ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 179/2026

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

La 12.11.2024, contestatoarea A. S.R.L. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Zalău o contestație la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea încheierii civile nr. 3698C/09.10.2024, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2024, privind încuviințarea executării silite; anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2024 al B.E.J. C. și întoarcerea executării silite; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 504/27.03.2025, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța astfel, a evocat art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că sediul debitoarei se află în municipiul Oradea, județul Bihor și că aceasta nu are puncte de lucru sau bunuri imobile în raza județului Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 5075/2025 din 26.11.2025, Judecătoria Oradea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportate la dezlegările obligatorii cuprinse în decizia nr. 20/27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, reținând că încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Zalău și că aceasta este instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea introductivă are ca obiect o contestație la executare, precum și întoarcerea executării silite.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar, conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

În accepțiunea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, aceasta soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prin decizia nr. 20/27.09.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat în sensul că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, prin încheierea civilă nr. 3698/C/09.10.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Zalău a încuviințat în parte executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de mai multe facturi fiscale.

Prin aceeași decizie pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat că, din momentul încuviințării executării silite, instanța de executare este determinată în mod definitiv, fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare, aceasta rămâne competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Întrucât Judecătoria Zalău a încuviințat executarea silită, competența de soluționare a contestației la executare revine acestei instanțe. Singura modalitate prin care poate fi repusă în discuție competența instanței de executare ar fi chiar invocarea unui asemenea motiv în cadrul contestației la executare, și nu pe calea incidentală a verificării competenței.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2026.