ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 838/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/2024 la data de 19.01.2024, petentul BEJ A. a solicitat instanței să dispună încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3152/18.11.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin respingerea apelului, privind pe creditorul B., în contradictoriu cu debitorul Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., ce face obiectul dosarului de executare nr. 16/2024.

Prin sentința civilă nr. 336/26.01.2024, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, motivat de faptul că debitoarea urmărită silit indicată în cuprinsul titlului executoriu este Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, și nu societatea mamă, iar debitorul astfel identificat are sediul în Craiova, Bd. x, jud. Dolj, care se află în raza de competență a Judecătoriei Craiova.

Prin sentința civilă nr. 1995/22.02.2024, Judecătoria Craiova – secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că debitoarea este societatea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., cu sediul în București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Craiova a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Craiova.

Obiectul cauzei în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competență îl constituie cererea de încuviințare a executării silite, formulată de BEJ A. împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, la solicitarea creditorului B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3152/18.11.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, pentru stabilirea competenței, în materia executării silite sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova a fost generat de împrejurarea că instanțele au interpretat diferit, nu norma de competență cuprinsă la art. 651 C. proc. civ., ci calitatea de debitor a unei entități fără personalitate juridică, în condițiile în care în titlul a cărui executare se solicită este menționată Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova.

Astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, debitoare este Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, cu sediul în Craiova, Bd. x, jud. Dolj – persoană juridică obligată în raportul juridic de drept substanțial, sentința civilă nr. 3152/18.11.2020 fiind pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, obligația ce face obiectul executării silite fiind născută ca efect al neacordării sporului de 90% din salariul de bază pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică din partea pârâtei, intimată în prezentul dosar, în urma încheierii contractului individual de muncă dintre reclamantul creditor și debitoare.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește determinarea instanței competente, nu prezintă relevanță aspectele referitoare la situația particulară a persoanei juridice executate silit, respectiv dacă aceasta are personalitate juridică, patrimoniu propriu sau capacitate civilă de folosință, întrucât aceste chestiuni excedează dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care nu fac o astfel de distincție, ci se raportează numai la domiciliul/sediul persoanei executate silit. Existența personalității juridice nu este o condiție care trebuie îndeplinită de o persoană pentru a fi parte într-un proces, câtă vreme o entitate fără personalitate juridică poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii, astfel cum prevede art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei Craiova, instanță de executare sesizată de petentul Biroul executorului judecătoresc A. în considerarea debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2024.