ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2201/2023

HOTĂRÂRE

26.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2201/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, la data de 09 iunie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B.., contestație la executare împotriva executării silite și tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. C., în dosarul de executare nr. 77/2023, incluzând, dar fără a se limita la somațiile din data de 06.06.2023 și din data de 06.06.2023, precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 31.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, solicitând în consecință anularea actelor de executare și a executării silite însăși, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 31.05.2023, suspendarea executării silite din dosarul de executare silită nr. x/2023, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 1769/2023 din 23 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare, cererii de suspendare executare silită și cererii de suspendare provizorie formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B.., în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut prevederile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., art. 712 alin. (1) C. proc. civ., art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651 C. proc. civ., precum și faptul că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de executare determinată potrivit art. 651 C. proc. civ., fiind indiferentă împrejurarea că încuviințarea executării silite s-ar fi dispus de către o altă instanță decât cea competentă, considerentele deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nefiind incidente, întrucât acestea trebuie să fie interpretate prin raportare la obiectul sesizării.

În concret, s-a arătat că recursul în interesul legii a vizat interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., privind stabilirea competenței teritoriale de soluționare a contestației la executare formulate de unul dintre debitorii care figurează în titlul executoriu, în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită. Ca atare, considerentele vizează ipoteza în care încuviințarea executării silite s-a dispus de către o instanță de executare competentă teritorial, problema ridicată vizând posibilitatea recunoașterii unei alte instanțe de executare, prin raportare la domiciliul unui alt debitor, care să fie competentă să soluționeze contestația la executare, ipoteză care nu se regăsește în cauza de față.

Totodată, instanța a apreciat că stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare se realizează prin raportare la art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind indiferentă soluționarea cererii de încuviințare a executării silite de către o instanță necompetentă.

2.2) La data de 7 iulie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, secția civilă, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 3650 din 13 iulie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., constatând că Judecătoria Bârlad este competentă teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și considerentele expuse în paragrafele 70 și 71 ale Deciziei nr. 20/2021 a I.C.C.J.

Fiind stabilită deja instanța de executare, a considerat că orice altă chestiune care privește executarea silită încuviințată, contestația la executare precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, se soluționează de instanța de executare conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., adică de către Judecătoria Bârlad, instanța legal sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite devenind instanța de executare și rămânând instanță de executare până când executarea silită încuviințată de aceasta se încheie definitiv în vreuna dintre formele prevăzute de lege.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față are ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B..

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare".

La rândul său, art. 615 alin. (1) și (3) C. proc. civ. prevede că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel . . . . . . . . . .Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În prezenta cauză, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit instanța de executare și, subsecvent, competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ. și considerentele Deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea din data de 31.05.2023, pronunțată de către Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2023, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de petentul B.E.J. C., pentru creditoarea intimată în prezenta cauză, împotriva debitoarei contestatoare în cauză.

Sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare formulată, prezintă așadar relevanță judecătoria care a încuviințat executarea silită ce face obiectul contestației, astfel cum dispun prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a I.C.C.J. - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Potrivit considerentelor reținute prin această decizie, "deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite . . . . . . . . . .din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel".

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Bârlad este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.