ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 630/2024

HOTĂRÂRE

05.03.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 630/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 05 martie 2024

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de întoarcere a executării silite înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 11.04.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (denumită greșit Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA) - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov, întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 266/2014 al BEJ B. și obligarea pârâtei la restituirea sumelor executate și a dobânzii legale aferente acestora într-un cont bancar anume indicat de reclamant. Cu cheltuieli de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194-195, art. 622, art. 722-724 C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința nr. 1029 din 27 septembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere faptul că la data sesizării organului de executare, 07.10.2014, domiciliul reclamantului era în municipiul Miercurea-Ciuc, astfel cum reiese din rezultatul interogării bazei de date DEPABD realizată de instanță, iar actele de executare silită mobiliară s-au realizat tot la domiciliul reclamantului.

Așadar, Judecătoria Miercurea Ciuc, în circumscripția căreia se afla sediul debitorului la data începerii executării silite, este și în prezent instanță de executare, fiind exclusiv competentă să soluționeze toate cererile ce derivă din această calitate, incluzând cererea de întoarcere a executării silite, potrivit art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

I.2.2. Prin sentința nr. 17 din 10 ianuarie 2024, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2024, Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 17/2024, în sensul că se va scrie "Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe" în loc de "Sibiu", așa cum în mod greșit s-a consemnat".

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Miercurea Ciuc a avut în vedere faptul că instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Sfântu Gheorghe, astfel că aceasta din urmă este instanța de executarea, iar potrivit principiului unicității instanței de executare enunțat clar în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, Judecătoria Sfântu Gheorghe este competentă să soluționeze și cererea de întoarcere a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speța pendinte, instanțele aflate în conflict, Judecătoria Miercurea Ciuc și Judecătoria Sfântu Gheorghe, și-au declinat reciproc competența teritorială de soluționare a pricinii, apreciind în mod diferit cu privire la instanța de executare competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov, urmare anulării în integralitate a executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 266/2014, conform sentinței civile nr. 1582/28.07.2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă prin decizia civilă nr. 698A/21.12.2022 a Tribunalului Covasna.

Sediul materiei (întoarcerea executării silite) îl regăsim reglementat în Cartea a V-a "Despre executarea silită" a C. proc. civ., Titlul I "Dispoziții generale", Capitolul VIII "Întoarcerea executării", art. 723-726.

Întoarcerea executării silite reprezintă obligația pentru creditor de a proceda la restituirea către debitor a tot ce i-a luat prin executare silită, atunci când după săvârșirea executării intervine anularea titlului executoriu sau a executării silite. Ca atare, întoarcerea executării silite constă în repunerea părților în situația anterioară, aspect ce rezultă din chiar dispozițiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. (...)"

De fapt, întoarcerea executării reprezintă o situație simetric opusă executării efectuate, aceasta având caracterul unei contestații speciale la executare care derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu, ulterior desființat, astfel că îi sunt incidente dispozițiile legale aplicabile în cazul contestației la executare.

Întoarcerea executării va putea fi realizată doar dacă s-a desființat însuși titlul executoriu ori dacă s-a anulat executarea însăși, debitorul având posibilitatea de a o solicita odată cu cererea de desființare a titlului executoriu sau a executării însăși ori de a o solicita ulterior pe calea unei acțiuni separate.

Dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. reglementează situația restabilirii situației anterioare pe calea unui proces distinct, doar în situația în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2) ale aceluiași text de lege, și determină totodată și competența instanței cu privire la soluționarea cererii de întoarcere a executării silite.

Competența de soluționare a cererii formulate în condițiile alin. (3) al art. 724 C. proc. civ. revine instanței de executare care, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, fiind instituită astfel o normă de competență materială și teritorială exclusivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În plus, în această privință, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a mai statuat prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

alin. (3) din C. proc. civ., instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria."

În argumentarea acestei soluții, aplicabilă mutatis mutandis și normelor corespunzătoare cuprinse în noua lege procedurală (care au conținut similar) instanța supremă a relevat faptul că, în virtutea principiului simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări - înțeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare silită.

În speța pendinte, instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției seria x nr. x din 11.01.2012 și nr. x din 11.01.2012, executare încuviințată prin încheierea din data de 17.10.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, respectiv Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Astfel, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, instanța de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite (în speța de față, încheierea din data de 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2014).

Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanței de executare, pentru a elimina procedurile paralele și contrazicerile între hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acestora.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Or, așa cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, o dată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Se impune a fi menționat și faptul că în cauza de față contestația la executare a fost soluționată tot de Judecătoria Sfântu Gheorghe, fiind pronunțată sentința civilă nr. 1582/28.07.2022 în dosarul nr. x/2022 (definitivă prin decizia civilă nr. 698/A din 21.12.2022 a Tribunalului Covasna, secția civilă), prin care a fost anulată executarea silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. x/2014, încuviințată prin încheierea din data de 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2014.

Pe cale de consecință, față de cele mai sus evocate și având în vedere faptul că instanța de executare este Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin aplicarea dispozițiilor art. 724 alin. (3) corob. cu art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect întoarcerea executării silite formulată pe calea unei acțiuni separate, astfel că în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.