ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 127/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.10.2023, pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, contestatorul Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata A., a formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite din dosarul de executare nr. 83/2023.

În cuprinsul cererii a menționat ca fiind creditor B. și a atașat actele de executare silită întocmite în dosarul nr. x/2023 al B.E.J. C..

Prin sentința civilă nr. 1151/27.10.2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, reținând faptul că instanța care a încuviințat executarea silită a fost Judecătoria Bârlad care, prin încheierea nr. 15405/2.10.2023 pronunțată în dosarul x/2023, a încuviințat executarea silită la cererea creditorilor B., D. și E., astfel că devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3267/24.11.2023, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia, reținând că în cauză nu rezultă din niciun înscris că Judecătoria Bârlad a încuviințat executarea silită a debitoarei A..

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Bârlad, pentru următoarele considerente:

Ca un prim aspect, Înalta Curte reține că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe ca urmare a modalității de redactare a cererii introductive de instanță unde, în petitul cererii, s-a indicat ca fiind creditor doamna A. și s-a solicitat suspendarea executării silite în dosarul nr. x/2023 al BEJA F. și G., însă în cuprinsul cererii a fost indicat creditorul B., dosarul de executare silită nr. x/2023 al BEJA C. și s-au atașat înscrisuri privind acest ultim dosar.

Prin urmare, deși la cererea expresă a Judecătoriei Bârlad privind precizarea dosarului de executare silită și a intimaților cu care înțelege să se judece, Tribunalul Galați a indicat doar că "contestația la executare silită ce face obiectul dosarului nr. x/2023 în forma transmisă la instanță este eronată, fără obiect", prin raportare la înscrisurile atașate cererii de suspendare, dar și a faptului că în cuprinsul cererii debitorul contestator face trimitere la drepturile salariale datorate creditorului B., în cauză se solicită suspendarea executării silite a dosarului de executare silită 114/CDC/2023 al BEJA C..

Potrivit art. 719 alin. (1) din C. proc. civ.: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată". Conform art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.: "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că suspendarea executării silite, chiar dacă este solicitată printr-o cerere separată, se soluționează de instanța de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, se reține că, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, instanța de executare a fost deja stabilită, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanței de executare, pentru a elimina procedurile paralele. Într-adevăr, dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, ce rezultă din reglementarea art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.. Executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, iar încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Ca atare, elementul ce condiționează întreaga fază execuțională este procedura încuviințării executării silite.

În acest sens, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. În consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva procedură de executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute de lege, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În cadrul paragrafului 68 din decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare.

Deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât stabilesc instanța competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este și cazul suspendării provizorii a executării silite.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că la dosarul înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe se regăsește încheierea din 2 octombrie 2023, pronunțată în dosarul x/2023 de către Judecătoria Bârlad, în cadrul căruia a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului Tribunalul Galați la cererea creditorilor B., D. și E. în dosarul de executare silită nr. x/2023 al BEJA C..

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2024.