ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, Sindicatul National al Salariaților din Instituțiile Ministerului Muncii, în numele și pentru membrii săi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Buzău anularea adresei de răspuns nr. x/10.05.2022, obligarea pârâtelor la stabilirea salariului (salariul de baza, inclusiv sporuri) la nivelul maxim cu cel pentru funcții similarele echivalente, potrivit adresei Casei Naționale de Pensii Publice nr. B3016/DB/04.11.2021, actualizată cu adresa nr. x/19.05.2022, cu privire la nivelul maxim de salarizare existent în plată la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice aparat propriu și case teritoriale de pensii, corespunzător pe fiecare funcție/grad/gradație în parte, coroborat cu prevederile art. 38 și 39 alin. (1) și alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 și a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, referitoare la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017; obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor de încadrare salarială conform prevederilor art. 38 și 39 alin. (1) și alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 și a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea nivelului maxim de salarizare al funcțiilor similare/echivalente la nivelul tuturor instituțiilor subordonate Casei Naționale de Pensii Publice, pe 3 (trei) ani în urmă de la data acțiunii, respectând astfel termenul general de prescripție, în prezent și pentru viitor; obligarea pârâtelor la recalcularea sporurilor prin raportare la noile salarii de bază astfel stabilite și la plata diferențelor salariale rezultate, cu respectarea termenului general de prescripție; obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi bănești pe 3 (trei) ani în urmă și până la data plătii efective a acestora; obligarea pârâtelor la stabilirea echitabil și nediscriminatoriu, a salariului la nivelul maxim pentru funcții similare/echivalente, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, în care să includă și majorările stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie alocate de ordonatorul de credite fondurile necesare pentru plata cu celeritate a acestora într-o singură tranșă pentru trecut pe 3 (trei) ani în urmă până în prezent, precum și obligarea la calcularea și actualizarea salariului la nivelul maxim pentru viitor pornind de la grila anexată, precum și virarea fondurilor necesare în acest sens de ordonatorul de credite competent; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 201 pronunțată la data de 10.03.2023, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, secția Civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța inițial sesizată a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în considerarea faptului că domiciliul funcționarilor publici reclamanți se află în județul Buzău, precum și prevederile art. 10 alin. (4) din aceeași lege potrivit cărora "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
2.2. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalului Buzău sub nr. x/2023
Prin sentința nr. 604/2023 din 01 noiembrie 2023, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența teritorială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului în vederea pronunțării regulatorului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că termenul de judecată din data de 24.02.2023 nu a fost primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ., astfel că necompetența teritorială de soluționare a cauzei nu mai era posibil a fi invocată, operând anterior prorogarea legală de competență sui-generis. În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 131 din C. proc. civ., instanța a apreciat, față de conținutul notelor scrise depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 25.11.2022, că aceste note nu vizau aspecte de natură a modifica cererea de chemare în judecată astfel cum fusese deja anterior modificată, nici aspecte cu caracter precizator ale cererii de chemare în judecată modificate.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 131 din C. proc. civ.:
"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
În cauza de față, instanța nu a procedat la verificarea competenței de soluționare a cauzei decât la cel de-al cincilea termen de judecată, din data de 24 februarie 2023, conform practicalei sentinței nr. 201/2023. Astfel, Tribunalul Argeș a amânat cauza: la primul termen de judecată, din 24 iunie 2022, pentru a comunica cererea modificatoare și înscrisurile ce o însoțesc; la cel de-al doilea termen de judecată, 30 septembrie 2022, a dispus comunicarea cererii precizatoare și înscrisurile ce o însoțesc; la cel de-al treilea termen de judecată pentru a comunica notele scrise și înscrisurile depuse de reclamant; la cel de-al patrulea termen de judecată pentru a comunica răspunsul la cererea precizatoare.
Excepția necompetenței teritoriale a fost invocată numai după ce reclamantul și-a precizat și completat cererea de chemare în judecată și pârâtul a depus răspuns, după primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită (acesta fiind 25 noiembrie 2022) și la care părțile puteau pune concluzii.
În acest context, Înalta Curte constată că declinarea competenței de soluționare a cauzei după momentul prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. este dispusă cu nerespectarea termenului legal, consecința fiind aceea că instanța sesizată devin competentă să soluționeze pricina.
Înalta Curte are în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:
"64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
În concluzie, neinvocarea excepției necompetenței teritoriale la termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepții cu nerespectarea termenului legal, au ca efect consolidarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței învestite prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.
În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe Sindicatul Național al Salariaților din Instituțiile Ministerului Muncii pentru A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Buzău și Casa Națională de Pensii Publice, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2024.