ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1170/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 641/2021 aflat pe rolul B.E.J. B. (raport de expertiză și acte subsecvente) pentru suma de 15.591,05 RON, din care 11.466 RON reprezentând diferența dintre valoarea calculată prin raportul de expertiză din dosarul execuțional nr. x/2021 și valoarea calculată de societate, iar 4,125,05 RON reprezentând cheltuieli de executare, respectiv onorariu avocat, onorariu executor judecătoresc și onorariu expert contabil. De asemenea, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 23 martie 2023, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2810 din data de 23 martie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova și pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a reținut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, și anume la judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, a arătat că ceea ce este esențial pentru stabilirea instanței de executare este domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare, iar, în speță, toate actele de executare silită și inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite au fost îndreptate exclusiv împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, nu și împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." S.A.

Prin urmare, a apreciat că este evident că instanța competentă să soluționeze prezenta contestație la executare este judecătoria în a cărei circumscripție de află Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, aceasta fiind singura debitoare din dosarul de executare nr. 641/2021.

Mai mult decât atât, a constatat că inclusiv în titlurile executorii este menționată, în calitate de pârâtă, Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, nu Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A.

Totodată, a considerat că nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe faptul că Judecătoria Sectorului 1 București este cea care a încuviințat executarea silită.

În acest sens, a reținut că, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Ca atare, a arătat că, deși Judecătoria Sectorului 1 București a dat o încheiere de încuviințare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competența sa de soluționare a contestației la executare, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să judece contestația la executarea silită ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar, în măsura în care legiuitorul ar fi intenționat să atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare instanței care a încuviințat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

De asemenea, a apreciat că, în cauză, nu este aplicabilă nici decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, întrucât aceasta are în vedere situația pluralității de debitori (ceea ce nu este cazul în speță), în acest caz punându-se problema incidenței principiului unicității instanței de executare (atunci când sunt mai multe instanțe competente în raport de domiciliul/sediul fiecărui debitor în parte).

Așadar, întrucât Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova are sediul social în Craiova, a apreciat că Judecătoria Craiova, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze și prezenta contestație la executare.

2.2. Prin sentința civilă nr. 477 din data de 18 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova și pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Sectorului 1 București, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competentă.

Astfel, Judecătoria Craiova, secția I civilă, făcând aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a reținut că revine judecătoriei care a încuviințat executarea silită competența de a soluționa contestația la executare, principiul unicității instanței de executare presupunând că, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, trebuie să se țină seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

A arătat că în acest sens sunt atât jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și dezlegările date prin decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Ca atare, constatând că Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea pronunțată la data de 4 noiembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, formulată de B.E.J. B., a apreciat că acesteia îi revine competența de a soluționa contestația la executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă și Judecătoria Craiova, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la modalitatea de stabilire a instanței de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a stabilit instanța competentă a soluționa pricina, în aplicarea dispozițiilor legale anterior arătate, prin raportare la sediul debitoarei, în timp ce Judecătoria Craiova, secția I civilă a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii date prin decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 20/2021.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu (contestație executare), competența de soluționare a acestuia, astfel cum au reținut și judecătoriile aflate în conflict, aparține instanței de executare, potrivit art. art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă soluționând, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul B.E.J. B., la data de 26 octombrie 2021, sub nr. x, creditorul A. a solicitat executarea silită a titlului executoriu, constând în sentința civilă nr. 1111 din data de 1 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj și decizia civilă nr. 2291 din data de 6 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională Căi Ferate Craiova.

Prin încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de petentul B.E.J. B. și a încuviințat executarea silită a debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Căi Ferate Craiova, de către B.E.J. B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1111 din data de 1 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 2291 din data de 6 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului A. rezultat din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare.

Prin contestația la executare formulată, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 641/2021 aflat pe rolul B.E.J. B..

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 4 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, ca efect al principiului unicității instanței de executare, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 București.

Principiului unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, această dezlegare fiind dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.