ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1427/2025

HOTĂRÂRE

16.09.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1427/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată:

Prin contestația la executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 25.09.2023, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A., în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat admiterea contestației și anularea executării, respectiv, anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 404/2021, aflat pe rolul B.E.J. B., întoarcerea executării silite pentru suma de 20.054,35 de RON, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București:

Prin sentința civilă nr. 8203/2023 din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând că la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova își avea sediul în Craiova, Bld. Decebal nr. 1, jud. Dolj și nu pe raza sectorului 1 București.

Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, instanța a stabilit că revine Judecătoriei Craiova competența teritorială de soluționare a cauzei.

III. Hotărârea Judecătoriei Craiova:

Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunțat sentința civilă nr. 5166/2025 din 24 aprilie 2025, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din data de 05.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2535/2020 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020 și, de asemenea, că sediul principal al debitoarei-contestatoare, la data sesizării organului de executare, se afla în București, Bd. x, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.

Totodată, a reținut dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că instanța care a încuviințat executarea silită este singura competentă pe întreaga durată a procedurii execuționale, făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență, contestatoarea Compania Națională De Căi Ferate "C.F.R." S.A. a arătat că înțelege să conteste toate actele de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 404/2021 aflat pe rolul BEJ B., solicitând și întoarcerea executării silite a sumei de 20.054,35 RON.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum în mod corect au reținut instanțele aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, prin încheierea din data de 05.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, a fost încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2535/2020, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020 pentru obligațiile ce rezultă din acest titlu executoriu, cerere formulată de BEJ B. la cererea creditorului A. împotriva debitoarei Compania Națională De Căi Ferate "C.F.R." S.A.

Prin aceeași decizie pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 05.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, respectiv a Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță de executare, fiind lipsit de relevanță la acest moment, sediul contestatoarei (debitoare).

Aceasta întrucât, astfel cum s-a menționat anterior, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că, în respectiva executare silită, nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.