Decizia nr. 88 din 18 noiembrie 2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Elena Diana Tămagă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena-Mădălina Ivănescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.533/118/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere la raport de către părţi.

De asemenea, referă asupra faptului că la dosar au fost depuse opiniile scrise ale specialiştilor consultaţi şi au fost transmise, de către instanţele naţionale, hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 8.533/118/2022, Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49 1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1 1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, nu i se aplică termenul de decădere de 1 an de la emiterea actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004?”

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 1.867/1/2024. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004) ” Art. 1. – (…) (6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului. ( )”.

Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 341/2004) ” Art. 8. – (…) (5) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (6) şi la alin. (1)-(3) ale prezentului articol, în scopul acordării titlurilor şi eliberării certificatelor reglementate prin lege, precum şi modalitatea de respingere a cererilor pentru acordarea calităţilor prevăzute de prezenta lege şi de anulare a certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. ( )”

Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004 (Normele metodologice sau Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004) ” Art. 49 1 . – (1) Comisia prevăzută la art. 49 are următoarele atribuţii principale: (…) b) în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi condiţiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, procedează la analizarea dosarelor şi, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanţele competente; (…)”. ” Art. 49 3 . – (1) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se face de comisia prevăzută la art. 49 alin. (1) din normele metodologice. (2) Comisia prevăzută la alin. (1), în cazul constatării incidenţei prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va întocmi un proces-verbal pentru fiecare dosar analizat ce va fi transmis către Serviciul juridic, care va promova acţiune de anulare a certificatului în instanţa de contencios administrativ (…)”. ” Art. 1 1 . – În aplicarea prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (…) b) certificatul nou sau noul certificat reprezintă certificatul eliberat în condiţiile Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se dobândesc calităţile prevăzute la art. 18 alin. (1), art. 25 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fiind singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile acestei legi; ( )”. III. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina Circumstanţe relevante

Prin Procesul-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 141/2022 din data de 29.09.2022 (Comisia art. 49), înregistrat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 cu nr. xxxxx/26.10.2022 (Procesul-verbal), s-a menţionat că AB este posesor al Certificatului seria LRD-T nr. yyyyy/13.04.2016 (Certificatul), cererea administrativă fiind admisă de Comisia art. 9 2 , şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014), coroborat cu art. unic pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 99/2015 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 (Hotărârea Guvernului nr. 99/2015), în sensul că AB nu a ocupat şi apărat sediul Casei Albe până la fuga dictatorului, respectiv până la data de 22.12.1989, ora 12:10.

Dat fiind că certificatul a intrat în circuitul civil, iar comisia nu are competenţa de anulare a certificatului, membrii Comisiei art. 49, cu unanimitate de voturi, au propus iniţierea procedurii de anulare a actului administrativ, dispunând comunicarea Procesului-verbal al şedinţei către serviciul juridic, în vederea formulării acţiunii în anulare la instanţa de contencios administrativ. Cererea de chemare în judecată

Reclamantul Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (Secretariatul sau Secretariatul de stat) a învestit Tribunalul Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune în anularea Certificatului seria LRD-T nr. yyyyy/13.04.2016.

Motivând, în fapt, cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că, în urma studierii actelor din dosarul administrativ de preschimbare a certificatului, Comisia art. 49 a constatat că certificatul de Luptător cu Rol Determinant al cărui beneficiar este pârâtul a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi art. unic pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 99/2015, astfel încât a fost întocmit Procesul-verbal al Comisiei nr. 49 nr. xxxxx/26.10.2022.

S-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, din înscrisurile depuse nefiind dovedit că reclamantul, în perioada 14 decembrie-22 decembrie 1989, până la ora 12:10 (ora fugii dictatorului), ar fi ocupat sau apărat vreun obiectiv de importanţă deosebită într-o localitate în care, în urma unor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul AB a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, pârâtul a susţinut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după şapte ani de la data emiterii Certificatului, cu depăşirea termenului de un an de la data emiterii, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi principiile securităţii raporturilor juridice şi încrederii legitime.

Prin apărările vizând fondul cauzei, pârâtul a arătat că în Procesul-verbal se menţionează faptul că s-a procedat la discutarea sesizării formulate de numitul CD, care ar fi reclamat că pârâtul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru a obţine certificat de Luptător cu Rol Determinant.

Consideră că acţiunea în anulare formulată de reclamant reprezintă un caz grav de încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice pe care Certificatul le statuează în persoana şi în patrimoniul beneficiarului, cu atât mai mult cu cât acesta a fost emis după ce, în prealabil, au fost verificate actele depuse pentru atestarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, precum şi îndeplinirea tuturor cerinţelor legale.

Pârâtul apreciază că reclamantul susţine în mod nejustificat că nu este îndeplinită condiţia cumulativă de a ocupa şi apăra un obiectiv de importanţă deosebită în intervalul 14-22 decembrie 1989, până la ora 12:10 a zilei de 22.12.1989, într-o localitate în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului, din moment ce, în opinia sa, enumerarea din Normele metodologice nu este una limitativă, fiind lăsată la latitudinea comisiilor posibilitatea de a aprecia dacă, în plus faţă de localităţile enumerate, mai există şi alte localităţi care pot fi considerate ca fiind determinante.

În absenţa unei reglementări precise, Secretariatul de stat, prin Comisia înfiinţată în temeiul art. 9 2 din Legea nr. 341/2004 prin Ordinul nr. 30/26.03.2015, a emis Decizia nr. 74/27.08.2015 prin care oraşul Constanţa a fost inclus pe lista localităţilor în care au existat persoane reţinute până la fuga dictatorului.

În Procesul-verbal nr. 9.104 încheiat de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 la data de 27.08.2015, întocmit cu ocazia admiterii cererii de includere a oraşului Constanţa în categoria celor faţă de care există posibilitatea acordării calităţii de Luptător cu Rol Determinant, se menţionează că, referitor la acest oraş, s-a procedat la verificarea Adresei nr. aa/2015 a Ministerului Public – Parchetul Militar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, emisă în Dosarul nr. bb/P/2014, din care rezultă că EF a fost invitată pe data de 18.12.1989 la sediul Securităţii Port Constanţa şi apoi la sediul Securităţii municipiului Constanţa unde a fost anchetată, fiind reţinută până la data de 20.12.1989, dată la care a fost lăsată să revină în domiciliu.

Din această perspectivă, pârâtul apreciază că este în posesia unui drept câştigat, care nu poate fi infirmat sau supus unei noi proceduri de analizare, aşa cum impune principiul securităţii juridice consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin Sentinţa civilă nr. 483 din 13 aprilie 2023, Tribunalul Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârât, reţinând că raportul juridic dedus judecăţii sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înţeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripţie de un an, deschizând, pentru reclamantul Secretariatul de stat, posibilitatea de a obţine anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004.

Totodată, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, fiind anulat Certificatul al cărui beneficiar este pârâtul AB. În considerentele hotărârii pronunţate, prima instanţă a reţinut că în privinţa pârâtului nu sunt îndeplinite două condiţii: prima vizează desfăşurarea unor activităţi revoluţionare în oraşe în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, iar cea de-a doua vizează desfăşurarea acestora până la fuga dictatorului, respectiv în intervalul 14-22 decembrie 1989, până la ora 12:10.

În ceea ce priveşte apărările pârâtului referitoare la faptul că are un drept câştigat şi că odată stabilit acest drept în patrimoniul său legiuitorul nu mai poate interveni asupra sa, instanţa de fond a constatat că acestea sunt, de asemenea, neîntemeiate, legiuitorul având o largă marjă de apreciere în domeniul recunoştinţei faţă de persoanele care au contribuit la declanşarea şi reuşita Revoluţiei Române.

De asemenea, au fost menţionate şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, paragrafele 26-29 (Decizia Curţii Constituţionale nr. 430/2018) şi ale Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 296 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 9 august 2019 (Decizia Curţii Constituţionale nr. 196/2019), paragrafele 21, 22 şi 24. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul AB, motivele de nelegalitate fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, din perspectiva nemotivării sentinţei, dar şi faţă de aplicarea greşită, de către prima instanţă, a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi art. 8 alin. (5)-(7), art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, art. 49, art. 49 1 şi art. 49 3 din Legea nr. 341/2004.

În justificarea motivului de nelegalitate referitor la aplicarea greşită a prevederilor legale în dezlegarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, recurentul-pârât a arătat că, în privinţa noului certificat de Luptător cu Rol Determinant eliberat în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 nu este prevăzută nicio procedură specială de anulare, fiind aplicabilă norma de drept comun. Astfel, rezultă, în mod evident, caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea cauzei. Întâmpinarea la recurs

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că admiterea cererii de acordare a certificatului de Luptător cu Rol Determinant s-a realizat cu nerespectarea legislaţiei în vigoare, astfel cum rezultă din Dosarul penal nr. ccc/P/2017 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sesizarea fiind efectuată chiar de către intimatul-reclamant.

Deţinerea certificatului de Luptător cu Rol Determinant în baza căruia recurentul-pârât încasează indemnizaţia lunară viageră în cuantum de 2.020 lei nu este un drept salarial asupra căruia statul român să nu poată interveni în sensul anulării actelor administrative emise.

Această intenţie a legiuitorului rezultă în concret din prevederile art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, instituind obligaţia anulării certificatelor în sarcina Secretariatului de stat, indiferent de momentul emiterii acestora.

De altfel, chiar recurentul-pârât a declarat, în memoriul depus la dosarul administrativ, şi a menţionat, în declaraţia personală, că era acasă când a aflat de la televizor că Ceauşescu a fugit, ceea ce dovedeşte fără putinţă de tăgadă că nu îndeplinea condiţia cumulativă de a ocupa sau apăra Casa Albă până la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989, prevăzută de legiuitor la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004.

La termenul de judecată din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a repus pe rol cauza şi a pus în discuţia părţilor, din oficiu, oportunitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept indicate la paragraful 8 din prezenta decizie.

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii. IV. Punctul de vedere al părţilor

Potrivit punctului de vedere exprimat de recurentul-pârât, în speţă, este admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept indicate la paragraful 8 din prezenta decizie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: sesizarea este formulată în legătură cu o judecată aflată în curs, ce formează obiectul Dosarului nr. 8.533/118/2022, aflat în calea de atac a recursului, pe rolul Curţii de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal; lămurirea chestiunii de drept este determinantă în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost ridicată; problema de drept prezintă caracter de noutate, dat fiind faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acesteia şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Chestiunea de drept cu care este sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este una reală, însăşi reclamantul întemeindu-şi cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se invocă, totodată, caracterul neunitar al practicii judiciare interne, instanţele de judecată având modalităţi diferite de interpretare a textelor de lege aplicabile acestei chestiuni de drept în analiza speţelor cu care sunt învestite, iar soluţiile pronunţate fiind contradictorii.

În opinia intimatului-reclamant, în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: instanţa de trimitere este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; chestiunea de drept litigioasă are caracter de noutate; asupra acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare; lămurirea chestiunii de drept mai sus enunţate este determinantă în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei deduse judecăţii; problema de drept ridicată este veritabilă, prezentând un grad ridicat de dificultate; la nivelul ţării începe să se dezvolte o jurisprudenţă neunitară cu privire la problema de drept indicată la paragraful 8 din prezenta decizie. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea V.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării

Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit celor redate în continuare.

De lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi ale art. 49 1 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, din perspectiva incidenţei ultimei teze a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât: – prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârât şi a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le ocroteşte prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înţeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripţie de un an, deschizând, pentru reclamantul Secretariatul de stat, posibilitatea de a obţine anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004; – având în vedere că recurentul-pârât a criticat sentinţa primei instanţe, inter alia, sub aspectul faptului că pentru noul certificat de Luptător cu Rol Determinant eliberat în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 nu este prevăzută nicio procedură specială de anulare, fiind aplicabilă norma de drept comun, rezultă, în mod evident, caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea cauzei; – Curtea de Apel Constanţa este învestită cu soluţionarea recursului formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat în primă instanţă un litigiu de contencios administrativ. Prin urmare, este îndeplinită şi condiţia ca problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.

Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

Totodată, Curtea reţine că, urmare a cercetărilor efectuate din oficiu, nu a fost identificată o jurisprudenţă care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate şi constante în materie.

Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, cu condiţia însă ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecăţii anterior.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data sesizării, respectiv data de 6 februarie 2024.

La nivelul instanţelor din raza Curţii de Apel Constanţa a fost identificată practică judiciară în materie, respectiv Sentinţa nr. 1.546 din 29 noiembrie 2023 a Tribunalului Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 2.369/118/2023, nedefinitivă, prima instanţă apreciind că „raportul juridic dedus judecăţii sau valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără şi normează prezintă o particularitate specială prin prisma căreia legiuitorul a înţeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de prescripţie de un an deschizând posibilitatea pentru autoritatea publică emitentă, în speţa de faţă reclamantul Secretariatul de stat, de a obţine anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004”.

La nivel naţional au fost identificate soluţii pronunţate în primă instanţă, nedefinitive, atât de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, mai sus indicată (Dosarul nr. 27.507/3/2023 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal), cât şi de admitere a acesteia (Dosarul nr. 33.245/3/2022 al Tribunalului Bucureşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal). V.2. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării

Instanţa de trimitere apreciază că nu există un temei legal care să permită formularea acţiunii de faţă în alte condiţii decât cele prevăzute de dreptul comun.

Regula generală în materia anulării actelor administrative la solicitarea autorităţii emitente este prevăzută în art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, ceea ce prezintă relevanţă este că nu există nicio diferenţă din perspectiva decăderii între actele cu executare succesivă şi cele cu executare uno ictu.

Totodată, prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt foarte clare în ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de decădere, respectiv de la data emiterii actului. Nicio dispoziţie legală nu derogă de la această normă în ceea ce priveşte certificatele de luptător care a contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.

De altfel, în privinţa unei eventuale derogări ar trebui avute în vedere dispoziţiile art. 63 teza a II-a din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), potrivit cărora derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie VI.1. Jurisprudenţă comunicată de curţile de apel

Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 49 1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, se interpretează în sensul că acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1 1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, i se aplică termenul de decădere de un an de la data emiterii actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul: Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 164 din 24 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.487/54/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal, având prim termen de judecată la 12.03.2025) şi tribunalelor Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal [Sentinţa civilă nr. 3.575 din 30 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.016/3/2024, atacată cu recurs; Sentinţa civilă nr. 965 din 5 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 25.538/3/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având prim termen de judecată la 30.01.2025; Sentinţa civilă nr. 2.539/2024 din 25 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 25.544/3/2023, atacată cu recurs; Sentinţa civilă nr. 365 din 13 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 32.244/3/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a cărui judecată a fost suspendată, la 26.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă; Sentinţa civilă nr. 3.488 din 12 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 33.245/3/2022, casată prin Decizia civilă nr. 1.151 din 12 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în prezent, pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, pronunţare amânată la 12.12.2024; Sentinţa civilă nr. 2.746 din 30 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 32.259/3/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal], Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale [Sentinţa civilă nr. 307 din 9 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.551/117/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a cărui judecată a fost suspendată la 16.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă], Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal [Sentinţa nr. 202/2024 din 11 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 385/85/2024, definitivă prin nerecurare; Sentinţa nr. 61/2024 din 23 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.119/85/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, suspendat la 26.06.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă; Sentinţa nr. 82/2024 din 28 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.989/85/2023, atacată cu recurs aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, suspendat la 4.09.2024, în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă] şi Bihor – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal [Sentinţa nr. 121/CA/2024 din 22 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.365/111/2022, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a cărui judecată a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă].

În acelaşi sens au fost exprimate şi punctele de vedere teoretice, nesusţinute de practică judiciară, ale următoarelor instanţe: Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal; tribunalele Giurgiu, Galaţi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Vaslui.

În susţinerea orientării jurisprudenţiale şi a punctelor de vedere teoretice au fost expuse următoarele argumente:

Nici Legea nr. 341/2004, nici normele metodologice de aplicare a acesteia nu prevăd un termen special în care Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 poate solicita instanţei de contencios administrativ anularea certificatului de revoluţionar, despre care consideră că a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legale.

Ca atare, devin aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Termenul de un an se calculează de la data emiterii actului a cărui anulare se solicită, şi nu de la data constatării, de către autoritatea emitentă, a nerespectării prevederilor legale pentru emiterea actului respectiv, redactarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 fiind clară şi neechivocă în această privinţă. Nicio dispoziţie legală nu derogă de la această normă în ceea ce priveşte certificatele de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.

Totodată, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu prevede o modalitate diferită de calcul pentru termenul de sesizare a instanţei în funcţie de natura efectelor juridice produse de actul administrativ (patrimoniale sau nepatrimoniale).

Regula generală în materia anulării actelor administrative la solicitarea autorităţii emitente este prevăzută de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, fiind irelevant, în economia dispoziţiilor legale mai sus indicate, dacă actul administrativ atacat este purtător sau nu de drepturi patrimoniale, întrucât acestea nu disting şi nici nu trebuie să distingă, neexistând nicio diferenţă relevantă, din perspectiva prescripţiei, între actele cu executare succesivă şi cele cu executare uno ictu.

Interpretarea potrivit căreia termenul de un an, prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ar începe să curgă de la data emiterii procesului-verbal prin care s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu poate fi primită, deoarece ar conduce la prelungirea pe o perioadă nedeterminată a începutului prescripţiei şi ar lăsa norma juridică fără niciun efect sancţionator.

Nu se poate reţine o încălcare a art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Liberul acces la justiţie nu înseamnă că instanţa poate fi sesizată oricând şi în orice condiţii, ci acest drept trebuie exercitat în condiţiile prevăzute de lege.

Pe de o parte, termenul de un an de la emiterea actului administrativ este un termen rezonabil, în interiorul căruia autoritatea publică emitentă are timp suficient să reanalizeze îndeplinirea condiţiilor legale pentru emiterea actului, iar, pe de altă parte, posibilitatea ca autoritatea publică emitentă a actului administrativ să constate oricând neîndeplinirea condiţiilor legale pentru emiterea actului şi să sesizeze instanţa cu cererea de anulare a actului administrativ într-un termen calculat de la momentul acestei constatări ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, pentru că drepturile născute în favoarea beneficiarului actului administrativ prin emiterea acestuia ar rămâne incerte pentru o perioadă nedeterminată.

În ceea ce priveşte exemplul prin analogie al revizuirii deciziilor de pensionare s-a reţinut că, la art. 94 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (abrogată la 31.08.2024), există un temei legal derogatoriu de la art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În speţă este aplicabil art. 49 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Aceste dispoziţii sunt norme de punere în aplicare a Legii nr. 341/2004, iar nu a Legii nr. 554/2004, iar o hotărâre de guvern, act administrativ, nu poate deroga de la o lege organică, respectiv de la Legea nr. 554/2004.

În situaţia prevăzută de art. 49 alin. (2) mai sus invocat, însăşi comisia dispune anularea certificatului, ceea ce nu este cazul în speţă. Astfel, rezultă faptul că Secretariatul de stat nu a identificat un temei special în vederea formulării acţiunii, din moment ce a indicat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială, nesusţinută de practică judiciară, s-a apreciat că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 49 1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, se interpretează în sensul că acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1 1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004, formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, nu i se aplică termenul de decădere de 1 an de la data emiterii actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004, având prioritate norma specială, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004.

Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul: Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa civilă nr. 1.178 din 13 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 32.242/3/2023, atacată cu recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având prim termen de judecată la 18.02.2025) şi Tribunalului Ilfov – Secţia civilă (Sentinţa civilă nr. 242 din 15 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.587/93/2022, definitivă prin nerecurare; Sentinţa civilă nr. 674 din 5 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.184/93/2023, atacată cu recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având termen de judecată la 16.01.2025).

În acelaşi sens a fost exprimat şi punctul de vedere teoretic, nesusţinut de practică judiciară, al Tribunalului Teleorman.

În susţinerea orientării jurisprudenţiale şi a punctului de vedere teoretic, au fost expuse argumentele de mai jos.

În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea reprezintă dreptul comun în materie de contencios administrativ, iar Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 reprezintă norma specială cu privire la reglementarea procedurilor având ca obiect certificatele de revoluţionar.

Valorile sociale pe care Legea nr. 341/2004 le apără şi le normează prezintă o particularitate prin prisma căreia legiuitorul a înţeles să instituie o veritabilă derogare de la aplicabilitatea termenului de decădere de un an, deschizând posibilitatea pentru autoritatea publică emitentă, respectiv Secretariatul de stat, de a obţine anularea certificatelor eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării certificatului, în acest sens fiind relevante dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (5)-(7) din Legea nr. 341/2004.

Legiuitorul a vrut să deschidă posibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor pentru a deţine un certificat de revoluţionar ori de câte ori o persoană fizică ori juridică de drept public sau privat aduce la cunoştinţa autorităţii emitente că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, această concluzie rezultând cu necesitate din cuprinsul art. 49 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

În acelaşi sens este şi rezultatul interpretării istorico-teleologice a normelor aplicabile raportului juridic litigios, având în vedere faptul că, în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, care a adus modificări extensive acestei legi, s-a reţinut că modificarea şi completarea Legii nr. 341/2004 este necesară pentru rezolvarea situaţiei actuale, respectiv existenţa unui număr mare de persoane care deţineau certificate fără să fi avut vreo contribuţie decisivă la reuşita Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Astfel, în expunerea de motive, legiuitorul delegat a arătat că modificările şi completările aduse au vizat introducerea unor prevederi clare, fără echivoc, pentru respectarea adevărului istoric, care să coincidă realităţii în raport cu faptele şi evenimentele din decembrie 1989, în vederea acordării recunoştinţei statului român numai faţă de persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, implicând reluarea plăţilor cu un efort bugetar redus faţă de cel existent, descurajarea abuzurilor, a încălcării prevederilor legale, pentru a aduce în rândul revoluţionarilor autentici răsplata binemeritată a unui stat care nu îşi uită eroii şi transformarea „prejudiciului de imagine” prin recâştigarea demnităţii revoluţionarilor odată cu împlinirea unui sfert de secol de la Revoluţia din 1989.

Prin Legea nr. 179/2021 pentru modificarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004 („Legea nr. 179/2021”) nu au fost adăugate, la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, şi nici nu sunt cuprinse menţiuni privind obligaţia Secretariatului de stat să anuleze certificatele eliberate persoanelor cu privire la care se constată incidenţa dispoziţiilor legale din alineatele indicate. De asemenea, nu există menţiuni referitoare la acţiunea în anulare în raport de data emiterii certificatului de revoluţionar. În Legea nr. 179/2021 sunt inserate menţiuni referitoare la contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor (acţiunea în contencios administrativ putând fi promovată de solicitantul certificatului), şi nu la promovarea unei acţiuni de către Secretariatul de stat, având ca obiect anularea certificatelor deja emise.

Prin Legea nr. 242/2021 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004 („Legea nr. 242/2021”) s-au introdus noi alineate la art. 8 din Legea nr. 341/2004.

Or, modificarea legislativă permite autorităţii emitente să emită acte administrative de anulare a certificatelor de revoluţionar eliberate persoanelor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege la data eliberării acestora, urmând ca modalitatea de anulare să fie reglementată prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

Curţile de apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Bacău, Braşov, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara şi Tribunalul Giurgiu au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competenţă, nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VI.2. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept pusă în discuţie. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României

Prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, Curtea Constituţională a României a reţinut, în considerente, următoarele: ” 26. Curtea s-a raportat, de altfel, într-o manieră similară cu privire la natura drepturilor instituite, prin Legea nr. 341/2004, arătând, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, că recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Curtea a conchis că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (a se vedea, în acelaşi sens, şi deciziile nr. 785 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, paragraful 32, şi nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 51)”. VIII. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

În jurisprudenţa instanţelor europene nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 74 din 20 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate solicita instanţei anularea acestuia”, reţinând, în cadrul considerentelor: ”

În schimb, în cazul actelor administrative individuale, atât plângerea prealabilă, cât şi acţiunea în anulare se formulează pe o perioadă determinată. Mai mult, termenul de introducere a acţiunii este de un an, atât în cazul acţiunii introduse de autoritatea publică emitentă, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cât şi al acţiunii în anulare introduse de persoana vătămată, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004″. X. Opiniile specialiştilor consultaţi 88. În conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (11) raportat la art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, au fost solicitate opiniile mai multor specialişti din cadrul unor facultăţi de drept şi al Institutului Naţional al Magistraturii asupra chestiunilor de drept supuse examinării. 89. Până la momentul pronunţării prezentei decizii au fost transmise puncte de vedere de către Institutul Naţional al Magistraturii şi Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. 90. Potrivit opiniei comunicate de Institutul Naţional al Magistraturii, dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49 1 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, se interpretează în sensul că acţiunii în anularea noului certificat, astfel cum acesta este definit la art. 1 1 lit. b) din anexa la Hotărârea Guve