ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2023, la data de 11 ianuarie 2023, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație la executare în dosarul de executare nr. 513/2021 al B.E.J. B., prin care a solicitat anularea actelor de executare pentru suma de 11.678,8 RON, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 11 mai 2023, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a amânat pronunțarea asupra acesteia la data de 25 mai 2023.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5418 din data de 25 martie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova și pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a reținut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, și anume la judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În urma analizării înscrisurilor dosarului de executare, a constatat că în cadrul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Dolj, în care a fost pronunțat titlu executoriu, calitatea de pârâtă o are Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, iar, din dispozitivul sentinței civile nr. 991 din data de 29 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Dolj, rezultă că pârâta care a fost obligată la calcularea și plata diferențelor salariale a fost tot Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, cu sediul în Craiova, Bulevardul x, județul Dolj.

A mai arătat și că, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Astfel, a constatat că, în cauza de față, subiectele raportului juridic litigios sunt cele între care a avut loc judecata în dosarul nr. x/2020, respectiv: Uniunea Teritorială a Sindicatelor de Ramură M/C din Regionala Căi Ferate Craiova pentru A. și Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, iar nu A. și Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A.

Ca atare, a apreciat că, din moment ce calitatea de debitor este deținută, conform titlului executoriu menționat anterior, de către Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, iar acesta își are sediul, astfel cum s-a menționat și dispozitivul hotărârii care reprezintă titlu executoriu, în Craiova, Bulevardul x, județul Dolj, competența de soluționare a prezentei contestații la executare îi revine Judecătoriei Craiova, ca instanță în a cărei circumscripție se află sediul debitoarei.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2254 din data de 28 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova și pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Sectorului 1 București, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competentă.

Astfel, Judecătoria Craiova, secția I civilă, făcând aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului unicității instanței de executare, astfel cum a fost detaliat în decizia în interesul legii nr. 20/2021, a reținut că revine judecătoriei care a încuviințat executarea silită competența de a soluționa contestația la executare.

Ca atare, constatând că, în dosarul de executare nr. 513/2021 al B.E.J. B., executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea din data de 16 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, a apreciat că acesteia îi revine competența de soluționare a cauzei.

În plus, a arătat și că sediul principal al debitoarei-contestatoare, la data sesizării organului de executare, respectiv, la data de 2 septembrie 2021, se afla în București, bd. x, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel că aceasta are calitatea de instanța de executare, fiind astfel competentă să soluționeze prezenta contestație la executare silită.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă și Judecătoria Craiova, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la modalitatea de stabilire a instanței de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a stabilit instanța competentă a soluționa pricina, în aplicarea dispozițiilor legale anterior arătate, prin raportare la sediul debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova (din Craiova, Bulevardul x, județul Dolj), în timp ce Judecătoria Craiova, secția I civilă a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii date prin decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 20/2021, reținând totodată și că sediul debitoarei la data sesizării executorului judecătoresc era în București, bd. x.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu (contestație executare), competența de soluționare a acestuia, astfel cum au reținut și judecătoriile aflate în conflict, aparține instanței de executare, potrivit art. art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă soluționând, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul B.E.J. B., la data de 2 septembrie 2021, sub nr. x, creditorul A. a solicitat executarea silită a titlului executoriu, constând în sentința civilă nr. 991 din data de 29 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională Căi Ferate Craiova.

Prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de petentul B.E.J. B. și a încuviințat executarea silită a debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Căi Ferate Craiova, de către B.E.J. B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 991 din data de 29 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, executorie, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului A. rezultat din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare.

Prin contestația la executare formulată, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 513/2021 aflat pe rolul B.E.J. B..

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 16 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, ca efect al principiului unicității instanței de executare, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 București.

Principiului unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, această dezlegare fiind dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.