ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
13.02.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Asupra contestației la executare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.01.2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 702/RC din data de 31.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I, alin. (2) C. proc. pen.

În motivare, procurorul a susținut că, în cauză, s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul că, în dispozitivul hotărârii nu se menționează dacă, urmare a admiterii recursului în casație, se casează și decizia penală nr. 1037/21.12.2022, prin care Curtea de Apel Iași a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 880/07.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Iași și a dispus rejudecarea apelurilor în cauză.

S-a arătat că, prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2022, s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., admiterea recursului în casație, iar în rejudecare să se constate nelegalitatea deciziilor penale nr. 412/2023 din data de 11.04.2023 și nr. 1037/21.12.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, să se înlăture greșita aplicare a legii, constând în aceea că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin decizia decizia penală nr. 702/RC din 31.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022,Îînalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 412 din data de 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.. A casat decizia penală recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Iași.

Față de împrejurarea că, prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, s-a solicitat casarea celor două hotărâri nelegale, respectiv a deciziilor penale nr. 412/2023 din data de 11.04.2023 și nr. 1037/21.12.2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, iar în considerentele deciziei penale nr. 702/RC din 31.10.2023 pag. 15, paragraful 4, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "consecința greșitei admiteri a contestației în anulare în prezenta cauză a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale în apel", consideră procurorul că în cauză se impune pronunțarea unei hotărâri prin care să se lămurească dispozitivul deciziei penale nr. 702/RC din 31.10.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul dacă, urmare a admiterii recursului în casație, s-a casat și decizia penală nr. 1037/21.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul x/2022, prin care s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 880/07.12.2018.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

În cauză, s-a stabilit termen pentru soluționare pentru data de 13.02.2024, pentru când s-a dispus citarea părților și totodată a fost atașat dosarul Înaltei Curți în casare s-a pronunțat decizia contestată, împreună cu dosarele componente.

Examinând contestația la executare formulată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivelor de contestație la executare formulate în cauză, Înalta Curte reamintește următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.

Totodată, contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor corelative la executarea pedepsei, respectiv a incidentelor ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., invocat în cauză, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Totodată, Înalta Curte menționează că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Prin intermediul contestației la executare nu pot fi invocate și rezolvate aspecte ce țin de fondul cauzei ce au fost soluționate prin hotărârea pusă în executare, deoarece soluția dispusă prin hotărârea contestată se bucură de autoritate de lucru judecat, neputând fi modificată/schimbată pe cale contestației la executare.

În acest sens, se reține că prin decizia nr. 160 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 723 din 11 august 2020, Curtea Constituțională a statuat că "în cadrul contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească."

În același timp, instanța de contencios constituțional a menționat că "procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, paragraful 15; Decizia nr. 155 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 5 martie 2009; Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005; Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007)."

Astfel, în coordonatele de principiu anterior menționate, Înalta Curte analizând motivul de contestație la executare întemeiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pe cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., relativ la împrejurarea că s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul că, în dispozitivul hotărârii nu se menționează dacă, urmare a admiterii recursului în casație, se casează și decizia penală nr. 1037/21.12.2022, prin care Curtea de Apel Iași a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 880/07.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Iași, se constată că acest motiv nu se circumscrie vreunei nelămuriri cu privire la hotărâre, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

În speță, se reține că, prin decizia penală nr. 702/RC din data de 31.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a cărei lămurire se solicită, Înalta Curte a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 412 din data de 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A..

A casat decizia penală recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Iași.

În esență, s-a reținut că, în cauza ce a formulat obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 880 din data de 07.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., arătând că la data la care a fost pronunțată soluția definitivă de condamnare, era incidentă o cauză de încetare a procesului penal, respectiv cea prevăzută de art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Prin încheierea din 18.10.2022, din dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestator și a stabilit termen pentru judecarea acesteia.

Prin decizia penală nr. 1037 din 21.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 880 din data de 07.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2017, a desființat decizia penală anterior menționată și a dispus rejudecarea apelurilor formulate de inculpat și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 1081 din 18.04.2018, în dosarul nr. x/2017.

În apel, prin decizia penală nr. 412 din data de 11.04.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 1081 din 18.04.2018, a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2017, care a fost desființată în parte, în latură penală, în sensul înlăturării dispoziției de condamnare a inculpatului și de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Instanța de apel, rejudecând cauza, în limitele desființării, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 5 C. pen., raportat la Deciziile Curții Constituționale nr. 358 din 26.05.2022 și 297 din 26.04.2018 și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Urmare a acestei decizii, în cauză, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a declarat recurs în casație, (criticând soluția de încetare a procesului penal, în temeiul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.), care a format obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți în care s-a pronunțat decizia a cărei lămurire se solicită în cauză.

Prealabil judecării pe fond a cererii de recurs în casație din dosarul nr. x/2022, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a parcurs procedura de filtru reglementată de art. 440 C. proc. pen.

Astfel, cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 19 septembrie 2023, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 412 din data de 11.04.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022 și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Se impune precizarea că, una dintre condițiile de admisibilitate a unui recurs în casație este cea impusă de dispozițiile art. 434 C. proc. pen., relativ la verificarea cerinței ca, decizia care se atacă pe calea recursului în casație, să facă parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate formula recurs în casație, potrivit dispozițiilor legale menționate. Statuând asupra sferei hotărârilor atacabile cu recurs în casație, prevederile art. 434 alin. (1) C. proc. pen. limitează in terminis această sferă la hotărârile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte, ca instanțe de apel, (cu excepțiile prevăzute de alin. (2), excluzând, prin urmare, din categoria analizată, hotărârile prin care aceste instanțe se pronunță în orice alte categorii de cauze.

Or, potrivit legii, o hotărâre pronunțată în contestație în anulare nu face parte din categoria deciziilor ce pot fi atacate cu recurs în casație.

Corelativ, tot ca o cerință de admisibilitate, se prevede prin art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., că recursul în casație formulat trebuie să vizeze hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal - cum este cazul în speță, aceasta fiind soluția cenzurată prin recursul în casație soluționat prin decizia penală 702/RC/31.10.2023.

Astfel, sub acest aspect, în speță, obiectul recursului în casație l-a constituit decizia pronunțată în apel de către Curtea de Apel Iași, decizia nr. 412 din data de 11.04.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a admis apelul inculpatului, cu consecința dispunerii încetării procesului penal privind pe inculpatul A., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

De altfel, așa cum s-a arătat, această soluție dispusă de instanța de apel în urma rejudecării apelului inculpatului, s-a circumscris cazului de casare invocat în susținerea recursului în casație declarat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

În consecință, prin decizia penală nr. 702/RC din data de 31.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022 - a cărei lămurire se solicită în cauză - Înalta Curte a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei din apel nr. 412 din data de 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a casat decizia penală recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, pentru motivele expuse în considerentele deciziei, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Iași.

Înalta Curte reține că motivul indicat în contestația la executare de față care în realitate ar viza întocmai obiectul recursului în casație soluționat prin decizia definitivă pronunțată în cauză, a intrat în puterea de lucru judecat, neputându-se modifica prin intermediul contestației la executare obiectul căii extraordinare de atac.

Or, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. - trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea atacată, iar nu legalitatea înseși a soluției pronunțate (care a intrat în puterea lucrului judecat) și nici legalitatea sau temeinicia unor eventuale alte hotărâri pronunțate în cauză.

Prin urmare, aspectul invocat în cauză de către parchet, așa cum a fost formulat, (în concret, dacă s-a casat și decizia din contestație în anulare), nu se subsumează situațiilor care, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., pot constitui motive de contestație la executare, ci se circumscriu unor veritabile critici aduse modalității de soluționare a recursului în casație.

În consecință, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost conturate anterior, Înalta Curte constată că prin contestația la executare promovată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea contestată, motiv pentru care se va respinge, ca nefondată, prezenta contestație la executare.

Distinct de aceste constatări, Înalta Curte reține că în speță, potrivit deciziei Înaltei Curți, nr. 702/RC din data de 31.10.2023, cauza se află în prezent în rejudecarea apelurilor pe rolul Curții de Apel Iași, nefiind așadar incidentă situația existenței unei hotărâri aflate în faza de executare ce se impune a fi lămurită, Înalta Curte prin decizia de casare exprimând argumentele legale, juridice, pentru care s-a adoptat soluția dispusă în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 702/RC din 31.10.2023, pronunțată de Înalta Curte, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației la executare formulate de către Parchet, vor rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 702/RC din data de 31.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației la executare formulate de către Parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă