ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1236/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la data de 11 noiembrie 2022, contestatorul Tribunalul Sibiu în contradictoriu cu intimatele A., B., C., D., E., F., G. și H., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în continuare în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2022 la BEJ I., respectiv somația din data de 27.09.2022 și procesul-verbal de constatare din 22.09.2022, solicitând constatarea cazului de suspendare de drept a executării silite prevăzut de art. 39 alin. (3) din O.U.G. nr. 114/2018 și/sau suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2022 în temeiul art. 719 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 50/2023 din 10 ianuarie 2023, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivarea soluției s-au reținut, în esență, considerentele deciziei nr. 20/2021 și deciziei nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, care evocă principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

S-a reținut că instanța de executare în cauză este instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Sibiu.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1619 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Judecătoria Sibiu – secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție

În considerentele hotărârii s-a reținut că soluționarea contestației la executare este supusă, sub aspectul competenței, prevederilor art. 127 alin. (1) și (2)

1

C. proc. civ., care reglementează un caz de necompetență teritorială de ordine publică, potrivit cu care, dacă o instanță de judecată are calitatea de reclamant/contestator într-o cauză de competența sa sau a unei instanțe inferioare, va sesiza în mod obligatoriu una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află.

Fiind un caz de necompetență teritorială absolută, ce înlătură aplicarea regulii instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că soluționarea contestației la executare nu se poate realiza de Judecătoria Sibiu, dată fiind calitatea contestatorului de instanță ierarhic superioară.

A mai apreciat că aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. nu poate fi considerată în cauză o încălcarea principiului unicității instanței de executare, în condițiile în care contestația anterioară formulată cu privire la același dosar execuțional a fost soluționată de către Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2022, în cadrul căruia această din urmă instanță s-a declarat competentă, devenind astfel instanță de executare pentru toate incidentele din executarea silită efectuată în dosarul nr. x/2022 al executorului judecătoresc I..

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Litigiul dedus judecății îl constituie contestația la executare silită formulată de contestatorul Tribunalul Sibiu, asupra căreia, instanțele aflate în conflict, în examinarea competenței teritoriale în soluționarea cererii, au apreciat în mod diferit asupra incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Sediul materiei referitor la instanța de executare este reglementat prin dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform Deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în cauză, prin încheierea civilă nr. 1951/2022 pronunțată la data de 18 aprilie 2022 de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea formulată de petentul BEJ I. și s-a încuviințat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 554/02.04.2020 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 243 din 11.02.2022 a Curții de Apel Timișoara.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecții în legătură cu imparțialitatea instanței, dată fiind calitatea debitorului, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competență.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Sibiu, în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare, reținându-se că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei de către o altă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.