ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secția I Civilă la data de 18.11.2020, reclamanta A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea în întregime a adresei de răspuns nr. x/14.10.2020 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantei decizie de retrocedare în natură a imobilelor reprezentând apartamentul nr. x situat în Oradea, str. x, jud. Bihor înscris în C.F. nr. x Oradea și apartamentul nr. x situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în C.F. nr. x – C1 -U3 Oradea, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Oradea – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 32/CA din 31 martie 2021, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantă A. a declarat recurs. În motivare se arată că hotărârea pronunțată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material- art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (5) și art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania, forma în vigoare în momentul emiterii Deciziei nr. 359/24.06.200A. Prin Decizia nr. 359/24.06.2004 s-a decis retrocedarea în natură în favoarea recurentei a apartamentelor ocupate de chiriași, fiind exceptate de la retrocedare apartamentele 5 și 15 care făcuse deja obiectul înstrăinărilor în condițiile Legii nr. 112/1995. La emiterea deciziei de retrocedare s-a avut în vedere situația juridică o imobilului, care anterior naționalizării a aparținut Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, iar la data soluționării cererii dreptul de proprietate aparținea domeniului public al Municipiului Oradea, fiind în administrarea Consiliului local al Municipiului Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar. Contrar reținerilor primei instanțe, recurenta consideră că prin Decizia nr. 359/24.06.2004 nu a fost soluționată integral nici până în momentul de fată cererea de retrocedare înregistrată la intimata sub nr. x/28.02.2003, Comisia specială de retrocedare nedispunând în vreun fel cu privire la aceste două apartamente. Astfel, Comisia a emis doar o decizie de retrocedare a anumitor apartamente, nedispunând și respingerea cererii de retrocedare cu privire la celelalte apartamente astfel cum impune art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, sau acordarea de măsuri compensatorii în cazul unităților individuale care nu putea fi restituite în natură potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000. Comisia de retrocedare prin Decizia nr. 359/24.06.2004 nu a indicat nici un motiv pentru care ar fi intenționat respingerea cererii cu privire la apartamentele nr. x si 15. Prima instanță a nesocotit faptul că, înaintea emiterii Deciziei nr. 359/24.06.2004, prin acțiunea înregistrată la data de 18.06.2003 pe rolul Judecătoriei Oradea, s-a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Consiliul Local Oradea cu chiriașii locuințelor, inclusiv a contractelor de vânzare cumpărare nr. x/11.09.1996 privind apartamentul nr. x și nr. 70/14.08.1996 privind apartamentul nr. x. Nedispunând în vreun fel cu privire la apartamentele nr. x și nr. 15 aceste unități individuale de locuit nu au constituit obiectul Deciziei nr. 359/24.06.2004, astfel că nu se impunea contestarea în instanța a deciziei de retrocedare, tocmai pe considerentul că apartamentele care au constituit obiectul deciziei de retrocedare au fost restituite în mod legal și întemeiat. Se impunea contestarea Deciziei Comisiei Speciale în situația în care s-ar fi respins solicitarea de restituire și cu privire la aceste doua apartamente. În măsura în care cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 ar fi fost soluționată integral, Comisia Specială trebuia să cuprindă în conținutul deciziei respingerea cererii cu privire la apartamentele nr. x și nr. 15, dispunând măsuri compensatorii. Contrar reținerilor primei instanțe, recurenta precizează că stabilirea dreptului de proprietate a Eparhiei Reformată de pe lângă Piatra Craiului s-a realizat cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 467/CA/2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în cadrul dosarului nr. x/2004, menținute prin Decizia nr. 4284 din 11.09.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, s-a constatat că întreg imobilul a aparținut Fondului de pensii al Eparhiei Reformate din Oradea, aceasta dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului prin cumpărare la data de 01.02.1940 potrivit înscrierii de la B6 din CF nr. x Oradea mențiune la care s-a revenit după radierea de sub B7 efectuată prin încheierea nr. 2133/16.06.1948, în favoarea Eparhiei Reformate fiind recunoscut dreptul de proprietate asupra întregii case colective situat în Mun. Oradea, str. x, deci și asupra apartamentelor nr. x și nr. 15. În aceste condiții motivarea instanței de fond este greșită și în ceea ce privește invocarea jurisprudenței CEDO, A. deține o speranță legitimă de restituire a celor două apartamente, în sensul conferit acestei noțiuni juridice de jurisprudența CEDO (cauza Maria Atanasiu contra României), prin cele două hotărâri judecătorești fiindu-i recunoscut dreptul la reconstituirea unul vechi drept de proprietate pierdut în perioada comunismului. Faptul ca instanțele prin hotărârile judecătorești pronunțate ulterior nu au putut stabili un drept tabular în favoarea recurentei, sentințe invocate de prima instanță în motivarea unei soluții nelegale, se datorează însăși dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, prin care s-a stabilit o procedură administrativă de redobândire în proprietate o imobilelor preluate de la cultele religioase din România. În momentul de față impedimentele de restituire a celor două unități individuale de locuit nu mai subzistă, în urma anularii contractelor de înstrăinare încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, imobilele fiind reînscrise în proprietatea Statului Român și constituind astfel obiect al O.U.G. nr. 94/2000, cererea de restituire în natură putând fi soluționată pe cale administrativă, printr-o decizie a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România

Apărările formulate în cauză Intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, recurenta-reclamantă a solicitat restituirea imobilului Casa de pensii a Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, situat în municipiul Oradea, județul Bihor, înscris în cartea funciară nr. x a localității Oradea, nr. top x. Curtea de Apel Oradea – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 32/CA din 31 martie 2021, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România. Înalta Curte nu împărtășește opinia instanței de fond având în vedere următoarele considerente: Intimata-pârâtă nu s-a pronunțat pe întreg obiectul cererii de retrocedare, respectiv și cu privire la apartamentele nr. x și nr. 15. Înalta Curte are în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania, forma în vigoare în momentul emiterii Deciziei nr. 359/24.06.200A, respectiv: art. 2 alin. (5) potrivit cărora: "Comisia specială de retrocedare va analiza documentarea prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase sau, după caz, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată." și art. 4 alin. (5) conform cărora: "Despăgubirile bănești se vor acorda în condițiile stabilite la art. 38-40 din Legea nr. 10/2001". Prin cererea de retrocedare înregistrată la intimată sub nr. x/28.02.2003 A. a solicitat restituirea în întregime a imobilului situat în Mun. Oradea, str. x, jud. Bihor având destinația de locuințe, înscrisă în cartea funciară nr. x Oradea sub nr. top x. Prin Decizia nr. 359/24.06.2004 s-a decis retrocedarea în natură în favoarea recurentei a apartamentelor ocupate de chiriași, fiind exceptate de la retrocedare apartamentele 5 și 15 care făcuse deja obiectul înstrăinărilor în condițiile Legii nr. 112/1995. La emiterea deciziei de retrocedare s-a avut în vedere situația juridică o imobilului, care anterior naționalizării a aparținut Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, iar la data soluționării cererii de restabilire a dreptului de proprietate aparținea domeniului public al Municipiului Oradea, fiind în administrarea Consiliului local al Municipiului Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar, Apartamentele 5 și 15 nu au putut constitui obiectul deciziei de retrocedare în natură datorită faptului că nu se mai aflau în proprietatea Statului Român, fiind vândute foștilor chiriași. Înalta Curte, contrar reținerilor primei instanțe, constată că prin Decizia nr. 359/24.06.2004 nu a fost soluționată integral cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, Comisia specială de retrocedare nedispunând în vreun fel cu privire la aceste două apartamente. Pentru motivele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza și răspunde prin propriile argumente tuturor criticilor și apărărilor părților.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.