ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 299/2024

Ședința publică din data de 06 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20 decembrie 2022, contestatoarea S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu intimatul C., a solicitat instanței anularea tuturor actelor și formelor de executare silită realizate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2022 instrumentat de D., ca fiind nelegale.

Totodată, în temeiul prevederilor art. 719 C. proc. civ., a solicitat suspendarea executării silite declanșate în cadrul aceluiași dosar execuțional până la soluționarea fondului prezentei cauze, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 926 din 05 aprilie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Rădăuți a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Pentru a hotărî astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., și a reținut că, în raport de aceste texte legale, Judecătoria Rădăuți nu este competentă în raport cu sediul debitorului – respectiv municipiul Vaslui, județ Vaslui, nefiind în raza de competență a Judecătoriei Rădăuți.

Primind dosarul, Judecătoria Vaslui, prin sentința civilă nr. 2131 din 21 decembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți iar, în baza art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Rădăuți și Judecătoria Vaslui. În baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Vaslui a reținut incidența în speță a acelorași dispoziții legale, și anume art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., însă a apreciat că speței îi sunt aplicabile considerentele Decizei nr. 20/2021 pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, care consacră principiul unicității instanței de executare.

Astfel, constatând că încuviințarea silită a titlului executoriu a fost dispusă de către Judecătoria Rădăuți, prin încheierea pronunțată la data de 19 mai 2022 în dosarul nr. x/2022, a apreciat că aceleiași instanțe îi revine competența de soluționare și a contestației la executare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată de debitoarea A. S.A., prin care se solicită anularea tuturor actelor și formelor de executare silită realizate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2022 al D., precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Rădăuți și Judecătoria Vaslui și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., prima reținând că sediul debitorului se află în raza de competență a Judecătoriei Vaslui, în timp ce cea de-a doua, raportat la obiectul dosarului, a apreciat că este incident principiul unicității instanței de executare.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de instanță și ale dosarului execuțional, prin încheierea nr. 765 din data de 19 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2022, aflată la dosarul Judecătoriei Rădăuți, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul E. și a fost încuviințată executarea silită a debitoarei S.C. A. S.A.., în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de licitație și adjudecare încheiat la data de 22 februarie 2022 de către lichidatorul judiciar desemnat din cadrul B..

În acest context, se reține că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menționată, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

Așadar, aplicând pentru identitate de raționament statuările din decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și în speța de față, se reține că în ceea ce privește contestația la executare, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Rădăuți, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Rădăuți este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2024.