Decizia nr. 535/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 3606/2022 a Judecătoriei Târgu-Mureș

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș, la data de 16 august 2021, petenta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații B. și C., îndreptarea, lămurirea și completarea sentinței civile nr. 3159 din 29 iulie 2021 pronunțate de Judecătoria Târgu-Mureș, în dosarul civil nr. x/2018

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3606 din 5 august 2022, Judecătoria Târgu-Mureș a constatat perimată cererea privind îndreptarea, lămurirea și completarea sentinței civile nr. 3159 din 29 iulie 2021 a aceleiași instanțe, formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimații B. și C..

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 921 din 21 decembrie 2022 a Tribunalului Mureș, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta A. împotriva încheierilor din 1 iulie 2022, 15 iulie 2022, 29 iulie 2022 și a sentinței civile nr. 3606 din 5 august 2022 pronunțate de Judecătoria Târgu - Mureș, în dosarul nr. x/2018 și a încheierii din 21 iulie 2022 pronunțate de Judecătoria Târgu - Mureș, în dosarul nr. x/2018.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 88/R din 25 mai 2023, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 921 din data de 21 decembrie 2022 a Tribunalului Mureș.

Hotărârea pronunțată în revizuire Prin decizia civilă nr. 156/R din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă a admis excepția nulității și a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 88/R din 25 mai 2023 a aceleiași instanțe. Împotriva deciziei civile nr. 156/R din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă și a încheierii din data de 19 octombrie 2023 a aceleiași instanțe, a declarat recurs petenta A..

Hotărârea pronunțată în recurs Prin decizia civilă nr. 2765 din 28 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 156/R din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și a încheierii de ședință din 19 octombrie 2023 a aceleiași instanțe.

Calea de atac promovată în cauză și înregistrarea dosarului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 ianuarie 2025, contestatoarea A. a formulat contestație în anularea deciziei civile nr. 2765 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 156/R din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și a încheierii de ședință din 19 octombrie 2023 a aceleiași instanțe. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 ianuarie 2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5; prin rezoluția din 15 ianuarie 2025, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare și s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică la 4 martie 2025.

Motivele contestației în anulare: Prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac promovate în cauză, cvontestatoarea A. a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 2765 din 28 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de contestație în anulare, a învederat că prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului din data de 1 octombrie 2024, s-a precizat că motivele de recurs pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar în raport de această mențiune, a considerat că nu trebuie să aducă alte probe în această fază procesuală. A mai arătat că, prin decizia contestată i-a fost oprit accesul la un proces just și echitabil, întrucât în mod eronat în raportul asupra admisibilității în principiu, s-a reținut că "nu au fost formulate alte apărări," desi prin cererea inițială de recurs a menționat că va depune probe pe parcursul dezbaterilor. Contestatoarea a mai susținut și că prin raportare la prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., se impunea admiterea în principiu a recursului, cu citarea părților. A mai criticat și lipsa asigurării unui proces just și echitabil pentru termenul din data de 28 noiembrie 2024, atunci când nu a fost legal citată și nu i s-a comunicat nici un act de procedură pentru termenul de la acea dată. În continuare, cu referire la parcursul litigiului în etapele procesuale anterioare, a reiterat toate dispozițiile legale de care a uzitat, probele administrate și presupuse neregularități ale hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză până la acest moment procesual. Contestația în anulare nu a fost întemeiată în drept.

Apărările formulate în cauză: Intimații nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând contestația în anulare formulată, Înalta Curte constată următoarele: Prezenta contestație în anulare a fost introdusă împotriva deciziei civile nr. 2765 din 28 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Complet de filtru, prin care a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 156/R din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și a încheierii de ședință din 19 octombrie 2023 a aceleiași instanțe. Cu titlu prealabil, Înalta Curte, sesizată fiind și cu excepția lipsei calității procesuale active a intimaților B. și C., în aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care "În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc", reține că excepția inadmisibiltății constestației în anulare are prioritate, caracterul întemeiat al acesteia făcând inutilă examinarea excepției lipsei calității procesuale active invocată de contestatoare. Se observă că acest demers judiciar inițiat de contestatoare, nu corespunde rigorilor prevăzute de dispozițiile art. 148 și 197 C. proc. civ., ca norme generale referitoare la cerințele pe care o cerere de chemare în judecată trebuie să le îndeplinească, și nici prevederilor art. 503 și urm. din C. proc. civ., care stabilesc anumite condiții expres și limitativ prevăzute de lege pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac de retractare, a cărei exercitare se subordonează principiului general al asigurării securității raporturilor juridice astfel cum acestea au fost tranșate prin hotărâri judecătorești definitive. Înalta Curte reține că motivarea în fapt a contestației în anulare vizează nemulțumiri legate de modul de soluționare de către instanțe a cererilor cu care acestea au fost învestite, reiterează probleme ce țin de fondul litigiului, și își exprimă dezacordul față de soluțiile instanțelor anterioare, rezultând cu evidență și din modalitatea de motivare a căii extraordinare de atac a contestației în anulare că nu se dorește altceva decât o repunere în discuție și o nouă analiză judiciară a apărărilor sale, aspect ce apare ca inadmisibil. Aplicând în speță cele mai sus evocate, Înalta Curte constată că nu a fost indicat motivul de contestație în anulare, pe care aceasta se întemeiază, având în vedere faptul că art. 503 C. proc. civ. cuprinde mai multe ipoteze care se circumscriu acestei norme de drept și pe care doctrina le-a denumit contestație de drept comun (art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ. cu cele două situații, respectiv, necitarea legală a contestatorului și pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței sau de o instanță necompetentă absolut) și contestație în anulare specială (art. 503 alin. (2), (3) și (4) C. proc. civ.), atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen și atunci când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. Se apreciază că din modul de redactare a contestației în anulare nu se poate decela vreun aspect care să conducă la încadrarea în vreunul dintre motivele de contestație prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ. Jurisprudența instanței supreme a reliefat că, pe calea contestației în anulare întemeiate pe prevederile art. 503 C. proc. civ., nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu critici cu privire la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, fiind o cale de atac de retractare ce nu poate fi exercitată pentru alte motive, în afara celor prevăzute de lege. S-a mai statuat că, pe calea contestației în anulare, legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților posibilitatea rejudecării cauzei, pe motiv că s-a aplicat greșit legea ori s-a stabilit eronat situația de fapt, ci exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres prevăzute de lege. Cele mai sus expuse sunt în acord și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Astfel, în cauza S. C. proc. civ. S.R.L. c. României, instanța europeană a reținut că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. (1) al Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului acesteia, care stabilește preeminența dreptului ca element comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care dispune, printre altele, ca soluția pe care instanța o pronunță în mod definitiv în orice litigiu să nu mai fie contestată și repusă pe rol. Controlul judiciar nu trebuie să devină un recurs/apel deghizat și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra obiectului cauzei nu este un motiv suficient pentru a o rejudeca. Se poate deroga de la acest principiu numai când motive substanțiale și imperioase o cer (cauza CEDO Riabykh c. Rusiei). Așa fiind, întrucât criticile formulate de contestatoare nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de contestație în anulare, calea de atac de retractare exercitată de aceasta, va fi respinsă ca inadmisibilă.