ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 599/2024

HOTĂRÂRE

29.02.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 599/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13 iunie 2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., anularea actelor de executare silită constând în raport de expertiză, încheiere stabilire cheltuieli și acte subsecvente, emise în dosarul de executare silită nr. x/2021 al BEJ B., pentru suma de 16.945,40 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 7156/2023 din 28 septembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, Secia a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc investit de creditor.

Totodată, a reținut și incidența deciziei nr. 6 din 15 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că recunoașterea posibilității determinării instanței de executare prin raportare și la sediul dezmembrământului fără personalitate juridică, atunci când acesta figurează ca fiind obligat prin titlul executoriu, singur ori alături de persoana juridică de bază, nu impietează asupra caracterului exclusiv al competenței instanței de executare.

Astfel, instanța a reținut că la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova își avea sediul în Craiova, Bld. Decebal nr. 1, jud. Dolj, iar competența, ca instanță de executare, revine Judecătoriei Craiova în a cărei circumscripție teritorială se află sediul debitoarei.

I.2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 440/2024 din 18 ianuarie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

A reținut însă și aplicabilitatea în speță a deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea silită nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Drept urmare, constatând că instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Sectorului 1 București, a declinat compența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2021 al BEJ B..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., însă Judecătoria Craiova reținând și incidența celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței executare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din același cod, potrivit cu care "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea pronunțată la 24 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în folosul creditorului A..

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite și indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviințarea executării silite.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță care a încuviințat executarea silită prin încheierea pronunțată la data de 24 septembrie 2021.