ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 324/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 12.10.2023, sub nr. x/2023, revizuenții A. și B. au solicitat repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, respectiv au solicitat anularea sentinței nr. 3065/28.06.2022 a Judecătoriei Târgu-Mureș și a deciziei nr. 160/21.03.2023 a Tribunalului Mureș, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2021, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În prealabil, referitor la termenul de formulare a căii de atac, revizuenții au solicitat, în temeiul art. 186 alin. (1) și alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.

În dezvoltarea cererii formulate, revizuenții au arătat că sentința nr. 3065/28.06.2022 a Judecătoriei Târgu-Mureș a rămas definitivă prin decizia nr. 160/21.03.2023 a Tribunalului Mureș, decizie care le-a fost comunicată în data de 30.08.2023.

În speță, considerentele hotărârii sunt decizorii, în sensul că dezleagă un aspect esențial (prescripția executării), pe care se spriiină soluția din dispozitiv.

Au arătat că, fără a lectura considerentele deciziei, au fost în imposibilitate obiectivă de a observa incidența cazului de revizuire invocat, iar natura potrivnică, contradictorie, a hotărârii este urmarea motivelor avute în vedere la soluționare și nu a soluției în sine.

Decizia atacată constată intervenirea prescripției și pierderea forței executorii a titlului, dar nu face această constatare prin dispozitiv, ci doar în considerente, aspect care atrage curgerea termenului de introducere a revizuirii de la momentul comunicării deciziei.

În acest sens, au invocat inclusiv că practica judecătorească a Tribunalului Mureș în materie este de anulare a întregii executări, cu motivarea că, deși executarea silită nu este prescrisă, așa cum se invoca de către debitor, totuși nu poate continua, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 39 alin. (3) din O.U.G. nr. 114/2018, care suspendă de drept toate executările silite și obligă la plata eșalonată a sumelor recunoscute cu titlu salarial pe o perioadă de 5 ani.

Ca atare, deși completele de judecată din cadrul Tribunalului Mureș au anulat toate actele de executare, raportat strict la motivarea acestor soluții, debitorii Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia au acceptat debitele calculate prin expertize și au început efectuarea plăților eșalonate pe o perioadă de 5 ani către judecătorii creditori, sens în care au făcut trimitere la decizia nr. 384/2022 a Tribunalului Mureș.

Așadar, revizuenții au arătat că, în momentul pronunțării deciziei nr. 160/21.03.2023 a Tribunalului Mureș, nu aveau niciun motiv de îngrijorare asupra soluției, așteptând o motivare similară, într-o contestație împotriva unui titlu deja validat ca având forță executorie pentru unul dintre creditori.

Au invocat drept aspect suplimentar, pentru a întări caracterul temeinic justificat al motivelor de întârziere, așa cum sunt precizate la art. 186 alin. (1) C. proc. civ., că din completul de judecată a făcut parte același judecător care a pronunțat soluția în dosarul colegului lor, motiv pentru care au arătat că au fost în imposibilitate obiectivă de a formula o cale extraordinară de atac după pronunțarea deciziei, care nu apărea necesară în acel moment, neputându-se identifica vreun motiv de revizuire, motiv pentru care termenul de 30 de zile ar trebui să curgă de la comunicarea întregii decizii, pentru respectarea dreptului de acces la justiție.

De asemenea, au mai precizat revizuenții și că decizia nr. 160/21.03.2023 a Tribunalului Mureș le-a fost comunicată în data de 30.08.2023, perioadă în care se aflau în concediu de odihnă în străinătate (23.08 - 10.09.2023), neavând nicio rudă apropiată în Șelimbăr sau în Sibiu, căreia să îi acorde încrederea deschiderii corespondenței.

Așadar, consideră au fost în imposibilitate obiectivă de a lua cunoștință de hotărârea atacată la data comunicării, fapt ce prorogă termenul de formulare a prezentei căi de atac până în data de 10 octombrie 2023.

Pe fondul cererii de revizuire, au arătat că, prin sentința nr. 112/10.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 757/15.06.2009 a Curții de Apel Alba Iulia, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu au fost obligați, în favoarea revizuenților, la acordarea drepturilor bănești, reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa nr. 1 lit. A) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre revizuenți, aferent perioadei 10.04.2006-10.11.2008 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Drepturile acordate prin această hotărâre au fost achitate de Tribunalul Sibiu conform eșalonării prevăzute de O.G. nr. 71/2009, ultima plată fiind efectuată în data de 18.11.2015.

Prin încheierea nr. 3/21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2008, a fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 112/2008 a Curții de Apel Alba Iulia, în sensul că diferențele de drepturi salariale dintre salariul încasat de petenți și cel prevăzut în Anexa A pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006 au fost și rămân incluse în indemnizația de bază lunară de încadrare, fiind datorate și pentru viitor, începând cu data acordării lor și până la încetarea stării de discriminare.

Arată că, în data de 10.11.2021, au solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu menționat anterior, sens în care, prin încheierea nr. 4153/CC/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Alba Iulia, a fost încuviințată executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, de către BEJ C., în dosarul de executare nr. 1884/2021.

Debitorii au formulat contestație la executare, iar prin sentința nr. 3065/28.06.2022, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2021, s-a admis, în parte, contestația formulată și precizată de Tribunalul Sibiu.

Prin decizia nr. 160/21.03.2023, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2021, s-a dispus admiterea apelului declarat de apelantul Tribunalul Sibiu și a fost schimbată, în parte, încheierea atacată, în sensul că au fost anulate toate actele și formele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1884/2021 al BEJ C..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că "(...) în cauză, hotărârea judecătorească a fost pusă în executare de Tribunalul Sibiu, iar ultima plată a avut loc la data de 18.11.2015. Cererea de executare silită formulată de intimații creditori pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 112/2008, lămurită prin încheierea nr. 3 din 21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost făcută după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 706 C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 18.11.2018. Mai mult, chiar dacă am considera că cererea de lămurire a unei hotărâri judecătorești ar putea duce la curgerea unui nou termen de prescripție, observăm că cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 112/2008 a fost formulată la data de 22.11.2021 (dată eronată, 20.10.2020), dată la care se împlinise termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită."

Această constatare a instanței intră în vădită contradicție cu cele constatate în mod definitiv prin încheierea civilă nr. 3/21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia nr. 103/2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, referitoare la existența în continuare a stării de discriminare față de salariile procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, caracterul actual și cert al drepturilor cuvenite ca urmare a lămuririi și, implicit, inexistența prescripției dreptului la acțiune.

Intimatul Tribunalul Sibiu a invocat intervenirea prescripției în dosarul nr. x/2008, ocazie cu care curtea de apel a reținut, în considerentele încheierii de lămurire pronunțate, că lămurirea de dispozitiv nu este supusă niciunui termen de prescripție (general sau special) și că prescripția, ca mod de stingere a obligației, reglementat ca atare de art. 1.091 C. civ. de la 1864, sub imperiul căruia a fost pronunțată sentința civilă a cărei lămurire se cere, nu mai poate fi incidentă după pronunțarea hotărârii și dobândirea, de către aceasta, a puterii de titlu executoriu.

Precizează că este evident că instanța are în vedere prescripția dreptului material la acțiune.

Cu alte cuvinte, făcând trimitere la dispozițiile art. 1.091 C. civ. de la 1864, instanța stabilește, cu putere de lucru judecat, că la momentul analizării cererii de lămurire, 21.01.2021, obligația debitorilor nu poate fi considerată stinsă prin prescripție.

Mai mult decât atât, lecturarea integrală a considerentelor, atât din încheiere, cât și din decizia nr. 103/2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, nu lasă loc la niciun fel de interpretare asupra existenței și caracterului actual al creanței revizuenților, în legătură cu care arată că li se cuvine neîntrerupt, din 2009 până în anul 2021 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare, drepturi care nu le-au fost acordate efectiv pentru că titlul executoriu nu a fost clar în ceea ce privește întinderea reală și corectă a creanței.

Așadar, respingerea apărărilor privind intervenirea prescripției, coroborat cu cele stabilite de instanță referitor la starea de discriminare neînlăturată, demonstrează că, în anul 2021, dreptul material, concret, al revizuenților a fost recunoscut, cu putere de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă.

În ceea ce privește decizia nr. 160/2023 a Tribunalului Mureș, arată că acesta a constatat ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită, aspect care, la o analiză superficială, nu încalcă cu nimic dreptul lor material.

Însă, odată recunoscut definitiv dreptul material, prin încheierea nr. 3/2021, următorul pas firesc este recuperarea sumelor cuvenite, altfel dreptul acordat ar fi unul iluzoriu.

Conform dispozițiilor art. 706 C. proc. civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar revizuenții au formulat cerere de executare în noiembrie 2021, la mai puțin de un an de la data când, prin hotărâre definitivă, le-a fost recunoscută creanța, hotărâre care se regăsea la dosarul cauzei.

Deși, în mod formal, instanța invocă prevederile procedurale din materia executării silite, în realitate, soluția este în contradicție flagrantă cu ceea ce a stabilit, cu putere de lucru judecat, curtea de apel.

Tribunalul Mureș afirmă că lămurirea de dispozitiv a fost formulată prea târziu, făcând o confuzie gravă între prevederile art. 443 C. proc. civ. (art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865) și art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul juridic al lămuririi de dispozitiv a fost art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865, iar toate apărările pârâților, referitoare la inadmisibilitate, prescripție, lipsă de interes, stingerea debitului prin executarea eșalonată din anii 2009 - 2015, au fost complet și argumentat înlăturate de curtea de apel, care a recunoscut caracterul cert și actual al creanței din titlul executoriu, precum și puterea executorie a acestuia la acel moment (ianuarie 2021).

În aceste condiții, este inexplicabil cum Tribunalul Mureș afirmă, în esență, că revizuenții ar fi solicitat prea târziu lămurirea, deși art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865 nu prevedea un termen-limită, iar acest aspect a fost deja tranșat.

Într-adevăr, lămurirea întinderii creanței, conform art. 712 alin. (2) C. proc. civ., trebuie făcută în interiorul termenului de prescripție a executării, însă revizuenții susțin că nu este incidentă această situație.

În mod exhaustiv, curtea de apel argumentează de ce dreptul material subzistă și în anul 2021, în raport cu faptul că lămurirea de dispozitiv poate fi făcută oricând, atât timp cât întinderea titlului nu este clară.

Chiar dacă hotărârea pronunțată în procedura lămuririi de dispozitiv nu reprezintă un titlu executoriu nou, ci doar explică întinderea creanței, modalitatea detaliată în care instanța argumentează caracterul actual al dreptului material reprezintă o certificare a creanței înseși și a faptului că aceasta nu s-a prescris.

În mod nejustificat, Tribunalul Mureș a atribuit cererii revizuenților un alt temei de drept, art. 712 alin. (2) C. proc. civ., și a constatat indirect tardivitatea cererii de lămurire, lipsind, practic, de eficiență o hotărâre judecătorească definitivă.

Prin sentința nr. 3065/2022 din 28 iunie 2022, Judecătoria Târgu-Mureș, secția civilă a admis, în parte, contestația la executare formulată și a constatat că a intervenit prescripția dreptului intimaților de a obține, pentru perioada anterioară datei de 10.11.2021 (3 ani anteriori depunerii cererii de executare silită), executarea silită a diferenței de drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație, rezultată dintre sumele achitate până în prezent și sumele ce se cuvin creditorului, recunoscute prin sentința nr. 112/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2008, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1352/2009 a Tribunalului Sibiu, astfel cum a fost lămurit potrivit încheierii civile din data de 21.01.2021 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar civil nr. x/2008, raportat la faptul că diferențele de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor de la DNA și DIICOT, conform Anexei A pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, și cele ale creditorului, recunoscute și stabilite prin sentința menționată, au fost și rămân incluse în indemnizația de baza lunară de încadrare, fiind datorate și pe viitor, începând cu data acordării lor și până la încetarea stării de discriminare.

Prin decizia nr. 160/2023 din 21 martie 2023, Tribunalul Mureș, secția civilă a respins apelul intimaților A. și B. împotriva sentinței; a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul Tribunalul Sibiu, de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. 1884/2021, aflat pe rolul BEJ C., până la soluționarea apelului; a admis apelul contestatorului Tribunalul Sibiu și a schimbat, în parte, încheierea atacată, în sensul că a anulat toate actele și formele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1884/2021, aflat pe rolul BEJ C., și încheierea nr. 4153/CC/24.11.2021, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2021, și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Prin întâmpinare, intimatul Tribunalul Sibiu a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de exercitare a cererii de revizuire, respectiv respingerea căii de atac, ca tardiv formulată, iar pe fond, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de repunere în termen, intimatul a precizat, că, în conformitate cu prevederile art. 186 C. proc. civ., este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părții și care au drept situație premisă ipoteza unei cauze obiective, apropiată forței majore, care nu putea fi prevăzută sau depășită de către cel în cauză.

În acest sens, a evocat practica instanței supreme, prin care s-a stabilit că motivul de repunere în termen vizând necunoașterea, până la momentul comunicării deciziei împotriva căreia este formulată calea de atac, a considerentelor acesteia nu reprezintă un motiv temeinic, în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

S-a arătat că revizuirea întemeiată pe nesocotirea autorității de lucru judecat poate viza doar soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri (art. 513 alin. (4) C. proc. civ.), fără a se analiza eventuala contrarietate între considerentele hotărârilor pronunțate.

Totodată, în speță, invocat fiind motivul de revizuire bazat pe contrarietatea de hotărâri, în cazul căruia termenul de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, starea de fapt invocată ca motiv de repunere în termen, respectiv că revizuenții s-au aflat în străinătate în perioada 23 august - 10 septembrie 2023, precum și discuțiile cu privire la momentul comunicării deciziei civile nr. 160/2023 sunt irelevante.

Intimatul a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care a menționat că termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

Ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 160 pronunțată de Tribunalul Mureș în data de 21 martie 2023, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut pentru formularea cererii de revizuire s-a împlinit în data de 21 aprilie 2023.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă în octombrie 2023, cu încălcarea termenului de o luna imperativ prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire, intimatul a precizat că, pentru incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice.

În speță, nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între dosarul nr. x/2008 și dosarul nr. x/2021 (efectul negativ al autorității de lucru judecat).

Pe de altă parte, ca manifestare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, ceea ce a fost dezlegat pe cale jurisdicțională nu mai poate fi combătut între părți, caz în care nu este oprită judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurată sarcina probei, instanța neputând să ignore constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare.

Prin încheierea nr. 3 din 21 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererile petenților și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 112 din 10 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. x/2008, în sensul că diferențele de drepturi salariale dintre salariul încasat de petenți și cel prevăzut în Anexa nr. 1 lit. A) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006 au fost și rămân incluse în indemnizația de baza lunară de încadrare, fiind datorate și pentru viitor, începând cu data acordării lor și până la încetarea stării de discriminare.

Pentru a se pronunța cu privire la cererea de lămurire, instanța de judecată a reținut ca aceasta "nu este supusă unui termen de prescripție, general sau special, dimpotrivă o atare cerere poate fi promovată atât timp cât partea creditoare apreciază că obligația de plată corelativă dreptului care i-a fost recunoscut pe cale judecătorească nu a fost executată în mod corespunzător, impunând a se lămuri întinderea în timp a obligației de plată, cu atât mai mult cu cât această obligație presupune, prin natura sa, realizarea mai multor prestații periodice din partea debitorilor."

Ulterior, soluționând contestația la executare formulată de Tribunalul Sibiu, care a format obiectul dosarului nr. x/2021, Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 3065 din 28 iunie 2022, a constatat că a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită.

În acest sens, s-a reținut că, fiind vorba despre drepturi de natură salarială, care se calculează și datorează lunar, termenul de prescripție a executării acestora a început să curgă distinct, la momentul calculării fiecărui salariu, și că nu are relevanță, în ceea ce privește cursul prescripției dreptului de obține executarea silită, că, prin încheierea nr. 3/2021, a fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 112/2008.

S-a arătat că dreptul la acțiune s-a născut pentru fiecare sumă, lunar, la momentul la care a a devenit exigibilă remunerația, în condițiile în care titlul executoriu cuprindea mențiunea expresă că aceste drepturi sunt datorate și în continuare.

Prin decizia civilă nr. 160/2023, analizând apelul creditorilor sub aspectul constatării, de către prima instanță, a intervenirii prescripției dreptului creditorilor de a cere executarea silită, în apel, Tribunalul Mureș a constatat, în acord cu cele reținute de prima instanță, că cererea de lămurire a unei hotărâri judecătorești nu poate constitui nașterea unui nou termen de prescripție pentru eventuale drepturi datorate în baza unui titlu reprezentat de o hotărâre judecătorească, neexistând o prevedere legală care să ducă la această concluzie.

Raportându-se la ultima plată, efectuată la data de 18 noiembrie 2015, instanța a constatat că cererea de executare silită, formulată în data de 10 noiembrie 2021, pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 112/2008, lămurită prin încheierea nr. 3/2021, a fost făcută după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 706 C. proc. civ.

Astfel, instanța de judecată a interpretat împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită prin raportare la titlul executoriu - sentința civilă nr. 112/2008.

Chiar dacă, în continuare, instanța de apel reține că, "mai mult, chiar dacă am considera că cererea de lămurire a unei hotărâri judecătorești ar putea duce la curgerea unui nou termen de prescripție, observăm că cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 112/2008 a fost formulată la data de 22.11.2021, dată la care se împlinise termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită", intimatul consideră că acest argument s-a dorit a fi adus în plus, fără, însă, a avea valoarea unei alte interpretări a instanței cu privire la chestiunea prescripției dreptului de a cere executarea silită.

A concluzionat prin aceea că, în speță, nu sunt întrunite condițiile vizând autoritatea de lucru judecat la care face referire textul legal - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - și a cărei nerespectare este sancționată pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, referitoare deopotrivă la efectul negativ (nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între dosarul nr. x/2008 și dosarul nr. x/2021) și la cel pozitiv al lucrului judecat (în primul dosar s-a pus în discuție supunerea cererii de lămurire a dispozitivului unui termen de prescripție, iar în cel de-al doilea prescripția dreptului de a obține executarea silită).

La rândul lor, revizuenții au formulat, în data de 20 noiembrie 2023, note scrise, prin care au invocat, suplimentar celor arătate în cuprinsul cererii de revizuire, că se află în termenul legal de formulare a revizuirii, având în vedere că procesele-verbale de înmânare a deciziei nr. x din 21 martie 2023 a Tribunalului Mureș, secția civilă, întocmite de agentul poștal, sunt nule, în temeiul art. 164 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. proc. civ.

În acest sens, au indicat că pe dovezile de comunicare a hotărârii se regăsesc mențiuni contradictorii.

Astfel, pe de o parte, este bifată mențiunea că destinatarii au primit actele, dar nu au putut semna dovada de înmânare, fără a se indica un motiv, iar, pe de altă parte, este bifată și mențiunea că destinatarii sunt absenți, iar actele au fost depuse în cutia poștală.

Precizează că aceste aspecte atrag nulitatea proceselor-verbale, fiind imposibil de stabilit dacă depunerea actului în cutia poștală a avut loc în data menționată.

Consideră că această nulitate face ca hotărârea să nu fie considerată comunicată, sau cel mult să fie considerată comunicată în chiar data deschiderii corespondenței, 10 septembrie 2023.

Arată că emiterea celui de-al doilea proces-verbal în mod identic, ridică serioase îndoieli asupra naturii unei simple erori materiale, în opoziție cu aprecierea sa ca fiind o eroare de fond.

Pentru aceste considerente, au solicitat constatarea nulității prevăzute de art. 164 alin. (3) C. proc. civ. acestora și constatarea revizuirii ca fiind formulată în termenul legal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

i. Analizând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta se impune a fi respinsă pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, revizuenții au invocat că decizia nr. 160 din 21 martie 2023 a Tribunalului Mureș, secția civilă le-a fost comunicată în data de 30 august 2023 - dată la care se aflau în concediu de odihnă în străinătate, din care au revenit abia în data de 10 septembrie 2023.

Totodată, au arătat și că anterior datei de 10 septembrie 2023 nu au cunoscut considerentele pentru care instanța de apel a dispus admiterea apelului contestatorului și a schimbat, în parte, sentința Judecătoriei Târgu Mureș, din moment ce practica judecătorească a Tribunalului Mureș este de anulare a întregii executări cu o altă motivare, în sensul că, deși executarea silită nu este prescrisă, totuși aceasta nu poate continua, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 39 alin. (3) din O.U.G. nr. 114/2018, care suspendă de drept toate executările silite și care obligă la plata eșalonată a sumelor recunoscute cu titlu salarial pe o perioadă de 5 ani.

Așadar, revizuenții au arătat că, la data pronunțării deciziei nr. 160 din 21 martie 2023 a Tribunalului Mureș, nu aveau niciun motiv de îngrijorare asupra soluției, așteptând o motivare similară celei conturate în jurisprudența instanței, fapt pentru care au susținut că au fost în imposibilitate obiectivă de a formula o cale extraordinară de atac la data pronunțării deciziei, care nu apărea necesară în acel moment, neputându-se identifica incidența unui motiv de revizuire.

Sub un prim aspect, se constată caracterul fondat al susținerilor revizuenților cu privire la imposibilitatea obiectivă a acestora de a formula prezenta cale extraordinară de atac la momentul pronunțării deciziei nr. 160 din 21 martie 2023 a Tribunalului Mureș, secția civilă, în condițiile în care nu soluția în sine, ci considerentele justificative ale acesteia sunt cele care au determinat promovarea cererii de revizuire ce formează obiectul prezentei pricini.

Aceasta întrucât, situația relevată de către revizuenți, care au promovat calea extraordinară de atac bazată pe contradictorialitatea considerentelor, respectiv încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, justifică pe deplin, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, promovarea căii de atac după momentul la care au cunoscut, în mod efectiv, considerentele deciziei atacate.

Cu toate acestea, cererea de repunere în termen are caracter nefondat și va fi respinsă, în consecință, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, chiar și în ipoteza în care termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ. pentru promovarea prezentei căi de atac a început să curgă de la data comunicării deciziei nr. 160 din 21 martie 2023 a Tribunalului Mureș, secția civilă, respectiv la 30 august 2023 (cum rezultă atât din dovezile de comunicare de la dosarul Tribunalului Mureș), cât și din susținerile părților, formulate prin cererea de revizuire, motivele invocate în susținerea cererii de repunere în termen nu sunt în măsură să conducă la admiterea acesteia.

În acest sens, se reține că revizuenții au susținut că au luat cunoștință de acest act jurisdicțional la data revenirii din concediu, respectiv în data de 10 septembrie 2023, când au găsit comunicările la cutia poștală.

Prin urmare, se observă că împrejurarea mai presus de voința revizuenților, invocată de aceștia - lipsa de la domiciliu ca urmare a efectuării concediului de odihnă, nu a vizat întregul termen legal pentru formularea căii de atac, ci doar un interval de 11 zile.

Or, pentru a se putea încuviința o cerere de repunere în termenul de formulare a unei căi de atac, partea trebuie să se afle în situația în care a pierdut respectivul termen, în sensul că împrejurarea mai presus de voința sa (străină de orice culpă), care a împiedicat-o să exercite calea de atac, a avut loc pe întreg cursul acestuia, din moment ce doar o astfel de situație este de natură a justifica exceptarea de la efectul peremptoriu al termenului imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual.

În acest sens sunt prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În speță, se constată, însă, că această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că la data indicată de către revizuenți ca fiind cea la care au luat cunoștință de hotărârea Tribunalului Mureș - 10 septembrie 2023, părțile se aflau încă înăuntrul termenului legal pentru formularea prezentei căi extraordinare de atac (care s-a împlinit abia în data de 2 octombrie 2023, prin prorogarea prevăzută de art. 181 alin. (2) C. proc. civ.).

Prin urmare, deși aveau la dispoziție un interval suficient de timp rămas (de 22 de zile) pentru declararea căii de atac, revizuenții au înțeles, în schimb, să își exercite dreptul procesual doar după împlinirea termenului legal, împrejurare care nu poate fi considerată ca fiind străină de orice culpă a acestora pentru a putea obține o prelungire a termenului.

Dimpotrivă, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.

Or, lipsa de diligență a revizuenților în formularea căii de atac în interiorul termenului prevăzut de lege nu poate fi asimilată unei împrejurări mai presus de voința acestora, revizuenții având posibilitatea rezonabilă de a depune cererea de revizuire înăuntrul termenului prescris de lege.

Așadar, din moment ce, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul normativ menționat, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de revizuenți privind repunerea în termenul de declarare a căii de atac.

Referitor la pretinsa nelegalitate a proceselor-verbale din 30 august 2023, de înmânare a deciziei a cărei revizuire se solicită (invocată în subsidiar), se constată că aspectele relevate nu sunt în măsură să atragă sancțiunea prevăzută de art. 164 alin. (3) C. proc. civ. din moment ce împrejurarea depunerii, de către factorul poștal, a actului jurisdicțional la cutia poștală, în lipsa destinatarilor, a fost recunoscută, ca atare, de către revizuenți, prin cererea de revizuire.

Astfel, părțile au arătat, în mod expres, că au găsit "comunicarea deciziei în cutia poștală la întoarcere, în data de 10 septembrie 2023", circumstanță care, dimpotrivă, atestă legalitatea și efectivitatea comunicării deciziei atacate.

În atare circumstanțe, cât timp nu s-a contestat, la niciun moment, recepționarea comunicării la cutia poștală, este lipsit de relevanță faptul că, în cuprinsul proceselor-verbale, a fost indicată, din eroare, și mențiunea conform căreia "destinatarul a primit actele, dar nu a putut semna dovada de înmânare", fiind deplin valabilă și producând efecte juridice mențiunea privitoare la depunerea hotărârii la cutia poștală - necontestată de către revizuenți, conform celor arătate.

Așadar, se constată ca fiind corectă data indicată în procesele-verbale de înmânare pentru comunicarea deciziei - 30 august 2023, iar nu "data deschiderii corespondenței, 10 septembrie 2023", cum în mod eronat susțin revizuenții.

ii. Analizând excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de către intimat, prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cu toate acestea, în conformitate cu dezlegările date anterior, în legătură cu momentul de la care a început să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ., se constată că, date fiind circumstanțele particulare ale speței, acesta este reprezentat de însăși data comunicării deciziei nr. 160 din 21 martie 2023 a Tribunalului Mureș, secția civilă, respectiv 30 august 2023 - act jurisdicțional ce constituie "ultima hotărâre" în sensul dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se observă că termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod reglementează modalitatea de calcul a termenelor, respectiv, când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Ca atare, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă de la data comunicării deciziei și s-a împlinit în data de 2 octombrie 2023, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Or, din actele dosarului rezultă că revizuenții au formulat prezenta cale extraordinară de atac în data de 10 octombrie 2023 (conform dovezii de la dosar), cu depășirea termenului legal anterior arătat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva sentinței nr. 3065/2022 din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă și a deciziei nr. 160/2023 din 21 martie 2023 a Tribunalului Mureș, secția civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva sentinței nr. 3065/2022 din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă și a deciziei nr. 160/2023 din 21 martie 2023 a Tribunalului Mureș, secția civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs, în 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.