ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 696/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

La data de 15 mai 2023 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2023, contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B., prin care s-a solicitat anularea/desființarea executării silite, a încheierii de încuviințare a executării silite, a titlului executoriu, a somației și a tuturor actelor de executare subsecvente întocmite în dosarul de executare nr. 14/2023 al Biroului Individual Executor Judecătoresc C.; suspendarea executării silite care formează obiectul dosarului de execuțional menționat până la soluționarea contestației la executare, recunoașterea, pe cale incidentală, a deciziei nr. 2015/750, pronunțate în dosarul nr. x a Tribunalului Civil Konya, precum și restituirea sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru la rămânerea definitivă a hotărârii de admitere a contestației.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și următ., art. 719 alin. (1) și art. 1094-1100 C. proc. civ.

La data de 20 iunie 2023 contestatoarea a depus cerere completatoare, prin care a solicitat anularea măsurii popririi asupra tuturor sumelor de bani aparținând debitoarei A. S.A., în calitate de acționară majoritară la S.C. Rulmenți S.A., precum și poprirea oricărei sume datorate acesteia, până la concurența sumei de 262.113,31 euro, precum și a actelor întocmite la 10 mai 2023; anularea actelor emise în dosarul de executare nr. 14/2023 al Biroului Individual Executor Judecătoresc C., în vederea realizării măsurii popririi.

La termenul de judecată de la data de 26 septembrie 2023, Judecătoria Iași a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere privind contestația la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, în raport de dispozițiile art. 66 alin. (2) din Regulamentul nr. 1215/2015, pronunțarea asupra excepției fiind prorogată după depunerea dosarului de executare silită nr. x/2023.

Prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2023, Judecătoria Iași s-a declarat competentă cu privire la soluționarea capetelor de cerere având ca obiect contestația la executare silită împotriva executării silite înseși, împotriva somației și a tuturor actelor de executare subsecvente, a cererii completatoare și de suspendare a executării silite, formulate de contestatoare. A pus în discuție și a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență în ceea ce privește capătul de cerere privind contestația împotriva încheierii de încuviințare a executării silite și cererea incidentală ce vizează recunoașterea deciziei nr. 2015/750, pronunțate în dosarul nr. x a Tribunalului Civil Konya, precum și asupra cererii de suspendare și a eventualei disjungeri cu privire la partea din contestație care i-a rămas în competență.

Prin sentința civilă nr. 9890 din 26 octombrie 2023, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite și a cererii incidentale de recunoaștere a deciziei nr. 2015/750 pronunțate în dosarul nr. x al Tribunalului Civil Konya, invocată din oficiu. A constatat că s-a declarat competentă cu privire la capetele de cerere având ca obiect contestația împotriva executării silită înseși, împotriva somației și a tuturor actelor de executare subsecvente, a cererii completatoare și de suspendare a executării silite, formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B.. A admis în parte cererea de suspendare a executării silite doar în ceea ce privește executarea silită a acțiunilor deținute de contestatoarea A. la societatea Rulmenți S.A.. A dispus suspendarea executării silite a acțiunilor deținute de contestatoarea A. la societatea Rulmenți S.A. până la soluționarea contestației la executare cu privire la care instanța s-a declarat competentă. A disjuns contestația la executare silită asupra căreia instanța s-a declarat competentă, respectiv contestație împotriva executării silite înseși, împotriva somației și a tuturor actelor de executare subsecvente, a cererii completatoare și a capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B., cu consecința formării unui nou dosar având ca obiect contestație la executare. A stabilit termen în dosarul disjuns la 9 ianuarie 2024, cu citarea părților. A dispus declinarea competenței de soluționare a prezentului dosar având ca obiect contestație împotriva încheierii de încuviințare a executării silite și a cererii incidentale de recunoaștere a deciziei nr. 2015/750, pronunțate în dosarul nr. x de Tribunalul Civil Konya, în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Iași a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. (2) din Regulamentul nr. 1215/2015, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 continuă să se aplice hotărârilor pronunțate în cadrul acțiunilor promovate anterior datei de 10 ianuarie 2015.

Instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001 prin raportare la data pronunțării sentinței din 26 martie 2010 de Tribunalul din Munchen, în dosarul nr. x O 8099/09, aspect necontestat de părți.

A apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 raportat la Anexa III, instanța la care se poate introduce calea de atac prevăzută de art. 43 alin. (1) (acțiune împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executări), este curtea de apel.

Judecătoria Iași a avut în vedere traducerea oficială a Regulamentului în raport de particularitățile dreptului național și, aplicând normele de drept anterior menționate, a apreciat că revine Curții de Apel Iași competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite.

În ceea ce privește petitul referitor la recunoașterea pe cale incidentală a deciziei nr. 2015/750 pronunțate în dosarul nr. x de Tribunalul Civil Konya (Turcia), a considerat că reprezintă o cerere incidentală aferentă capătului de cerere având ca obiect contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, motiv pentru care a stabilit că va urma calea capătului de cerere cu privire la care a fost formulată, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra cererii de suspendare a executării silite, a reținut, în raport de dispozițiile art. 719 alin. (1) C. proc. civ., că se impune suspendarea executării silite doar în ceea ce privește executarea silită a acțiunilor deținute de contestatoarea A. la societatea Rulmenți S.A., până la soluționarea contestației la executare cu privire la care instanța s-a declarat competentă.

A constatat că pe rolul instanței era înregistrată cererea având ca obiect contestație la executare formulată în cadrul aceluiași dosar, iar din analiza tuturor probelor administrate în cauză a rezultat că indisponibilizarea părților sociale deținute de contestatoare la societatea Rulmenți S.A. și eventuala executare imediată a titlului executoriu, înainte de a fi fost supus controlului judiciar, deși era legală, risca să producă o pagubă disproporționată față de scopul executării silite, mai ales că petenta plătise cauțiunea legală, în scopul garantării eventualelor prejudicii aduse creditorului în cazul respingerii contestației.

Cu privire la celelalte modalități de executare care se desfășurau în dosarul de executare nr. 14/2023 al Biroului Individual Executor Judecătoresc C., instanța a considerat că nu se impune suspendarea executării silite, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor motive temeinice cu privire la acestea.

Judecătoria Iași a apreciat ca fiind oportună disjungerea contestației la executare cu privire la care instanța s-a declarat competentă – contestație la executare silită împotriva executării silite înseși, împotriva somației și a tuturor actelor de executare subsecvente, a cererii completatoare și a capătului de cerere având ca obiect suspendare executare silită, formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B. – dispunând formarea unui nou dosar având ca obiect contestație la executare, suspendare executare silită și repartizarea acestuia, pentru soluționare, la același complet.

Prin sentința civilă nr. 1 din 15 ianuarie 2024, Curtea de Apel Iași – secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație si Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că a fost învestită, în primul rând, cu o contestație formulată împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Iași, ce viza titlul executoriu reprezentat de sentința din 26 martie 2010 a Tribunalului din Munchen, pronunțată în dosarul nr. x O 8099/09.

În ceea ce privește instanța competentă să judece această contestație, curtea a apreciat că trebuie avută în vedere natura juridică a hotărârii instanței germane, care determină regulamentul (CE) aplicabil, inclusiv din perspectiva normelor de procedură din dreptul național la care acesta face trimitere, respectiv certificatul de confirmare a titlului executoriu european, în care, la pct. 8 s-a indicat de către instanța emitentă a hotărârii faptul că obiectul deciziei este o creanță necontestată, în sensul art. 3 alin. (1).

Față de această împrejurare, instanța a considerat că sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate, iar nu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, având în vedere principiul de drept al regulii speciale care este de natură să deroge de la regula generală.

Curtea a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 5 și art. 20 din Regulamentul nr. 805/2004, o hotărâre care a fost certificată ca titlu executoriu european într-un stat membru de origine este recunoscută și executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviințarea executării și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale, procedurile de executare fiind reglementate de legislația statului membru de executare, iar o hotărâre certificată ca titlu executoriu european se execută în aceleași condiții ca și o hotărâre pronunțată în statul membru de executare.

A consemnat că, prin art. I

1

din O.U.G. nr. 119/2006, în vederea aplicării Regulamentului nr. 805/2004, au fost stabilite o serie de reguli ce nu vizează executarea silită a titlurilor executorii europene (nici măcar competența de soluționare a unor cereri în materie de executare silită), aceste prevederi stabilind doar competența de certificare, rectificare și retragere a titlurilor executorii europene privind creanțe necontestate.

În lipsa unor prevederi derogatorii exprese, în sensul stabilirii unei alte instanțe de executare decât cea de drept comun, curtea a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., arătând că revine Judecătoriei Iași competența de soluționare a acestui capăt de cerere și că nu prezintă relevanță faptul că partea și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile Regulamentului nr. 44/2001.

Relevantă din punctul de vedere al competenței a fost apreciată că este natura titlului executoriu emis de instanța străină, singura în măsură să determine regulamentul european aplicabil și, implicit, norma procedurală românească incidentă în cauză.

Curtea a apreciat că soluția de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Iași se impune și din perspectiva puterii de lucru judecat a hotărârii pronunțate în regulator de competență, care privea cererea de încuviințare a executării silite.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Iași îi revine competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul litigiului asupra căruia poartă conflictul negativ de competență este reprezentat de o contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite declanșate de creditorul B. în ceea ce o privește pe debitoarea A. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința din 26 martie 2010 pronunțată de Tribunalul din Munchen în dosarul nr. x O 8099/09, precum și a certificatului de titlu executoriu european din 9 iunie 2022, pentru achitarea sumei de 122.863,43 euro și a dobânzii comerciale aferente (potrivit solicitărilor menționate în cererea de încuviințare a executării silite înregistrate pe rolul Biroului Individual Executor Judecătoresc C. la 30 ianuarie 2023).

În anexa I privind confirmarea titlului executoriu european s-a menționat că sentința din 26 martie 2010 pronunțată de Tribunalul din Munchen în dosarul nr. x O 8099/09 este executorie și că obiectul său reprezintă o creanță necontestată în sensul art. 3 alin. (1) Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004.

Normele europene menționate reglementează regimul juridic al creanțelor necontestate, fiind aplicabile hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice privitoare la astfel de creanțe, precum și hotărârilor pronunțate ca urmare a acțiunilor introduse împotriva hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice certificate ca fiind titluri executorii europene, hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european executându-se în aceleași condiții ca și o hotărâre pronunțată în statul membru de executare (capitolul IV, art. 20 alin. (1) din Regulament).

Referitor la executarea silită a debitoarei A. S.A., se constată că aceasta a fost încuviințată de Judecătoria Iași prin încheierea din camera de consiliu nr. 3910/CS din 19 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași a intervenit prin sentința nr. 11 din 28 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă în dosarul nr. x/2023, în urma tranșării conflictului negativ de competență ivit în raport cu Tribunalul Iași – secția I civilă, asupra cererii de încuviințare a executării silite.

Prin regulatorul de competență, Curtea de Apel Iași a reținut că cererea de executare silită vizează un titlu executoriu european, emis în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 805/2004, de o instanță judecătorească dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Reținând incidența dispozițiilor art. 5 și 20 din Regulament, curtea a arătat că o hotărâre certificată ca titlu executoriu european se execută în aceleași condiții ca și o hotărâre pronunțată în statul membru de executare, iar, în lipsa unor prevederi derogatorii exprese în sensul stabilirii unei instanțe de executare față de cea de drept comun sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Raportând aceste prevederi legale la considerentele anterior expuse, precum și la principiul unicității instanței de executare statuat prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., în speță instanța de executare astfel cum a fost stabilită stabilită prin regulatorul de competență, Judecătoria Iași, este competentă a soluționa și contestația la executare formulată.

Potrivit celor ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.