 2660 din 19 iunie 2023, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Tribunalul Sibiu și pe intimații A., B. și C. în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a reținut că, la data promovării contestației la executare, respectiv 1 februarie 2023, art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. fusese modificat de legiuitor, prin reglementarea unui caz de competență teritorială de ordine publică, determinat de calitatea părților. Față de această împrejurare dar și de calitatea contestatorului de instanță ierarhic superioară, soluționarea cauzei nu se poate realiza de către Judecătoria Sibiu.

În acest sens, apreciază că instanța competentă este Judecătoria Târgu Mureș, învestită de contestator.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sibiu îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Pe calea contestației la executare, cu care a învestit instanța de judecată, contestatorul Tribunalul Sibiu a dedus judecății actele de executare silită îndreptate împotriva sa, emise în dosarul de executare nr. 109/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Cele două instanțe, respectiv Judecătoria Sibiu și Judecătoria Târgu Mureș, și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de modalitățile diferite de interpretare și aplicare ale dispozițiilor legale aplicabile în speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului.

Înalta Curte reține că regula generală în materia competenței teritoriale în ceea ce privește contestația la executare este instituită de art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "Contestația se introduce la instanța de executare", coroborat cu art. 651 alin. (1) din același act normativ, în vigoare la data demarării executării silite, potrivit cu care"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

De asemenea, reține că, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a contestației la executare sunt incidente și dispozițiile art. 651 alin. (3) care stipulează că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În cauza pendinte, pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare, sunt esențiale următoarele aspecte.

Prin sentința civilă nr. 22 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 312/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu a fost obligată să achite intimatelor din prezenta cauză o serie de drepturi salariale. Întrucât acestea au apreciat că sumele încasate nu coincid cu cele cuvenite, au demarat executarea silită pentru aceste diferențe, fiind constituit dosarul execuțional nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Învestirea executorului judecătoresc cu cererea de executare silită a avut loc la data de 8 decembrie 2022.

Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 7236 C. civ. din data de 29 decembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

Creditoarele au învestit un executor judecătoresc competent, potrivit normelor juridice în vigoare la data demarării executării silite, iar executarea silită a fost încuviințată de o instanță care și-a verificat competența tot prin raportare la aceleași norme. Obligația creditorului de a sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel vecine și executorul judecătoresc cu competența în raza curții de apel vecine, pentru care a optat, a fost instituită începând cu data de 11 decembrie 2022, adică ulterior demersului inițiat de A., B. și C..

Întrucât cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sibiu, care și-a verificat propria competență, competența de soluționare a contestației la executare, revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii care, în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, din dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale." Aceasta deoarece deși "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite."

În speță, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., prin raportare la data cererii de executare silită, Înalta Curte reține că Judecătoria Sibiu este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2023.