ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1581/2023

HOTĂRÂRE

11.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1581/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș în data de 10.01.2023, contestatorul Tribunalul Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H. și I., anularea tuturor actelor de executare și a executării silite înseși, iar în subsidiar, să se dispună diminuarea cheltuielilor de executare silită.

Totodată, a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a solicitat suspendarea executării silite.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 834/09.03.2023, Judecătoria Târgu Mureș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

A reținut instanța că, prin încheierea civilă nr. 6253/11.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către Judecătoria Sibiu, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite demarate în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 354/26.02.2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1832/21.09.2016 a Curții de Apel Pitești și sentința civilă nr. 174/01.02.2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1319/24.05.2016 a Curții de Apel Pitești, la cererea intimatelor din prezenta cauză, împotriva debitorilor contestatori Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia.

Încheierea de încuviințare a fost corectată prin încheierile de îndreptare eroare materială din data de 25.11.2022 (dosar nr. x/2022), respectiv 09.12.2022 (dosar nr. x/2022).

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 651 C. proc. civ. și cu Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 și nr. 27/2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Sibiu, acesteia revenindu-i și competența de soluționare a prezentei contestații la executare.

Prin sentința nr. 1620/24.04.2023, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, raportat la data începerii executării silite în dosarul nr. x/2022, respectiv 03.11.2022, conform art. 24 și art. 25 alin. (1) C. proc. civ., art. 651 alin. (1) C. proc. civ. avea următorul conținut: "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Deși acest text de lege era aplicabil la data încuviințării executării silite, etapă în care reclamant este creditorul, în momentul formulării contestației la executare de către debitorul Tribunalul Sibiu au devenit incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., care reglementează un caz de necompetență teritorială de ordine publică.

Potrivit textului legal, dacă o instanță de judecată are calitatea de reclamant/contestator într-o cauză de competența sa ori a unei instanțe inferioare, va sesiza în mod obligatoriu una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află.

Fiind un caz de necompetență teritorială absolută ce a intervenit doar la data formulării contestației la executare de către debitorul Tribunalul Sibiu, caz ce înlătură aplicarea regulii instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., soluționarea prezentei contestații la executare nu se poate realiza de Judecătoria Sibiu, dată fiind calitatea contestatorului de instanță ierarhic superioară.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru argumentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței de executare, în soluționarea unei contestații la executare, Judecătoria Târgu Mureș făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare, în timp ce Judecătoria Sibiu s-a raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de debitor, în cauză, a Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea civilă nr. 6253/11.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către Judecătoria Sibiu (astfel cum a fost completată ulterior), a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite demarate în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 354/26.02.2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1832/21.09.2016 a Curții de Apel Pitești și sentința civilă nr. 174/01.02.2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1319/24.05.2016 a Curții de Apel Pitești, la cererea intimatelor din prezenta cauză, împotriva debitorilor contestatori Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin prezentul demers judiciar, contestatorul Tribunalul Sibiu solicită anularea tuturor actelor de executare și a executării silite înseși, iar, în subsidiar, să se dispună diminuarea cheltuielilor de executare silită.

Totodată, a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a solicitat suspendarea executării silite.

Conform Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviințat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "(...) ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care-exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu-toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competența aceleiași instanțe de executare".

Întrucât, în cauză, instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Sibiu, în considerarea celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/2021, mai sus menționată, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecții în legătură cu imparțialitatea instanței, dată fiind calitatea creditorilor, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competență.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Sibiu, în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare.