ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 929/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19.01.2024, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2042 din data de 25.09.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin respingerea apelului, îndreptată prin încheierile din data de 09.07.2021 și din data de 14.09.2022, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, deoarece debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în titlul executoriu.

Prin sentința civilă nr. 161 din 22 ianuarie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că sediul societății debitoare, astfel cum acesta apare în titlul executoriu, este în orașul Craiova, jud. Dolj.

Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunțat sentința civilă nr. 2394 din 4 martie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 666 și art. 651 C. proc. civ. care instituie o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul/sediul debitorului, iar, în speță, sediul debitorului împotriva căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite este Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., cu sediul în București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea pin care petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2042 din data de 25.09.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Conflictul negativ de competență ivit între instanțele în conflict a fost generat de aplicarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în raport de identificarea debitorului ținut să aducă la îndeplinire dispozițiile titlului executoriu.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că debitoarea din titlul executoriu este Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala Regională CF Craiova, cu sediul în Craiova, în timp ce Judecătoria Craiova a constatat că debitoarea împotriva căreia s-a solicitat încuviințarea executării silite este Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., cu sediul în București.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Se constată că debitoarea din cadrul titlului executoriu este Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala Regională CF Craiova, cu sediul în municipiul Craiova, iar cererea de încuviințare a executării silite, depusă de petentul BEJ A., pentru creditorul B., este formulată împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A.

În raport de această particularitate a speței, se reține că, prin decizia nr. 6/2023, pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, s-a apreciat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

Înalta Curte constată că folosirea în dispozitivul deciziei invocate a verbului "poate" duce la concluzia că, în ipoteza în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, aparține creditorului decizia de a se prevala de posibilitatea introducerii cererii de încuvințare a executării silite la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, alternativ cu sediul principal al acesteia.

Ca atare, în raport de decizia menționată, opțiunea materializată prin depunerea cererii la oricare dintre instanțele deopotrivă competente, determină, în mod definitiv, fixarea competenței în favoarea acelei instanțe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Sectorului 1 București, instanță sesizată inițial de creditor, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.