ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2583/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 06.08.2023 sub numărul x/2024, formulată de petentul BEJ A., s-a solicitat, la cererea creditorului Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București-Sucursala Regionala CF Timișoara, încuviințarea executării silite a debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 23200/19.10.2023 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. x/2022, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.

În drept, au fost invocate dispozițiile 666 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Judecătoria Caransebeș prin încheierea nr. 3041 pronunțată la data de 08.08.2024 în dosarul nr. x/2024 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În fundamentarea acestei soluții, a reținut că la data sesizării organului de executare, respectiv 01.08.2024, potrivit verificărilor efectuate în sistemul DEPABD, începând cu data de 16.09.2021debitorul B. nu mai domicilia în România, aceasta având domiciliul în Austria.

Raportat la această situație, având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește instanța de executare, a reținut ca este competentă în cauză judecătoria în circumscripția căreia se află sediul creditorului, respectiv Judecătoria Timișoara.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență Judecătoria Timișoara, secția I civilă, prin încheierea civilă nr. 27548 pronunțată la data de 16.09.2024 în dosarul nr. x/2024, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Instanța a reținut că cererea a fost formulată de creditoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. x/1998 și având CUI x, prin intermediul Sucursalei Regionale CF Timișoara, astfel că la stabilirea competenței teritoriale a avut în vedere sediul persoanei juridice Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București care este în București, B-dul x nr. 38, instanța de executare fiind Judecătoria Sectorului 1 București.

2.3. Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, investită cu soluționarea cauzei prin declinare, prin sentința civilă nr. 7688 din 26.09.2024 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existența conflictului negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Timișoara; a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că, în contextul în care chiar în cuprinsul hotărârii judecătorești în temeiul căreia se solicită încuviințarea executării silite este menționată în calitate de creditor Sucursala Timișoara, nu are relevanță, în mod necesar, sediul social al societății mamă pentru determinarea instanței de executare.

În acest sens, instanța a avut în vedere Decizia RIL nr. 6/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că deși aceasta are în vedere prima ipoteză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aceasta se aplică, pentru identitate de rațiune, și în cazul vizat de teza a doua a articolului menționat.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În speță, Înalta Curte constată că, astfel cum au reținut cele două instanțe aflate în conflict, pentru stabilirea competenței, în materia executării silite sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În contextul în care debitorul nu are domiciliul stabilit în România devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ..în sensul că, în această situație, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului.

În cauză, conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Timișoara a fost generat de împrejurarea că instanțele au interpretat diferit, nu norma de competență cuprinsă la art. 651 C. proc. civ., ci calitatea de creditor a unei entități fără personalitate juridică.

În condițiile în care în titlul a cărui executare se solicită este menționată ca și creditor Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București-Sucursala Regionala CF Timișoara, Judecătoria Timișoara a considerat că sediul, în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este cel al societății mamă din București iar Judecătoria Sectorului 1 București a avut în vedere sediul sucursalei, aceasta având calitatea de creditor conform titlului executoriu în baza căruia a fost formulată cererea de executare silită.

Astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, în cauză, creditoare este Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București-Sucursala Regionala CF Timișoara, cu sediul în Timișoara - persoană juridică ce a formulat cererea de chemare în judecată a debitorului B. soluționată prin sentința civilă nr. 23200 din 19.10.2023 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2022 în temeiul căreia se solicită încuviințarea executării silite.

În raport de această particularitate a speței, se reține că, prin decizia nr. 6/2023, pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii, s-a apreciat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ", dispoziții care sunt aplicabile și în situația în care competența se stabilește în raport cu domiciliul/sediul creditorului.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește determinarea instanței competente, nu prezintă relevanță aspectele referitoare la situația particulară a creditorului, respectiv dacă aceasta are personalitate juridică, patrimoniu propriu sau capacitate civilă de folosință, întrucât aceste chestiuni excedează dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care nu fac o astfel de distincție, ci se raportează numai la domiciliul/sediul debitorului sau creditorului, după caz. Existența personalității juridice nu este o condiție care trebuie îndeplinită de o persoană pentru a fi parte într-un proces, câtă vreme o entitate fără personalitate juridică poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii, astfel cum prevede art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei Timișoara, secția I civilă în considerarea sediului creditoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București-Sucursala Regionala CF Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.