ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5895/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5895/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 7 decembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă la data de 20.06.2022 sub dosar nr. x/2022 reclamantul Sindicatul National al Salariaților din Instituțiile Ministerului Muncii în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
obligarea pârâtelor la stabilirea salariului (salariul de bază, inclusiv sporuri) la nivelul maxim cu cel pentru funcții similare/echivalente, potrivit adresei Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială nr. 8435/23.12.2021 actualizată cu adresa nr. x/26.05.2022, cu privire la nivelul maxim de salarizare existent în plată la nivelul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială aparat propriu și agenții teritoriale pentru plăți și inspecție socială, corespunzător pe fiecare funcție/grad/gradație în parte, coroborat cu prevederile art. 38 și 39 alin. (1) și alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 și a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, referitoare la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările, și completările ulterioare;
obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor de încadrare salarială conform prevederilor art. 38 și 39 alin. (1) și alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 și a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, cu aplicarea nivelului maxim de salarizare al funcțiilor similare/echivalente la nivelul tuturor instituțiilor subordonate Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, pe 3 (trei) ani în urmă de la data prezentei, respectând astfel termenul general de prescripție, în prezent și pentru viitor;
obligarea pârâtelor la recalcularea sporurilor prin raportare la noile salarii de bază astfel stabilite și la plata diferențelor salariale rezultate, cu respectarea termenului general de prescripție;
obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi bănești pe 3 (trei) ani în urmă, de la data prezentei și până la data plătii efective a acestora;
obligarea pârâtelor la stabilirea echitabil și nediscriminatoriu, a salariului la nivelul maxim pentru funcții similare/echivalente, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, în care să includă și majorările stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie alocate de ordonatorul de credite fondurile necesare pentru plata cu celeritate a acestora într-o singură tranșă pentru trecut pe 3 (trei) ani în urmă până în prezent, precum și obligarea la calcularea și actualizarea salariului la nivelul maxim pentru viitor pornind de la grila anexată, precum și virarea fondurilor necesare în acest sens de ordonatorul de credite competent;
plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 84 din 3 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca instanță de contencios administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, enunțând dispozițiile art. 366 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, instanța a reținut, în esență, că textul legal anterior redat nu prevede care este instanța competentă teritorial sa solutioneze cauzele avand ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public (categorie din care face parte si prezenta pricina), astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, in forma activa la data inceperii procesului (20 06 2022 - fila x), si anume dispozitiile art. 10 alin. (3) teza intâia din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoana fizica [...] se adreseaza exclusiv instantei de la domiciliul [...] sau".
2.2. Prin sentința nr. 415/CA din 2 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Hunedoara invocată de reclamant și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea din oficiu a judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, având procedura de citare legal îndeplinită și dispunând amânarea judecării cauzei în vederea comunicării cererii modificatoare și a notelor de ședință, la primele două termene de judecată, fără a pune în discuție deloc aspectele privind competența instanței, în mod evident în cauză a operat prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Argeș, acesta nemaiavând posibilitatea invocării excepției de necompetență teritorială și de a declina această competență în favoarea Tribunalului Hunedoara. Neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 31/2019 pronunțată de instanța supremă în soluționarea recursului în interesul legii .
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu cererea formulată de reclamantul Sindicatul National al Salariaților din Instituțiile Ministerului Muncii în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
obligarea pârâtelor la stabilirea salariului (salariul de bază, inclusiv sporuri) la nivelul maxim cu cel pentru funcții similare/echivalente, potrivit adresei Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială nr. 8435/23.12.2021 actualizată cu adresa nr. x/26.05.2022, cu privire la nivelul maxim de salarizare existent în plată la nivelul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială aparat propriu și agenții teritoriale pentru plăți și inspecție socială, corespunzător pe fiecare funcție/grad/gradație în parte, coroborat cu prevederile art. 38 și 39 alin. (1) și alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 și a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, referitoare la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările, și completările ulterioare;
obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor de încadrare salarială conform prevederilor art. 38 și 39 alin. (1) și alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 și a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, cu aplicarea nivelului maxim de salarizare al funcțiilor similare/echivalente la nivelul tuturor instituțiilor subordonate Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, pe 3 (trei) ani în urmă de la data prezentei, respectând astfel termenul general de prescripție, în prezent și pentru viitor;
obligarea pârâtelor la recalcularea sporurilor prin raportare la noile salarii de bază astfel stabilite și la plata diferențelor salariale rezultate, cu respectarea termenului general de prescripție;
obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi bănești pe 3 (trei) ani în urmă, de la data prezentei și până la data plătii efective a acestora;
obligarea pârâtelor la stabilirea echitabil și nediscriminatoriu, a salariului la nivelul maxim pentru funcții similare/echivalente, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, în care să includă și majorările stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie alocate de ordonatorul de credite fondurile necesare pentru plata cu celeritate a acestora într-o singură tranșă pentru trecut pe 3 (trei) ani în urmă până în prezent, precum și obligarea la calcularea și actualizarea salariului la nivelul maxim pentru viitor pornind de la grila anexată, precum și virarea fondurilor necesare în acest sens de ordonatorul de credite competent.
Înalta Curte reține că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Prin Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".
Potrivit considerentelor acestei decizii cu caracter obligatoriu:
Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis. (…)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.
Concluzionând, se constată că necompetența materială procesuală poate fi invocată de părți ori de judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea.
Dacă prima instanță invocă excepția necompetenței materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanța ulterior învestită își poate declina competența în favoarea primei instanțe, motivând că această instanță a devenit competentă să soluționeze cauza ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii prin care a reținut că este competentă material.(...)".
În aceste condiții, Înalta Curte constată că în cauză primul termen de judecată în cauză a fost stabilit pentru data de 28 octombrie 2022, când instanța a comunicat pârâtelor cererea modificatoare depusă la dosar de reclamant, stabilind termenul următor de judecată la data de 09.12.2022.
La primul termen de judecată instanța nu a procedat la verificarea competenței instanței, deși avea această obligație conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., care dispune: "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".
La secundul termen de judecată, din data de 09.12.2022, instanța a dispus comunicarea către pârâte a notelor scrise depuse la dosar de reclamantul sindicat, acordând termen de judecată la data de 27.01.2023.
Nici la acest termen de judecată instanța nu a procedat la verificarea competenței instanței și nici nu a pus în discuția părților o eventuală excepție de necompetență teritorială, în cazul în care ar fi fost invocată în timpul ședinței de judecată, realizând acest lucru abia la al treilea termen de judecată acordat în cauză, la data de 27.01.2023, conform celor de mai sus.
În atare condiții, având în vedere dispozițiile legale antereferite și măsurile procesuale dispuse în cauză de Tribunalul Argeș astfel cum au fost reține anterior, constatând că invocarea necompetenței materiale a Tribunalului Argeș a avut loc după momentul procesual reglementat expres de art. 131 din C. proc. civ., în cauză acesta fiind al doilea termen de judecată, din data de 09.12.2022, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Tribunalul Argeș, secția I civilă.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Sindicatul National al Salariaților din Instituțiile Ministerului Muncii, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H. și I., și pârâtele Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara în favoarea Tribunalului Argeș, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.