ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5846/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, la data de 18.11.2020, reclamanta Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Adresei de răspuns nr. x/14.10.2020 emise de pârâtă și obligarea pârâtei să-i emită decizia de retrocedare în natură a imobilelor reprezentând apartamentul nr. x situat în Oradea, str. x, jud. Bihor înscris în CF nr. x - C1-U2 Oradea și apartamentul nr. x situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în CF nr. x - C1-U3 Oradea, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 60 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul a înaintat cauza Tribunalului Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 229 din 11 martie 2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 32 din 31 martie 2021, Curtea a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Decizia nr. 1945 din 30 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, prin Decizia nr. 359/24.06.2004 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, nu a fost soluționată integral cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, Comisia specială de retrocedare nedispunând în vreun fel cu privire la aceste două apartamente.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare după casare pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020**, la data de 18.08.2022.

Prin sentința civilă nr. 247 din 24 octombrie 2022, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă.

A admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat Adresa nr. x/14.10.2020 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să soluționeze integral cererea de retrocedare nr. x/28.03.2003 formulată de reclamantă, respectiv să soluționeze această cerere cu privire la următoarele imobile:

- apartamentul nr. x situat în Municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor înscris în CF nr. x Oradea (provenită din conversia cărții funciare pe suport de hârtie cu nr. x)

- apartamentul nr. x situat în Municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în CF nr. x Oradea (provenită din conversia cărții funciare pe suport de hârtie cu nr. x).

Împotriva acestei sentințe, pârâta Comisia specială de retrocedare a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii introductive formulate de reclamantă Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă susține încălcarea disp. O.U.G. nr. 94/2000, precum și disp. art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, se arată că prin adresa nr. x/14.10.2020 s-a urmărit doar informarea reclamantei de imposibilitatea repunerii pe rolul Comisiei speciale a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, întrucât aceasta a fost soluționată integral în anul 2004, prin Decizia nr. 359/24.06.2004, decizie necontestată în instanță.

Recurenta-pârâtă consideră că adresa indicată nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, reprezintă un act de informare, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă. Scopul emiterii nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ.

În ceea ce privește anularea adresei nr. x/14.10.2020 și obligarea pârâtei să soluționeze integral cererea de retrocedare nr. x/28.03.2003, recurenta-pârâtă susține că Decizia nr. 359/24.06.2004, prin care s-au retrocedat reclamantei apartamentele nr. x, nr. 6-10, nr. 12-13, nr. 16-18, nr. 20-23, nr. 25-28, nu a fost contestată de către reclamantă și abia în anul 2018, partea a formulat cerere de completare a deciziei pentru retrocedarea apartamentelor nr. x și 15, însă termenele în vederea depunerilor cererilor de retrocedare au expirat în data de 25.01.2006.

Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat, refuzul de soluționare a unei cereri este asimilat actului administrativ, iar prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 s-a solicitat retrocedarea întregului imobil, implicit și a apartamentelor nr. x și 15.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Cu privire la criticile aduse soluției de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, Înalta Curte reține că prin cererile nr. x/31.05.2016 și nr. y/24.09.2018, reclamanta a solicitat completarea Deciziei nr. 359/24.06.2004, solicitând emiterea unei decizii prin care să se dispună și retrocedarea apartamentelor nr. x și 15.

Prin adresa de răspuns nr. x/14.10.2020, recurenta-pârâtă a comunicat reclamantei că cererea nu poate fi soluționată favorabil, deoarece prin Decizia nr. 259/2004, cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 a fost soluționată integral.

Intimata-reclamantă a formulat în fața instanței de contencios administrativ contestație împotriva acestui răspuns, care în temeiul disp. art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ce este asimilat actului administrativ.

Adresa de răspuns contestată nu reprezintă o simplă informare a petentei, ci este refuzul autorității de a rezolva cererea, astfel că produce efecte juridice, în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, prin urmare excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă în mod corect de prima instanță.

Înalta Curte reține că refuzul este nejustificat, întrucât prin Decizia de casare nr. 1945/30.03.2022, s-a dezlegat această problemă constatându-se că prin cererea nr. x/28.02.2003 s-a solicitat retrocedarea în întregime a imobilului, inclusiv a apartamentelor nr. x și 15.

Apartamentele nr. x și 15 nu au putut constitui obiectul Deciziei de retrocedare nr. 359/24.06.2004, deoarece acestea nu se mai aflau în proprietatea Statului Român, fiind vândute foștilor chiriași.

Situația juridică a celor două apartamente a fost clarificată ulterior, prin anularea de către instanța de judecată a contractelor de vânzare-cumpărare, iar imobilele au fost reînscrise în proprietatea Statului Român.

Prin urmare, în cauză au fost respectate termenele de depunere a cererii de retrocedare, anterior datei de 25.01.2006, susținerea recurentei-pârâte fiind nefondată.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței nr. 247 din 24 octombrie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.