ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 628/2024

HOTĂRÂRE

05.03.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 628/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 5 martie 2024

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 03.04.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Oradea, a contestat ordinul de imputare emis de PNT Oradea în anul 2021 pentru distrugerea unui televizor.

În cuprinsul declarației dată la data de 28.03.2023, contestatorul a arătat că solicită suma de 1054 RON, sumă reținută neîntemeiat la Penitenciarele Gherla și Arad, considerând neîntemeiată sustragerea acestor bani câtă vreme televizorul din cameră era distrus.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 2276 din data de 29 mai 2023, Judecătoria Arad – secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad – secția civilă a apreciat că a fost învestită cu o contestație împotriva ordinului de imputare nr. 45338/11.08.2021 emis de Penitenciarul Oradea. Având în vedere că Penitenciarul Oradea, emitentul ordinului de imputare, se află în circumscripția Judecătoriei Oradea, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 88 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, care instituie o competență teritorială exclusivă și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 4883/01.11.2023, Judecătoria Oradea – secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Judecătoria Oradea – secția civilă a reținut că prin declarația luată reclamantului de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Judecătoriei Arad, reclamantul a precizat acțiunea în sensul că cererea trimisă la Judecătoria Arad reprezintă o acțiune civilă prin care solicită ca intimata ANP să îi restituie suma totală de 1050 RON, care i-a fost reținută neîntemeiat la Penitenciarele Gherla și Arad printr-un singur ordin de imputare și consideră neîntemeiată sustragerea acestor bani câtă vreme televizorul din cameră era distrus.

Prin urmare, având în vedere această precizare a reclamantului, Judecătoria Oradea a apreciat că pricina dedusă judecății este o acțiune civilă de drept comun, în pretenții, iar competența teritorială este de ordine privată și nu putea fi invocată din oficiu de instanță, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 88 alin. (3) din Legea nr. 254/2013 reținute de Judecătoria Arad și care instituie o competență teritorială exclusivă de ordine publică.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, reținând în mod diferit obiectul pricinii.

Astfel, în timp ce Judecătoria Arad a apreciat că obiectul cauzei este o contestație împotriva unui ordin de imputare, reținând ca fiind incidente dispozițiile art. 88 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, care instituie o competență exclusivă, Judecătoria Oradea a apreciat că acțiunea formulată este o acțiune în pretenții de drept comun, astfel cum a fost precizată de către reclamant, acțiune care atrage o competență teritorială de ordine privată.

Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 03.04.2023 A. a contestat ordinul de imputare emis de PNT Oradea în anul 2021 pentru distrugerea unui televizor, însă prin declarația aflată la dosarul Judecătoriei Arad, declarație luată reclamantului A. de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate la data de 28 martie 2023, reclamantul a precizat că cererea înaintată Judecătoriei Arad reprezintă o acțiune civilă prin care solicită ca intimata A.N.P. să îi restituie suma totală de 1050 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care consacră dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabilește cadrul procesual al judecății, respectiv persoanele care sunt chemate la judecată, obiectul, adică ceea ce se pretinde prin cerere, și cauza, respectiv temeiul juridic al cererii.

În ceea ce privește obiectul, instanța este ținută de cererea reclamantului, neputându-și depăși limitele, deoarece obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanția aplicării principiului disponibilității. Acest aspect rezultă și din dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Dacă însă formulările reclamantului sunt improprii și nu se poate determina exact obiectul, instanța este datoare, în baza rolului activ, să solicite precizarea necesară, asigurându-se și în acest mod respectarea principiului disponibilității.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul A. a trasat limitele cererii deduse judecății prin precizarea făcută prin declarația din data de 28 martie 2023 aflată în dosarul Judecătoriei Arad, Înalta Curte reține că partea a învestit instanța cu o acțiune de drept comun în pretenții.

Competența teritorială de soluționarea a acțiunii în pretenții, ce constituie obiect al dosarului de față, se stabilește potrivit normelor de drept comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului.

Or, aceste norme sunt norme de competență relativă, iar nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetentă în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din interpretarea textului art. 130 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate în acest text, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Mai mult, prin decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a reținut că: "65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situația în care instanța de judecată inițial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepției în termenul legal, ar fi, totuși, considerată îndreptățită să își decline competența către instanța pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenței realizată cu nerespectarea dispozițiilor legale ar subzista, atât instanța de trimitere, cât și instanța ierarhic superioară care va pronunța regulatorul de competență fiind ținute de această soluție."

Din examinarea actelor dosarului de față reiese că pârâtul Penitenciarul Oradea, prin întâmpinarea formulată, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad, însă la termenul de judecată din 29 mai 2023 instanța a invocat din oficiu această excepție cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Or, având în vedere că în prezenta cauză operează o competență de ordine privată, precum și faptul că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea formulată, instanța Judecătoriei Arad nu putea invoca din oficiu această excepție, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Prin urmare, necompetența s-a acoperit definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată – în speță Judecătoria Arad – secția civilă – a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost învestită, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operând astfel o prorogare legală de competență sui-generis.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.