Decizia nr. 88/2024 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 385/85/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Elena Diana Tămagă, președintele Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Elena-Mădălina Ivănescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8.533/118/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere la raport de către părți.

De asemenea, referă asupra faptului că la dosar au fost depuse opiniile scrise ale specialiștilor consultați și au fost transmise, de către instanțele naționale, hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 8.533/118/2022, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49 1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că acțiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1 1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, nu i se aplică termenul de decădere de 1 an de la emiterea actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004?"

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 1.867/1/2024. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004) " Art. 1. - (...) (6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului. ( )".

Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 341/2004) " Art. 8. - (...) (5) Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 3 alin. (6) și la alin. (1)-(3) ale prezentului articol, în scopul acordării titlurilor și eliberării certificatelor reglementate prin lege, precum și modalitatea de respingere a cererilor pentru acordarea calităților prevăzute de prezenta lege și de anulare a certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. ( )"

Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 (Normele metodologice sau Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004) " Art. 49 1 . - (1) Comisia prevăzută la art. 49 are următoarele atribuții principale: (...) b) în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și condițiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, procedează la analizarea dosarelor și, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanțele competente; (...)". " Art. 49 3 . - (1) Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se face de comisia prevăzută la art. 49 alin. (1) din normele metodologice. (2) Comisia prevăzută la alin. (1), în cazul constatării incidenței prevederilor art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, va întocmi un proces-verbal pentru fiecare dosar analizat ce va fi transmis către Serviciul juridic, care va promova acțiune de anulare a certificatului în instanța de contencios administrativ (...)". " Art. 1 1 . - În aplicarea prezentelor norme metodologice, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) b) certificatul nou sau noul certificat reprezintă certificatul eliberat în condițiile Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin care se dobândesc calitățile prevăzute la art. 18 alin. (1), art. 25 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, fiind singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile acestei legi; ( )". III. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina Circumstanțe relevante

Prin Procesul-verbal al ședinței Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 141/2022 din data de 29.09.2022 (Comisia art. 49), înregistrat la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 cu nr. xxxxx/26.10.2022 (Procesul-verbal), s-a menționat că AB este posesor al Certificatului seria LRD-T nr. yyyyy/13.04.2016 (Certificatul), cererea administrativă fiind admisă de Comisia art. 9 2 , și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014), coroborat cu art. unic pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 99/2015 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 (Hotărârea Guvernului nr. 99/2015), în sensul că AB nu a ocupat și apărat sediul Casei Albe până la fuga dictatorului, respectiv până la data de 22.12.1989, ora 12:10.

Dat fiind că certificatul a intrat în circuitul civil, iar comisia nu are competența de anulare a certificatului, membrii Comisiei art. 49, cu unanimitate de voturi, au propus inițierea procedurii de anulare a actului administrativ, dispunând comunicarea Procesului-verbal al ședinței către serviciul juridic, în vederea formulării acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ. Cererea de chemare în judecată

Reclamantul Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (Secretariatul sau Secretariatul de stat) a învestit Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune în anularea Certificatului seria LRD-T nr. yyyyy/13.04.2016.

Motivând, în fapt, cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că, în urma studierii actelor din dosarul administrativ de preschimbare a certificatului, Comisia art. 49 a constatat că certificatul de Luptător cu Rol Determinant al cărui beneficiar este pârâtul a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și art. unic pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 99/2015, astfel încât a fost întocmit Procesul-verbal al Comisiei nr. 49 nr. xxxxx/26.10.2022.

S-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, din înscrisurile depuse nefiind dovedit că reclamantul, în perioada 14 decembrie-22 decembrie 1989, până la ora 12:10 (ora fugii dictatorului), ar fi ocupat sau apărat vreun obiectiv de importanță deosebită într-o localitate în care, în urma unor acțiuni și confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul AB a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, pârâtul a susținut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după șapte ani de la data emiterii Certificatului, cu depășirea termenului de un an de la data emiterii, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și principiile securității raporturilor juridice și încrederii legitime.

Prin apărările vizând fondul cauzei, pârâtul a arătat că în Procesul-verbal se menționează faptul că s-a procedat la discutarea sesizării formulate de numitul CD, care ar fi reclamat că pârâtul nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru a obține certificat de Luptător cu Rol Determinant.

Consideră că acțiunea în anulare formulată de reclamant reprezintă un caz grav de încălcare a principiului securității raporturilor juridice pe care Certificatul le statuează în persoana și în patrimoniul beneficiarului, cu atât mai mult cu cât acesta a fost emis după ce, în prealabil, au fost verificate actele depuse pentru atestarea calității de Luptător cu Rol Determinant, precum și îndeplinirea tuturor cerințelor legale.

Pârâtul apreciază că reclamantul susține în mod nejustificat că nu este îndeplinită condiția cumulativă de a ocupa și apăra un obiectiv de importanță deosebită în intervalul 14-22 decembrie 1989, până la ora 12:10 a zilei de 22.12.1989, într-o localitate în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute până la fuga dictatorului, din moment ce, în opinia sa, enumerarea din Normele metodologice nu este una limitativă, fiind lăsată la latitudinea comisiilor posibilitatea de a aprecia dacă, în plus față de localitățile enumerate, mai există și alte localități care pot fi considerate ca fiind determinante.

În absența unei reglementări precise, Secretariatul de stat, prin Comisia înființată în temeiul art. 9 2 din Legea nr. 341/2004 prin Ordinul nr. 30/26.03.2015, a emis Decizia nr. 74/27.08.2015 prin care orașul Constanța a fost inclus pe lista localităților în care au existat persoane reținute până la fuga dictatorului.

În Procesul-verbal nr. 9.104 încheiat de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 la data de 27.08.2015, întocmit cu ocazia admiterii cererii de includere a orașului Constanța în categoria celor față de care există posibilitatea acordării calității de Luptător cu Rol Determinant, se menționează că, referitor la acest oraș, s-a procedat la verificarea Adresei nr. aa/2015 a Ministerului Public - Parchetul Militar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, emisă în Dosarul nr. bb/P/2014, din care rezultă că EF a fost invitată pe data de 18.12.1989 la sediul Securității Port Constanța și apoi la sediul Securității municipiului Constanța unde a fost anchetată, fiind reținută până la data de 20.12.1989, dată la care a fost lăsată să revină în domiciliu.

Din această perspectivă, pârâtul apreciază că este în posesia unui drept câștigat, care nu poate fi infirmat sau supus unei noi proceduri de analizare, așa cum impune principiul securității juridice consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Sentința pronunțată de prima instanță

Prin Sentința civilă nr. 483 din 13 aprilie 2023, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârât, reținând că raportul juridic dedus judecății sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înțeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripție de un an, deschizând, pentru reclamantul Secretariatul de stat, posibilitatea de a obține anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispozițiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004.

Totodată, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, fiind anulat Certificatul al cărui beneficiar este pârâtul AB. În considerentele hotărârii pronunțate, prima instanță a reținut că în privința pârâtului nu sunt îndeplinite două condiții: prima vizează desfășurarea unor activități revoluționare în orașe în care, în urma acestor acțiuni și confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, iar cea de-a doua vizează desfășurarea acestora până la fuga dictatorului, respectiv în intervalul 14-22 decembrie 1989, până la ora 12:10.

În ceea ce privește apărările pârâtului referitoare la faptul că are un drept câștigat și că odată stabilit acest drept în patrimoniul său legiuitorul nu mai poate interveni asupra sa, instanța de fond a constatat că acestea sunt, de asemenea, neîntemeiate, legiuitorul având o largă marjă de apreciere în domeniul recunoștinței față de persoanele care au contribuit la declanșarea și reușita Revoluției Române.

De asemenea, au fost menționate și considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, paragrafele 26-29 (Decizia Curții Constituționale nr. 430/2018) și ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 296 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 9 august 2019 (Decizia Curții Constituționale nr. 196/2019), paragrafele 21, 22 și 24. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul AB, motivele de nelegalitate fiind întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, din perspectiva nemotivării sentinței, dar și față de aplicarea greșită, de către prima instanță, a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și art. 8 alin. (5)-(7), art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, art. 49, art. 49 1 și art. 49 3 din Legea nr. 341/2004.

În justificarea motivului de nelegalitate referitor la aplicarea greșită a prevederilor legale în dezlegarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, recurentul-pârât a arătat că, în privința noului certificat de Luptător cu Rol Determinant eliberat în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 nu este prevăzută nicio procedură specială de anulare, fiind aplicabilă norma de drept comun. Astfel, rezultă, în mod evident, caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea cauzei. Întâmpinarea la recurs

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că admiterea cererii de acordare a certificatului de Luptător cu Rol Determinant s-a realizat cu nerespectarea legislației în vigoare, astfel cum rezultă din Dosarul penal nr. ccc/P/2017 al Direcției Naționale Anticorupție, sesizarea fiind efectuată chiar de către intimatul-reclamant.

Deținerea certificatului de Luptător cu Rol Determinant în baza căruia recurentul-pârât încasează indemnizația lunară viageră în cuantum de 2.020 lei nu este un drept salarial asupra căruia statul român să nu poată interveni în sensul anulării actelor administrative emise.

Această intenție a legiuitorului rezultă în concret din prevederile art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 341/2004, instituind obligația anulării certificatelor în sarcina Secretariatului de stat, indiferent de momentul emiterii acestora.

De altfel, chiar recurentul-pârât a declarat, în memoriul depus la dosarul administrativ, și a menționat, în declarația personală, că era acasă când a aflat de la televizor că Ceaușescu a fugit, ceea ce dovedește fără putință de tăgadă că nu îndeplinea condiția cumulativă de a ocupa sau apăra Casa Albă până la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989, prevăzută de legiuitor la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004.

La termenul de judecată din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a repus pe rol cauza și a pus în discuția părților, din oficiu, oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept indicate la paragraful 8 din prezenta decizie.

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. IV. Punctul de vedere al părților

Potrivit punctului de vedere exprimat de recurentul-pârât, în speță, este admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept indicate la paragraful 8 din prezenta decizie, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: sesizarea este formulată în legătură cu o judecată aflată în curs, ce formează obiectul Dosarului nr. 8.533/118/2022, aflat în calea de atac a recursului, pe rolul Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal; lămurirea chestiunii de drept este determinantă în ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei în care a fost ridicată; problema de drept prezintă caracter de noutate, dat fiind faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acesteia și nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Chestiunea de drept cu care este sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție este una reală, însăși reclamantul întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se invocă, totodată, caracterul neunitar al practicii judiciare interne, instanțele de judecată având modalități diferite de interpretare a textelor de lege aplicabile acestei chestiuni de drept în analiza spețelor cu care sunt învestite, iar soluțiile pronunțate fiind contradictorii.

În opinia intimatului-reclamant, în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: instanța de trimitere este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; chestiunea de drept litigioasă are caracter de noutate; asupra acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; lămurirea chestiunii de drept mai sus enunțate este determinantă în ceea ce privește soluționarea cauzei deduse judecății; problema de drept ridicată este veritabilă, prezentând un grad ridicat de dificultate; la nivelul țării începe să se dezvolte o jurisprudență neunitară cu privire la problema de drept indicată la paragraful 8 din prezenta decizie. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea V.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit celor redate în continuare.

De lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și ale art. 49 1 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, din perspectiva incidenței ultimei teze a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât: - prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârât și a reținut că raportul juridic dedus judecății sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le ocrotește prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înțeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripție de un an, deschizând, pentru reclamantul Secretariatul de stat, posibilitatea de a obține anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispozițiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004; - având în vedere că recurentul-pârât a criticat sentința primei instanțe, inter alia, sub aspectul faptului că pentru noul certificat de Luptător cu Rol Determinant eliberat în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 nu este prevăzută nicio procedură specială de anulare, fiind aplicabilă norma de drept comun, rezultă, în mod evident, caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea cauzei; - Curtea de Apel Constanța este învestită cu soluționarea recursului formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat în primă instanță un litigiu de contencios administrativ. Prin urmare, este îndeplinită și condiția ca problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.

Problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre.

Totodată, Curtea reține că, urmare a cercetărilor efectuate din oficiu, nu a fost identificată o jurisprudență care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate și constante în materie.

Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecății anterior.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data sesizării, respectiv data de 6 februarie 2024.

La nivelul instanțelor din raza Curții de Apel Constanța a fost identificată practică judiciară în materie, respectiv Sentința nr. 1.546 din 29 noiembrie 2023 a Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2.369/118/2023, nedefinitivă, prima instanță apreciind că "raportul juridic dedus judecății sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără și normează prezintă o particularitate specială prin prisma căreia legiuitorul a înțeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripție de un an deschizând posibilitatea pentru autoritatea publică emitentă, în speța de față reclamantul Secretariatul de stat, de a obține anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispozițiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004".

La nivel național au fost identificate soluții pronunțate în primă instanță, nedefinitive, atât de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, mai sus indicată (Dosarul nr. 27.507/3/2023 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal), cât și de admitere a acesteia (Dosarul nr. 33.245/3/2022 al Tribunalului București - Secția de contencios administrativ și fiscal). V.2. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării

Instanța de trimitere apreciază că nu există un temei legal care să permită formularea acțiunii de față în alte condiții decât cele prevăzute de dreptul comun.

Regula generală în materia anulării actelor administrative la solicitarea autorității emitente este prevăzută în art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, ceea ce prezintă relevanță este că nu există nicio diferență din perspectiva decăderii între actele cu executare succesivă și cele cu executare uno ictu.

Totodată, prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt foarte clare în ceea ce privește momentul de la care curge termenul de decădere, respectiv de la data emiterii actului. Nicio dispoziție legală nu derogă de la această normă în ceea ce privește certificatele de luptător care a contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989.

De altfel, în privința unei eventuale derogări ar trebui avute în vedere dispozițiile art. 63 teza a II-a din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), potrivit cărora derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază. VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie VI.1. Jurisprudență comunicată de curțile de apel

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 49 1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, se interpretează în sensul că acțiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1 1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, i se aplică termenul de decădere de un an de la data emiterii actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 164 din 24 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.487/54/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, având prim termen de judecată la 12.03.2025) și tribunalelor București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal [Sentința civilă nr. 3.575 din 30 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.016/3/2024, atacată cu recurs; Sentința civilă nr. 965 din 5 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 25.538/3/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având prim termen de judecată la 30.01.2025; Sentința civilă nr. 2.539/2024 din 25 aprilie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 25.544/3/2023, atacată cu recurs; Sentința civilă nr. 365 din 13 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 32.244/3/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a cărui judecată a fost suspendată, la 26.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă; Sentința civilă nr. 3.488 din 12 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 33.245/3/2022, casată prin Decizia civilă nr. 1.151 din 12 iunie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în prezent, pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, pronunțare amânată la 12.12.2024; Sentința civilă nr. 2.746 din 30 aprilie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 32.259/3/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal], Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale [Sentința civilă nr. 307 din 9 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 4.551/117/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a cărui judecată a fost suspendată la 16.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă], Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal [Sentința nr. 202/2024 din 11 aprilie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 385/85/2024, definitivă prin nerecurare; Sentința nr. 61/2024 din 23 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.119/85/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, suspendat la 26.06.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă; Sentința nr. 82/2024 din 28 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.989/85/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, suspendat la 4.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă] și Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal [Sentința nr. 121/CA/2024 din 22 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 4.365/111/2022, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, a cărui judecată a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă].

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, ale următoarelor instanțe: Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal; tribunalele Giurgiu, Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și Vaslui.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctelor de vedere teoretice au fost expuse următoarele argumente:

Nici Legea nr. 341/2004, nici normele metodologice de aplicare a acesteia nu prevăd un termen special în care Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 poate solicita instanței de contencios administrativ anularea certificatului de revoluționar, despre care consideră că a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legale.

Ca atare, devin aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Termenul de un an se calculează de la data emiterii actului a cărui anulare se solicită, și nu de la data constatării, de către autoritatea emitentă, a nerespectării prevederilor legale pentru emiterea actului respectiv, redactarea dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 fiind clară și neechivocă în această privință. Nicio dispoziție legală nu derogă de la această normă în ceea ce privește certificatele de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Totodată, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu prevede o modalitate diferită de calcul pentru termenul de sesizare a instanței în funcție de natura efectelor juridice produse de actul administrativ (patrimoniale sau nepatrimoniale).

Regula generală în materia anulării actelor administrative la solicitarea autorității emitente este prevăzută de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, fiind irelevant, în economia dispozițiilor legale mai sus indicate, dacă actul administrativ atacat este purtător sau nu de drepturi patrimoniale, întrucât acestea nu disting și nici nu trebuie să distingă, neexistând nicio diferență relevantă, din perspectiva prescripției, între actele cu executare succesivă și cele cu executare uno ictu.

Interpretarea potrivit căreia termenul de un an, prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ar începe să curgă de la data emiterii procesului-verbal prin care s-a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu poate fi primită, deoarece ar conduce la prelungirea pe o perioadă nedeterminată a începutului prescripției și ar lăsa norma juridică fără niciun efect sancționator.

Nu se poate reține o încălcare a art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Liberul acces la justiție nu înseamnă că instanța poate fi sesizată oricând și în orice condiții, ci acest drept trebuie exercitat în condițiile prevăzute de lege.

Pe de o parte, termenul de un an de la emiterea actului administrativ este un termen rezonabil, în interiorul căruia autoritatea publică emitentă are timp suficient să reanalizeze îndeplinirea condițiilor legale pentru emiterea actului, iar, pe de altă parte, posibilitatea ca autoritatea publică emitentă a actului administrativ să constate oricând neîndeplinirea condițiilor legale pentru emiterea actului și să sesizeze instanța cu cererea de anulare a actului administrativ într-un termen calculat de la momentul acestei constatări ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, pentru că drepturile născute în favoarea beneficiarului actului administrativ prin emiterea acestuia ar rămâne incerte pentru o perioadă nedeterminată.

În ceea ce privește exemplul prin analogie al revizuirii deciziilor de pensionare s-a reținut că, la art. 94 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (abrogată la 31.08.2024), există un temei legal derogatoriu de la art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În speță este aplicabil art. 49 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Aceste dispoziții sunt norme de punere în aplicare a Legii nr. 341/2004, iar nu a Legii nr. 554/2004, iar o hotărâre de guvern, act administrativ, nu poate deroga de la o lege organică, respectiv de la Legea nr. 554/2004.

În situația prevăzută de art. 49 alin. (2) mai sus invocat, însăși comisia dispune anularea certificatului, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, rezultă faptul că Secretariatul de stat nu a identificat un temei special în vederea formulării acțiunii, din moment ce a indicat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Într-o a doua orientare jurisprudențială, nesusținută de practică judiciară, s-a apreciat că dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 49 1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, se interpretează în sensul că acțiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1 1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, nu i se aplică termenul de decădere de 1 an de la data emiterii actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004, având prioritate norma specială, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal (Sentința civilă nr. 1.178 din 13 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 32.242/3/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având prim termen de judecată la 18.02.2025) și Tribunalului Ilfov - Secția civilă (Sentința civilă nr. 242 din 15 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.587/93/2022, definitivă prin nerecurare; Sentința civilă nr. 674 din 5 aprilie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.184/93/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București, având termen de judecată la 16.01.2025).

În același sens a fost exprimat și punctul de vedere teoretic, nesusținut de practică judiciară, al Tribunalului Teleorman.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctului de vedere teoretic, au fost expuse argumentele de mai jos.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea reprezintă dreptul comun în materie de contencios administrativ, iar Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 reprezintă norma specială cu privire la reglementarea procedurilor având ca obiect certificatele de revoluționar.

Valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără și le normează prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înțeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de decădere de un an, deschizând posibilitatea pentru autoritatea publică emitentă, respectiv Secretariatul de stat, de a obține anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispozițiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004.

Legiuitorul a vrut să deschidă posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pentru a deține un certificat de revoluționar ori de câte ori o persoană fizică ori juridică de drept public sau privat aduce la cunoștința autorității emitente că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, această concluzie rezultând cu necesitate din cuprinsul art. 49 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

În același sens este și rezultatul interpretării istorico-teleologice a normelor aplicabile raportului juridic litigios, având în vedere faptul că, în expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, care a adus modificări extensive acestei legi, s-a reținut că modificarea și completarea Legii nr. 341/2004 este necesară pentru rezolvarea situației actuale, respectiv existența unui număr mare de persoane care dețineau certificate fără să fi avut vreo contribuție decisivă la reușita Revoluției Române din Decembrie 1989.

Astfel, în expunerea de motive, legiuitorul delegat a arătat că modificările și completările aduse au vizat introducerea unor prevederi clare, fără echivoc, pentru respectarea adevărului istoric, care să coincidă realității în raport cu faptele și evenimentele din decembrie 1989, în vederea acordării recunoștinței statului român numai față de persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, implicând reluarea plăților cu un efort bugetar redus față de cel existent, descurajarea abuzurilor, a încălcării prevederilor legale, pentru a aduce în rândul revoluționarilor autentici răsplata binemeritată a unui stat care nu își uită eroii și transformarea "prejudiciului de imagine" prin recâștigarea demnității revoluționarilor odată cu împlinirea unui sfert de secol de la Revoluția din 1989.

Prin Legea nr. 179/2021 pentru modificarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 ("Legea nr. 179/2021") nu au fost adăugate, la art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 341/2004, și nici nu sunt cuprinse mențiuni privind obligația Secretariatului de stat să anuleze certificatele eliberate persoanelor cu privire la care se constată incidența dispozițiilor legale din alineatele indicate. De asemenea, nu există mențiuni referitoare la acțiunea în anulare în raport de data emiterii certificatului de revoluționar. În Legea nr. 179/2021 sunt inserate mențiuni referitoare la contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor (acțiunea în contencios administrativ putând fi promovată de solicitantul certificatului), și nu la promovarea unei acțiuni de către Secretariatul de stat, având ca obiect anularea certificatelor deja emise.

Prin Legea nr. 242/2021 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 ("Legea nr. 242/2021") s-au introdus noi alineate la art. 8 din Legea nr. 341/2004.

Or, modificarea legislativă permite autorității emitente să emită acte administrative de anulare a certificatelor de revoluționar eliberate persoanelor care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege la data eliberării acestora, urmând ca modalitatea de anulare să fie reglementată prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

Curțile de apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Bacău, Brașov, Constanța, Galați, Iași, Pitești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara și Tribunalul Giurgiu au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competență, nu a fost identificată jurisprudență cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VI.2. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept pusă în discuție. VII. Jurisprudența Curții Constituționale a României

Prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, Curtea Constituțională a României a reținut, în considerente, următoarele: " 26. Curtea s-a raportat, de altfel, într-o manieră similară cu privire la natura drepturilor instituite, prin Legea nr. 341/2004, arătând, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, că recunoștința ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societății, nu trebuie raportate la conținutul art. 1 alin. (3) din Constituție, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăși obligația morală a întregii societăți de a-și manifesta gratitudinea față de aceste persoane. Curtea a conchis că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989 (a se vedea, în același sens, și deciziile nr. 785 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, paragraful 32, și nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 51)". VIII. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene

În jurisprudența instanțelor europene nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 74 din 20 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate solicita instanței anularea acestuia", reținând, în cadrul considerentelor: "

În schimb, în cazul actelor administrative individuale, atât plângerea prealabilă, cât și acțiunea în anulare se formulează pe o perioadă determinată. Mai mult, termenul de introducere a acțiunii este de un an, atât în cazul acțiunii introduse de autoritatea publică emitentă, conform dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cât și al acțiunii în anulare introduse de persoana vătămată, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004". X. Opiniile specialiștilor consultați 88. În conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (11) raportat la art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, au fost solicitate opiniile mai multor specialiști din cadrul unor facultăți de drept și al Institutului Național al Magistraturii asupra chestiunilor de drept supuse examinării. 89. Până la momentul pronunțării prezentei decizii au fost transmise puncte de vedere de către Institutul Național al Magistraturii și Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. 90. Potrivit opiniei comunicate de Institutul Național al Magistraturii, dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49 1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, se interpretează în sensul că acțiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1 1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, i se aplică termenul de un an de la data emiterii actului administrativ, prevăzut de art. 1 alin.