ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2024

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2024

HOTĂRÂRE
16.01.2024
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă, la data de 8 iunie 2023, contestatoarea Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F. și G., a formulat contestație la executare și a solicitat suspendarea executării silite și suspendarea provizorie a executării silite.

La termenul de judecată din data de 13 iunie 2023, instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6366 din data de 14 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, în esență, a reținut că decizia nr. 20/2021 dată în recurs în interesul legii nu este incidentă în cauză, având în vedere că premisa interpretării a fost o contestație la executare formulată de unul dintre debitorii care figurează în titlul executoriu, în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită.

A constatat că, a priori, niciunul dintre debitorii față de care s-a încuviințat executarea silită nu avea sediul în sectorul 3 al municipiului București, Curtea de Apel București având sediul în sectorul 4, iar Tribunalul București având sediul tot în sectorul 4, după cum rezultă din datele oficiale prezentate pe site-ul Ministerului Finanțelor.

În consecință, a apreciat că nu a fost câștigată calitatea de instanță de executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, motiv pentru care aceasta poate proceda la verificarea competenței în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2

1

) C. proc. civ. și la calitatea contestatoarei.

În subsidiar, dacă s-ar aprecia că este aplicabilă decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut că, în prezenta cauză, nu pot fi ignorate dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2

1

) C. proc. civ.

În aplicarea acestor dispoziții legale, a constatat că, în speță, calitatea de contestator o are Curtea de Apel București, iar executarea silită a fost încuviințată atât împotriva acesteia, cât și împotriva Tribunalului București, ambele instanțe fiind ierarhic superioare Judecătoriei Sectorului 3 București, având competența de a cenzura, prin intermediul căilor de atac, hotărârile acestei instanțe.

De asemenea, instanța a reținut că încheierea prin care s-a procedat la verificarea competenței de către instanța care a încuviințat executarea silită nu are autoritate de lucru judecat, fiind pronunțată în procedură necontencioasă, conform art. 535 C. proc. civ., iar instanța care soluționează cererea de suspendare provizorie a executării silite este obligată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., să-și verifice din oficiu competența prin raportare la normele juridice de ordine publică.

Prin urmare, a concluzionat că nu pot fi ignorate normele de ordine publică care stabilesc competența instanțelor de judecată, prevederile art. 127 C. proc. civ. fiind prioritare față de cele ale art. 651 alin. (1) din același act normativ; în cazul în care reclamantul are calitatea de instanță de judecată, acesta este obligat să introducă cererea sa la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 7089 din data de 13 noiembrie 2023, Judecătoria Ploiești, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Ploiești, secția civilă și Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța superioară și comună, pentru soluționarea conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că, în dosarul execuțional nr. x/2022 al B.E.J.A. H., intimații au demarat procedura executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 561 din data de 8 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4676 din data de 12 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2020.

Totodată, a constatat că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 2 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 București, iar în temeiul acestei încheieri au fost emise în continuare actele de executare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 2 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 București, a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, și anume Judecătoriei Sectorului 3 București, ca instanță de executare.

A arătat că această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și contestația la executare (și cererile accesorii acesteia, precum cererea de suspendare a executării silite și cererea de suspendare provizorie a executării silite), ca instanță de executare; principiul unicității instanței de executare a fost consacrat de către Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 pronunțate în recurs în interesul legii.

Totodată, a menționat și că acest principiu a fost reiterat în decizia nr. 27/2021 din data de 6 decembrie 2021 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, în care a fost ridicată chestiunea necesității verificării competenței în cererile de suspendare provizorie a executării silite.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în speță, instanțele aflate în conflict au făcut aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la modalitatea de stabilire a instanței de executare la care se referă normele procedurale anterior menționate.

Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a dat eficiență dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Ploiești, secția civilă a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii date prin decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 20/2021.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu (contestație executare și suspendare executare), competența de soluționare a acestuia, astfel cum au reținut și judecătoriile aflate în conflict, aparține instanței de executare, potrivit art. art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, contestația la executare (și cererea de suspendare a executării silite) se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă soluționând, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 3 București: a admis în parte cererea de executare silită formulată; a încuviințat executarea silită a obligațiilor stabilite în sarcina debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, respectiv de a recalcula reclamanților indemnizația de încadrare și celelalte drepturi aferente, în raport de perioada în care au avut raporturi de muncă cu aceștia, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 10 ianuarie 2017 la zi, și de a aloca fonduri și a plăti reclamanților diferențele salariale rezultate din drepturile salariale pe care le-au încasat reclamanții și drepturile stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, în raport de perioada în care au avut raporturi de muncă cu aceștia, începând cu data de 10 ianuarie 2017 la zi, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege; a autorizat creditorul să treacă la executarea silită; prezenta încuviințare a executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării; a respins cererea formulată față de numitul Ministerul Justiției în rest ca neîntemeiată.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 2 septembrie 2022 a Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă, ca efect al principiului unicității instanței de executare, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare și suspendare executare, aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Sectorului 3 București.

Principiului unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, această dezlegare fiind dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-10-18
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1678/2023
Ședința publică din data de 18 octombrie 2023 Asupra conflictului negativ, constată următoarele: I. Cererea: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 iunie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, contestatoarea Curte
ÎCCJ 2024-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 234/2024
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2023, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. dosar x/2023, contesta
ÎCCJ 2023-11-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2023
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă la 22
ÎCCJ 2024-02-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 594/2024
Ședința publică din data de 29 februarie 2024 După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sec
ÎCCJ 2024-03-07
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 695/2024
executare nr. 1052/SS/2022 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.", nicio altă instanță nu va putea fi apreciată ca fiind instanță de executare, fiind irelevant că Judecătoria Ploiești a soluționat alte dosare având ca obiect c
Sursă