ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 21/2024

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 21/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 633 din 04 iulie 2024

Elena-Diana Tămagă

- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal - președintele completului

Luiza Maria Păun

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Adriana Florina Secrețeanu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Adrian Remus Ghiculescu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Carmen Maria Ilie

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Carmen Mihaela Voinescu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Mihnea Adrian Tănase

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Doina Vișan

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Ramona-Maria Gliga

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Nicoleta Ghica-Velescu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Gabriela-Elena Bogasiu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Pohrib

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Decebal Constantin Vlad

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare ("Regulamentul").

2.

Ședința este prezidată de doamna judecător Elena-Diana Tămagă, președintele Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.

La ședința de judecată participă doamna Elena-Mădălina Ivănescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

4.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.195/102/2023.

5.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

6.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești pronunțate în materia ce face obiectul sesizării și opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

7.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:

I.

Titularul și obiectul sesizării

8.

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.195/102/2023, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept:

"

1.

Dacă, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării, în temeiul acestei norme, are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990."

"

2.

Dacă descendentul unei astfel de persoane are la rândul său dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din același act normativ."

9.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 422/1/2024.

II.

Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

10.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.B. a solicitat anularea Deciziei nr. xxxxx/10.07.2023, emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș ("A.J.P.I.S. Mureș"), ca nelegală și neîntemeiată, și obligarea pârâtei la stabilirea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare ("Decretul-lege nr. 118/1990"), în calitate de fiică a lui M.A., născută la data de 12.11.1948, în Târgu Mureș, județul Mureș, decedată la data de 9.01.2003, respectiv plata indemnizației legale începând cu luna următoare datei depunerii cererii la A.J.P.I.S. Mureș.

11.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că bunicul acesteia, numitul M.B., împreună cu familia, a fost strămutat în perioada 2.03.1949-9.08.1963, familia fiind constituită la momentul respectiv din: soția numitului M.B. (bunicul reclamantei), numita M.C. (bunica reclamantei), mama bunicului reclamantei numită M.D. (străbunica reclamantei), precum și fiica acestora, numita M.A. (mama reclamantei).

12.

Măsura strămutării, respectiv această formă de persecuție politică, a vizat toți membrii familiei numitului M.B., inclusiv pe numita M.A. (mama reclamantei), care, la momentul strămutării, avea vârsta de nici 4 luni.

13.

Din documentele regăsite în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ("C.N.S.A.S.") s-a identificat fișa domiciliară a bunicului reclamantei M.B. și a bunicii M.C., însă nu și a mamei reclamantei. Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că un minor de 4 luni va însoți părinții oriunde, pentru că din cauza vârstei fragede necesită prezența și îngrijirea acestora.

14.

Totodată, reclamanta a precizat că prin Decizia nr. yyyy/11.10.2021, eliberată de A.J.P.I.S. Mureș, s-a admis cererea numitului M.E., născut la data de 20.06.1968, prin care s-a stabilit calitatea acestuia de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în calitate de fiu al numitului M.B. În cadrul acestei decizii s-a stabilit că părintele decedat, M.B., a fost victimă a persecuției prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, fiind strămutat într-o altă localitate, în perioada 2.03.1949-9.08.1963.

15.

Pârâta A.J.P.I.S. Mureș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta A.B., ca neîntemeiată.

16.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 a constatat că reclamanta este fiica numitei M.A., născută la 12.11.1948, care a fost fiica numiților M.B. și M.C.

17.

M.B. (bunicul reclamantei) a avut stabilit domiciliul în Târgu Mureș, împreună cu mama acestuia, numita M.D., născută în 1882, deoarece au posedat 168 ha pământ, însă din fișa domiciliară nu rezultă că din familie mai făcea parte și mama reclamantei, care nici nu era născută la acea vreme.

18.

Pârâta a mai arătat că, de principiu, și copii persoanelor strămutate, indiferent de vârstă, au avut de suferit aceleași prejudicii de ordin material și moral suferite de părintele cu care au locuit împreună, iar, pentru perioada de referință, pot beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. Pentru motivul aplicării unitare și echitabile a legii, membrii familiei trebuie să beneficieze de același tratament juridic de care beneficiază persoana vizată, în principal, de măsura administrativă prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, iar situația părintelui servește drept temei al solicitării copilului.

19.

În acest context, art. 5 alin. (7) sau (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu este incident situației reclamantei, aceasta având calitatea de nepoată și strănepoată a persoanelor vizate de măsura strămutării, ci ar fi fost aplicabil tot mamei sale, dacă ar mai fi fost în viață, în situația în care aceasta s-a născut anterior anului 1949 în care a început perioada de strămutare.

20.

Pentru aceste motive, comisia a considerat că reclamanta nu este îndreptățită să fie încadrată la art. 5 alin. (7) raportat la art. 1 alin. (1) lit. d) sau e) din Decretul-lege nr. 118/1990.

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

21.

La termenul de judecată din 9 ianuarie 2024, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a pus în discuția părților, din oficiu, oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept expuse la paragraful 8 din prezenta decizie.

22.

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății.

III.

Normele de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile

23.

Prevederile normative supuse interpretării sunt cele ale art. 5 alin. (6) și alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și anume:

"

Art. 5. -

(...)

(6)

Copilul minor la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), precum și copilul născut în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

(7)

Copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil."

24.

De asemenea, au fost considerate relevante pentru dezlegarea problemelor de drept ce formează obiectul prezentei sesizări și dispozițiile art. 1 și art. 5 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990:

-

"

Art. 1. -

(1)

Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

a)

a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;

b)

a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

c)

a fost internată în spitale de psihiatrie;

d)

a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

e)

a fost strămutată într-o altă localitate;

f)

a participat în acțiuni de împotrivire cu arma în mână și de răsturnare prin forță a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964.

(2)

De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:

a)

a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

b)

a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii (...)".

-

"

Art. 5. -

(...)

(8)

Copilul care s-a aflat atât în una dintre situațiile prevăzute la alin. (4)-(7), cât și în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) beneficiază de indemnizația al cărei cuantum este mai mare."

IV.

Punctul de vedere al părților

25.

Potrivit punctului de vedere aparținând reclamantei A.B., în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunile de drept în discuție.

26.

În ceea ce privește problemele de drept ce formează obiectul sesizării, apreciază că, prin modificările legislative aduse textului în discuție, legiuitorul a urmărit să aducă textul normativ în concordanță cu jurisprudența anterioară a instanțelor naționale, prin care, în mod constant, s-a recunoscut calitatea de persoane persecutate copiilor născuți în perioada de strămutare a părinților, astfel că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, persoana născută în timpul perioadei de persecuție a părinților săi poate fi considerată ea însăși persoană persecutată din motive politice.

27.

În ceea ce privește cea de-a doua problemă de drept, reclamanta apreciază că descendentul unei astfel de persoane are, la rândul său, dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990. Textul analizat face referire la copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, fără să facă distincție între copilul persoanei care a fost majoră la momentul persecuției politice și copilul persoanei care a fost minoră la momentul persecuției politice. Or, în lipsa unei diferențieri exprese, în virtutea principiului de drept potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă", nu poate fi făcută distincție între cele două categorii de persoane.

28.

Pârâta, la rândul său, a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunile de drept în discuție.

29.

În ceea ce privește problemele de drept ce formează obiectul sesizării, potrivit punctului de vedere exprimat de pârâtă, după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 130/2020 pentru completarea art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri ("Legea nr. 130/2020"), comisia constituită în baza Decretului-lege nr. 118/1990 stabilește dreptul copiilor persoanelor aflate în situația prevăzută la art. 1 alin. (1) și (2) exclusiv pe baza art. 5 alin. (6) și (7) din actul normativ menționat, și nu în temeiul practicii anterioare.

30.

Măsurile luate împotriva persoanelor trebuie să aibă caracter politic în sensul Decretului-lege nr. 118/1990, iar o astfel de măsură nu putea fi luată față de un copil minor, ci numai față de o persoană majoră.

31.

În acest context, conform dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, dacă se dovedește persecuția politică în sensul acestui act normativ, cel îndreptățit ar fi tot copilul care a fost minor la data persecuției sau copilul minor născut în perioada persecuției politice, dacă acesta ar mai fi în viață la data depunerii cererii la agenție, indemnizația fiind acordată de legiuitor cu titlu de reparație pentru neajunsurile resimțite în mod direct și personal în urma persecuției politice a părinților săi.

32.

Înainte de apariția Legii nr. 130/2020, stabilirea dreptului copilului persoanei persecutate din motive politice s-a făcut în considerarea calității acestuia de membru al familiei persoanei principal vizate de persecuțiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece acesta a avut de suferit aceleași prejudicii de ordin material și moral ca persoana față de care a fost luată în mod direct măsura administrativă a domiciliului obligatoriu, iar, atât timp cât a locuit împreună cu familia, nu a avut în mod real și efectiv posibilitatea de exercitare liberă a dreptului de alegere a domiciliului.

33.

Referitor la situația copiilor reglementată de art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, cel îndreptățit, dacă se dovedește persecuția politică în sensul decretului-lege menționat, ar fi tot copilul persoanei persecutate din motive politice, dar care s-a născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ indicat.

34.

Nepoții persoanelor persecutate politic în mod direct nu au dreptul la indemnizația lunară acordată prin Decretul-lege nr. 118/1990, ei fiind copiii copiilor minori la data persecuției politice sau născuți după încetarea acestei persecuții.

V.

Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

A.

Cu privire la admisibilitatea sesizării

35.

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit celor redate în continuare.

36.

Soluționarea cauzei depinde de lămurirea problemei de drept enunțate, întrucât obiectul acesteia este reprezentat de anularea Deciziei nr. xxxxx/10.07.2023, emisă de pârâta A.J.P.I.S. Mureș, prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art. 5 alin. (7) raportat la art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990 și s-a stabilit că aceasta nu se încadrează în prevederile invocate, ca urmare a faptului că reclamanta nu a dovedit persecuția asupra părintelui în mod direct, respectiv nu a depus documente eliberate de autorități competente în materie din care să rezulte strămutarea mamei sale, dovedind doar faptul că bunicul acesteia a fost strămutat.

37.

Problema de drept enunțată este relativ nouă, având în vedere faptul că textul legal în discuție a fost adoptat prin Legea nr. 130/2020.

38.

În cazul particular al soluțiilor pronunțate asupra unor astfel de cereri, nu există posibilitatea unei reglări prin mecanismul de verificare a practicii de către instanțele de control judiciar, întrucât hotărârile pronunțate de tribunal în primă instanță sunt definitive.

39.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data de 6 februarie 2024.

40.

La nivelul Tribunalului Mureș au fost identificate hotărâri definitive cu privire la problematica supusă analizei, fiind observată o practică neunitară, ce ar putea să se perpetueze, având în vedere faptul că, în acest tip de cauze, legea nu prevede o cale de atac.

41.

Față de cele menționate în cadrul paragrafului anterior, problema de drept a fost pusă în discuție la întâlnirea de practică neunitară organizată la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș, pentru trimestrele III și IV din 2023, fără a se cristaliza însă o opinie majoritară.

B.

Cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării

42.

În opinia instanței de trimitere, dificultatea chestiunii constă în a se stabili dacă prevederile art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 trebuie interpretate în mod autonom, apreciindu-se într-o ipoteză că, pentru aplicarea acestora, nu este necesară interpretarea coroborată cu dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol, ci sunt de verificat două condiții independente de ipoteza reglementată de alineatul anterior, respectiv calitatea de copil născut după încetarea măsurilor represive, pe de o parte, și recunoașterea calității de beneficiar al indemnizației în persoana părintelui său, pe de altă parte.

43.

Pentru interpretarea de mai sus pledează faptul că textul conține doar cele două condiții arătate, fără alte circumstanțieri care să oblige interpretul la luarea în considerare a altor aspecte, cum ar fi faptul că părintele solicitantului, deși a dobândit, în nume propriu, dreptul la indemnizație, nu a fost persoana principal vizată de măsura represivă.

44.

O altă ipoteză este aceea a interpretării unitare a celor două alineate nou-introduse, alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, din care rezultă că textele arătate urmăresc să reglementeze situația copiilor persoanei care a fost victima nominală a măsurilor de persecuție, și nu cazul copiilor persoanelor cărora li s-a recunoscut dreptul la indemnizație până la apariția modificărilor legislative (în rândul cărora se pot regăsi copiii persoanei vizate efectiv de măsura represivă).

45.

Astfel, alin. (6) al art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privește copiii care, născuți fiind, au resimțit nemijlocit măsurile luate împotriva părinților lor, în perioada de aplicare a acestora, în timp ce alin. (7) are în vedere copiii din aceeași familie, care s-au născut însă ulterior încetării măsurilor și care, așa cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 71/2022 pentru completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri ("Legea nr. 71/2022") și la Legea nr. 210/2022 pentru modificarea art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri și pentru stabilirea unor măsuri necesare aplicării Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice ("Legea nr. 210/2022"), trebuie să beneficieze de reparațiile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât au fost victime dovedite ale regimului comunist.

46.

Atât prevederile alin. (6), cât și cele ale alin. (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere aceiași destinatari ai normei, respectiv copiii persoanei principal vizate de măsurile represive, a cărei situație servește, de fapt, drept temei al solicitării beneficiului actului normativ. Diferența între ipoteza celor două texte este realizată doar în funcție de data nașterii copiilor persoanelor care au avut de suferit cu titlu principal măsurile în discuție, iar reglementarea distinctă a celor două ipoteze care au la bază aceeași situație factuală (părinte persecutat politic) a fost necesară pentru că s-a apreciat că și copiii născuți după încetarea evenimentelor au resimțit consecințele măsurilor, chiar după încetarea acestora, însă nu cu aceeași intensitate, ceea ce se reflectă în indemnizația stabilită de legiuitor (indemnizație lunară în cuantum de 100%, respectiv de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele decedat).

47.

În susținerea concluziei potrivit căreia interpretarea dispozițiilor alin. (7) al art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu se poate realiza decât cu luarea în considerare a textului de lege precedent, au fost invocate considerentele Deciziei nr. 4 din 30 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 1 martie 2023 ("Decizia nr. 4 din 30 ianuarie 2023"). Deși decizia anterior menționată a fost pronunțată în contextul interpretării art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 din perspectiva efectelor înfierii cu efectele filiației firești, argumentele privind rațiunile avute în vedere de legiuitor și destinatarii normei sunt valabile și în contextul analizat.

48.

S-a susținut, de asemenea, că un argument în sprijinul interpretării potrivit căreia nu s-au creat drepturi sau titulari noi (în sensul de moștenitori ai victimelor) este dat și de existența dreptului de opțiune, prevăzut de art. 5 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, între indemnizațiile care au la bază considerente legislative, adică calitatea de victimă a măsurilor de represiune politică.

49.

Instanța de trimitere invocă, totodată, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 68 din 9 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 23 noiembrie 2023 ("Decizia nr. 68 din 9 octombrie 2023"), care vizează dispozițiile art. 3

1

din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Ordonanța Guvernului nr. 105/1999"), invocând conținutul similar al acestor dispoziții cu cele ale art. 5 alin. (6) și (7) din Decretul-lege nr. 118/1990.

VI.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

A.

Jurisprudență comunicată de curțile de apel

Prima chestiune de drept supusă dezlegării

50.

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării în temeiul acestei norme are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din decretul-lege anterior menționat.

51.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal (Decizia civilă nr. 521 din 22 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.311/30/2021 - opinie majoritară, definitivă); tribunalelor Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 555 din 2 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 347/102/2023; Sentința nr. 818 din 29 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.967/102/2022, ambele definitive), Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 87/2023 din 24 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 993/91/2022, definitivă).

52.

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, ale următoarelor instanțe: tribunalele Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Vaslui, București, Ialomița, Ilfov și Teleorman.

53.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctelor de vedere teoretice, au fost expuse argumentele de mai jos.

54.

După intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 130/2020, comisia constituită în baza Decretului-lege nr. 118/1990 stabilește dreptul copiilor persoanelor aflate în situația prevăzută la art. 1 alin. (1) și (2) din decretul-lege menționat exclusiv în baza art. 5 alin. (6) și (7) din același act normativ. Însă stabilirea drepturilor în favoarea copiilor are în vedere calitatea acestora de copii ai persoanelor persecutate politic. Prin urmare, drepturile acestor copii sunt strâns legate de calitatea părinților lor de persoane persecutate politic. Așadar, copiii nu puteau suferi persecuția politică în nume propriu, ci doar ca efect al persecuției politice la care au fost supuși părinții lor. Măsurile cu caracter politic în sensul Decretului-lege nr. 118/1990 nu puteau fi luate față de un copil minor, ci numai față de o persoană majoră.

55.

Se impune interpretarea unitară a celor două alineate nou-introduse, respectiv alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, din care rezultă că textele arătate urmăresc să reglementeze situația copiilor persoanei care a fost victima nominală a măsurilor de persecuție, și nu cazul copiilor persoanelor cărora li s-a recunoscut dreptul la indemnizație până la apariția modificărilor legislative (în rândul cărora se pot regăsi copiii persoanei vizate efectiv de măsura represivă).

56.

Interpretarea redată mai sus este susținută și de expunerea de motive la legile nr. 71/2022 și nr. 210/2022.

57.

Au fost considerate drept relevante pentru o astfel de interpretare și considerentele Deciziei nr. 4 din 30 ianuarie 2023, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cadrul cărora s-a reținut că drepturile legiferate abia în anul 2022, recunoscute în cuprinsul alin. (5) și (6) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, sunt menite să atenueze pe cât posibil lipsurile/suferințele de ordin material și pe cele de ordin moral îndurate de destinatarii normei, în considerarea condiției lor sociale, de copii născuți la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din același decret-lege, ori de copii născuți după încetarea acestor situații.

58.

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării, în temeiul acestei norme, nu are drept consecință încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din decretul-lege menționat.

59.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: tribunalelor Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 496 din 14 iulie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 718/102/2023, definitivă), Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 506 din 5 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.033/115/2023, definitivă).

60.

În acest sens a fost exprimat și un punct de vedere teoretic, nesusținut de practică judiciară, de către Tribunalul Giurgiu.

61.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctului de vedere teoretic, au fost expuse considerentele de mai jos.

62.

Raportat la considerentele Deciziei nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 27 noiembrie 2014 ("Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014"), copilul persoanei care a avut stabilit domiciliu obligatoriu și care a locuit împreună cu aceasta în perioada de referință poate avea calitatea de persoană persecutată politic, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca persoana principal vizată de măsura administrativă.

63.

Nicio dispoziție din cuprinsul Decretului-lege nr. 118/1990 nu interzice aplicarea beneficiilor în discuție și în privința copilului unei persoane minore la data strămutării, iar acolo unde legea nu distinge nici interpretului nu îi este permis să distingă. Prin urmare, nu se pot exclude dintre persoanele persecutate cele care erau minore în perioada strămutării, efectele persecuției fiind resimțite, alături de părinții lor, și de către minori.

Cea de-a doua chestiune de drept supusă dezlegării

64.

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că descendenții persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu au dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din actul normativ menționat, atât prevederile alin. (6), cât și ale alin. (7) având în vedere aceiași destinatari ai normei, respectiv copiii persoanei principal vizate de măsurile represive.

65.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal (Decizia civilă nr. 521 din 22 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.311/30/2021, definitivă); tribunalelor Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 557 din 4 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 876/91/2023, definitivă), Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 506 din 5 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.033/115/2023, definitivă), Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 555 din 2 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 347/102/2023; Sentința nr. 818 din 29 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.967/102/2022, ambele definitive).

66.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, de către următoarele instanțe: tribunalele Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Vaslui, Galați, București, Ialomița și Ilfov.

67.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctelor de vedere teoretice, au fost expuse considerentele de mai jos.

68.

După cum se poate constata din economia modificărilor operate prin Legea nr. 130/2020, acordarea compensațiilor a fost extinsă și în privința copiilor celor decedați în stare de deportare, precum și în privința copiilor minori la data la care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, cât și a copiilor născuți în perioada în care unul sau ambii părinți s-au aflat în una dintre aceste situații.

69.

Astfel, sfera beneficiarilor compensațiilor acordate prin actul reparator este restrânsă la persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și la soții, respectiv copiii acestora.

70.

Nu există niciun temei pentru extinderea sferei beneficiarilor și la descendenții de grad mai îndepărtat care, în raport cu persoanele aflate în situațiile de la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, nu au calitatea de copii, ci pe aceea de nepoți.

71.

Prevederile alin. (7) al art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere o situație care nu a fost vizată de hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut calitatea de beneficiar și membrilor de familie ai celor față de care s-au luat măsurile de persecuție politică, respectiv cazul copiilor născuți după încetarea măsurilor de represiune politică.

72.

Prevederile alin. (6) al art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere copiii care, născuți fiind, au resimțit nemijlocit măsurile luate împotriva părinților lor, în perioada de aplicare a acestora, în timp ce alin. (7) al aceluiași articol are în vedere copiii din aceeași familie, care s-au născut însă ulterior încetării măsurilor și care, așa cum rezultă din expunerea de motive la legile nr. 71/2022 și nr. 210/2022, trebuie să beneficieze de reparațiile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990.

73.

Prevederile alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere aceiași destinatari ai normei, adică copiii persoanei principal vizate de măsurile represive, a cărei situație servește ca temei al solicitării beneficiului actului normativ. Diferența dintre ipoteza celor două texte este realizată doar în funcție de data nașterii copiilor persoanelor care au avut de suferit cu titlu principal măsurile în discuție, iar reglementarea distinctă a celor două ipoteze care au la baza aceeași situație factuală (părinte persecutat politic) a fost necesară pentru că s-a apreciat că și copiii născuți după încetarea evenimentelor au resimțit consecințele măsurilor, chiar după încetarea acestora, însă nu cu aceeași intensitate, ceea ce se reflectă în indemnizația stabilită de legiuitor.

74.

Au fost indicate drept relevante pentru această interpretare considerentele Deciziei nr. 4 din 30 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arătându-se, printre altele, că alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu urmăresc recunoașterea unui drept în virtutea calității de copil al persoanelor față de care s-au luat măsurile de represiune politică, ci s-a apreciat că includerea copiilor în rândul beneficiarilor decretului-lege se justifică față de împrejurarea că efectele negative materiale și/sau morale decurgând din măsurile politice luate s-au produs și asupra copiilor acestora, măsurile reparatorii având ca scop atenuarea suferințelor și privațiunilor încercate de copiii înșiși, fie ei născuți în timpul sau după luarea măsurilor.

75.

Un argument în sensul că nu s-au creat drepturi sau titulari noi (în sensul de moștenitori ai victimelor) este și existența dreptului de opțiune, prevăzut de art. 5 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, între indemnizațiile care au la bază aceleași considerente legislative, respectiv calitatea de victimă a măsurilor de represiune politică.

76.

Noutatea pe care o aduc, din perspectiva destinatarilor normei, alin. (6) și (7) ale art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu este dată de crearea unei noi categorii de beneficiari în sensul de urmași ai victimei, ci de faptul că, pe lângă reglementarea acelorași drepturi recunoscute jurisprudențial, se lămurește situația copiilor din aceeași familie în care, față de unul sau ambii părinți, s-au luat măsuri politice, copii născuți însă după încetarea efectivă a măsurilor.

77.

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că descendenții persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 au, la rândul lor, dreptul la indemnizația lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din actul normativ menționat, în calitate de copii ai unor persoane persecutate politic.

78.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (decizia pronunțată în Dosarul nr. 1.141/102/2022, definitivă); Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 496 din 14 iulie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 718/102/2023, definitivă).

79.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, de către următoarele instanțe: tribunalele Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Giurgiu și Teleorman.

80.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctelor de vedere teoretice, au fost expuse considerentele de mai jos.

81.

Acceptând faptul că persoana minoră în perioada de referință are calitatea de persoană persecutată în nume propriu, nu există nicio justificare pentru ca, în temeiul art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, copilul acesteia să nu beneficieze de drepturile prevăzute în favoarea acestei categorii de persoane, câtă vreme nu solicită aceste beneficii în calitate de nepot (de pe urma bunicilor), ci în calitate de copil al unei persoane persecutate. Faptul că bunicul său major a fost persecutat nu înlătură calitatea de persoană persecutată a părintelui său, chiar dacă, în perioada persecuției, acesta din urmă era minor, iar calitatea de beneficiar a copilului persoanei minore la data persecuției trebuie raportată la situația sa de copil al acestei persoane, prin raportare la părintele său, și nu la aceea de nepot, prin raportare la bunic.

82.

Curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Cluj, Constanța, Craiova, Oradea, Pitești, Ploiești și Suceava; tribunalele Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Timiș - Secția contencios administrativ și fiscal, București, Giurgiu, Ilfov, Teleorman, Galați, Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Vaslui au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competență, nu a fost identificată jurisprudență cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

83.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifica, la momentul respectiv, practică judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

B.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

84.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat:

-

Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 27 noiembrie 2014, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că:

"

1.

În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege și persoanele care făceau parte, în perioada de referință, din categorii sociale necompatibile cu orânduirea socială instaurată în România după data de 6 martie 1945, cum ar fi cazul chiaburilor, în măsura în care fac dovada că se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de lit. a)-e) ale aceluiași alineat și îndeplinesc și celelalte condiții impuse de lege.

2.

În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare:

a)

noțiunea de «domiciliu obligatoriu» se referă numai la situația în care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecința îngrădirii dreptului de alegere în mod liber a domiciliului, iar nu și la cazurile în care persoana în cauză și membrii familiei sale au avut limitată doar libertatea de circulație;

b)

pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei - soțul/soția și copiii - ai persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu și care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referință, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca și persoana principal vizată de măsura administrativă.";

-

Decizia nr. 60 din 20 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 8 noiembrie 2021, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

"

1.

Legea aplicabilă stabilirii dreptului copilului aflat în situația prevăzută de art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 130/2020, este cea în vigoare la momentul formulării cererii de către copil sau cea de la data soluționării cererii de către agenția județeană de plăți și inspecție socială, respectiv forma modificată prin Legea nr. 232/2020?

2.

Dispozițiile art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în forma modificată prin Legea nr. 232/2020, se interpretează în sensul că dreptul copilului se va stabili prin reanalizarea dreptului părintelui la data depunerii cererii de către copil, urmând a se analiza dacă părintele s-ar afla la data depunerii cererii de către copil în una dintre situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) -f) din Decretul-lege nr. 118/1990 și dacă la acel moment ar întruni condițiile prevăzute de acest act normativ pentru a beneficia de indemnizație sau se va ține cont de încadrarea părintelui în una dintre situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) -f) din Decretul-lege nr. 118/1990, stabilită printr-o hotărâre emisă anterior pe numele său, și de faptul că hotărârile emise anterior datei de 31 iulie 1997 sunt acte administrative cu caracter jurisdicțional, care nu pot fi revocate conform deciziilor Curții Constituționale nr. 55/2000 și nr. 56/2000?", prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 44-50 din hotărârea menționată;

-

Decizia nr. 4 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 1 martie 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că:

"

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, cu modificările și completările ulterioare, copilul înfiat cu efectele filiației firești de alte persoane nu este exclus, pentru acest motiv, de la beneficiul drepturilor solicitate, în considerarea persecuției politice a părintelui său biologic."

85.

Cu toate că vizează interpretarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, este oportun a fi adusă în discuție, pentru identitate de rațiune, și Decizia nr. 68 din 9 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 23 noiembrie 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a statuat că:

"

În interpretarea dispozițiilor art. 3

1

alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de aceste prevederi pot beneficia numai copiii persoanelor care erau născute sau cel puțin concepute la data determinată a refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, evenimente prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din ordonanță."

VII.

Jurisprudența Curții Constituționale a României

86.

Cu toate că Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005 pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1059 din 26 noiembrie 2005, se referă la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, pentru identitate de rațiune, pot prezenta relevanță următoarele considerente ale Curții Constituționale: " (...) Stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. (...) Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești."

VIII.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene

87.

În jurisprudența instanțelor europene nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

IX.

Raportul asupra chestiunii de drept

88.

Prin raportul întocmit asupra chestiunii de drept, judecătorul-raportor a apreciat că:

-

în interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, recunoașterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinți au fost strămutați în altă localitate, precum și copilului născut în perioada strămutării are drept consecință, după intrarea în vigoare a acestei norme, încetarea practicii anterioare de recunoaștere a dreptului la aceeași indemnizație în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ;

-

în interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, de aceste prevederi nu pot beneficia copiii persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din acest act normativ.

X.

Înalta Curte de Casație și Justiție

A.

Asupra admisibilității sesizării

89.

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție s