ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2025 pe rolul Judecătoriei Timișoara, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 15 aprilie 2021, la cererea creditorului B. S.A. împotriva debitorului C., în dosarul de executare silită nr. x/2025.

II. Hotărârea Judecătoriei Timișoara:

Prin încheierea civilă nr. 18606 din 24 iunie 2025, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în speță, din verificările efectuate în baza de date a evidenței populației a reieșit că la data sesizării executorului judecătoresc (5 iunie 2025) reședința debitorului C. se afla în municipiul Oradea, județul Bihor.

Constatând că debitorul avea, la data sesizării executorului judecătoresc debitorul avea reședința stabilită în conformitate cu dispozițiile legale în raza teritorială a Judecătoriei Oradea, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

III. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat încheierea civilă nr. 5096 din 10 iulie 2025, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pentru stabilirea competenței în cauză relevanță prezintă domiciliul debitorului, nu reședința acestuia - instituirea regulilor de competență în materia executării silite are în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a instanței de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului, ca locuință principală.

Împrejurarea că debitorul are reședința pe raza județului Bihor nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., care fac referire la domiciliul debitorului.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 15 aprilie 2021, la solicitarea creditorului B..

Referitor la normele de competență teritorială, astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., ce instituie un caz de competență teritorială exclusivă - "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În conformitate cu aceste dispoziții, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului.

Instanțele aflate în conflict au aplicat, în mod diferit, prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând ca relevantă în stabilirea competenței reședința debitorului (Judecătoria Timișoara), respectiv apreciind că determinant este domiciliul debitorului (Judecătoria Oradea).

Din actele și lucrările dosarului, reiese că, la data începerii executării silite (5 iunie 2025), domiciliul activ al debitorului C. era în județul Timiș, reședința în municipiul Oradea, județul Bihor fiind stabilită exclusiv în perioada 12 aprilie 2024 - 12 aprilie 2025.

Așadar, în considerarea primei ipoteze prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este Judecătoria Timișoara, în a cărei circumscripție se afla domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Având în vedere cele constatate, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.