ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3618/2021

Ședința publică din data de 14 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/26.06.2018 reclamanta A. a chemat în judecată pârâții și Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și Municipiul Oradea prin Primar, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să anuleze anularea deciziei nr. 7902/27.04.2018 a Guvernului României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România ca fiind netemeinică și nelegală și să oblige pârâta 1 la emiterea unei decizii de soluționare pe fond a cererii cu privire la retrocedarea imobilului teren intravilan situat în Oradea, județul Bihor, înscris în cf. x Oradea Top. x, 7340/1, 7341, 7346/5 conform cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003.

Prin sentința nr. 158/CA/2018 din data de 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Oradea prin Primar, excepție invocată de către acest pârât și în consecință:

Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul de rândul 2, respectiv Municipiul Oradea prin Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta de rândul 1, respectiv Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România.

Anulează Decizia nr. 7902/27.04.2016 emisă de pârâta de rândul 1.

Obligă pârâta de rândul 1 să soluționeze cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de către reclamantă.

Obligă pârâta de rândul 1 să plătească reclamantei suma de 1.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 158/CA/2018 din data de 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România.

Pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de fond a considerat în mod greșit că subscrisa nu a obținut informații actuale, la nivelul anului 2018, privind stadiul soluționării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată. Astfel, prin adresele nr. x/16.01.2009 și nr. y/09.03.2018 au fost solicitate informații, iar prin adresele nr. x/27.03.2018 Oficiul de Cadastru și publicitate Imobiliară Bihor a comunicat că nu deține date privind situarea imobilelor în intravilanul sau extravilanul localității Oradea, adresa nr. x/05.04.2018 prin care Primăria Municipiului Oradea a comunicat că situația transmisă în anul 2009 a rămas neschimbată.

Este eronată și aprecierea că subscrisa nu a așteptat răspunsul Primăriei Municipiului Oradea în dosarul nr. x/28.02.2003, dosar distinct de cel în care s-a emis decizia nr. 7902/27.04.2018.

Prin urmare, decizia nr. 7902/27.04.2018 a fost emisă de Comisia specială de retrocedare în temeiul înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.

Instanța de fond nu a observat incidența pct. 3 din Normele corespunzătaore art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 potrivit cărora imobilele care fac obiectul altor legi cu caracter reparator nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000.

Or, pentru restituirea imobilelor înscrise în CF nr. x, reclamanta a ales procedura prevăzută de legile fondului funciar.

Această procedură nu a fost încă finalizată în temeiul legilor fondului funciar, întrucât actele administrativ jurisdicționale ale Comisiei locale/județene pot fi atacate în instanță.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 iunie 2016, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 7902/27.04.2018 a Guvernului României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România ca fiind netemeinică și nelegală și să oblige pârâta 1 la emiterea unei decizii de soluționare pe fond a cererii cu privire la retrocedarea imobilului teren intravilan situat în Oradea, județul Bihor, înscris în cf. x Oradea Top. x, 7340/1, 7341, 7346/5 conform cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003.

Prin decizia contestată a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de recurentă, reținându-se de către Comisia specială de retrocedare faptul că aceasta a rămas fără obiect, întrucât pentru imobilele situate în Oradea, județul Bihor, înscris în cf. x Oradea Top. x, 7340/1, 7341, 7346/5, A. i-au fost propuse despăgubiri în temeiul legilor fondului funciar.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile sale se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că invocarea acestor prevederi a fost făcută strict formal, întrucât recurentul-pârât nu a prezentat nicio critică ce poate fi subsumată acestui motiv de nelegalitate, respectiv nu a prezentat argumente privitoare la lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea ori la prezentarea unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că, de fapt, în susținerea motivului de casare, recurenta a invocat încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, modalitatea în care instanța de fond a aplicat dispozițiile legale urmând a fi analizată în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

Raportat la situația de fapt, rezultată din probele administrate, acest motiv de casare este nefondat, instanța de fond interpretând și aplicând în mod corect dispozițiile legale.

Instanța de fond a reținut, în mod corect, că pârâta nu a obținut informații actuale, la nivelul anului 2018 privind stadiul de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, soluționând cererea de retrocedare ca rămasă fără obiect.

Astfel, din cuprinsul Deciziei nr. 7902/27.04.2018 rezultă că soluția a fost fundamentată pe aspectul că din conținutul adreselor nr. x/23.02.2009 și nr. y/05.04.2018 emise de către Primăria municipiului Oradea, județul Bihor, imobilele în discuție au fost solicitate de reclamantă și Comisiei locale de fond funciar Oradea, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind validată prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Bihor, prin acordarea de măsuri compensatorii, pe anexele nr. 39A și 43, pentru suprafața de 14,19 ha și că imobilele solicitate de către reclamantă nu pot fi restituite în natură.

Mai exact, din conținutul adresei nr. x/23.02.2009, rezultă că Primăria municipiului Oradea a comunicat pârâtei de rândul 1 la aceea dată (anul 2009), faptul că inclusiv imobilele înscrise în C.F. nr. x Oradea au fost solicitate de către reclamantă și Comisiei locale de fond funciar Oradea, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind validată prin Hotărârea nr. 2490/V/03.07.2002 a Comisiei județene de fond funciar Bihor.

Totodată, din conținutul adresei nr. x/05.04.2018, rezultă că Primăria Municipiului Oradea a comunicat pârâtei de rândul 1 în data de 05.04.2018 în principal faptul că nu au intervenit modificări față de situația juridică transmisă prin adresa nr. x/14.10.2005, precum și faptul că imobilele cu nr. top. x, 7340/1, 7341 și 7346/5 nu pot face obiectul restituirii în natură, întrucât pe aceste numere topografice au fost emise titluri de proprietate, comunicând și faptul că imobilele în discuție se află în prezent în intravilan.

De asemenea, din înscrisurile anexate adresei de înaintare nr. x/14.10.2005, respectiv din cuprinsul fișei centralizatoare privind situația juridică și locativă, aflată la dosar fond, rezultă că imobilele în discuție se află în intravilan și că proprietarii actuali ai acestor imobile sunt persoanele fizice cărora li s-au emis titluri de proprietate conform Legii nr. 18/1991, astfel cum rezultă din cuprinsul cărților funciare nr. x și nr. x Oradea.

Or, rezultă cu puterea evidenței, cum, în mod corect, a reținut și prima instanță că din cuprinsul acestor adrese pârâtă ar fi putut justifica doar considerentul din decizia contestată referitor la faptul că imobilele în discuție nu pot fi restituite în natură către reclamantă, fiind informată că respectivele imobile au fost deja restituite în natură unor persoane fizice pe seama cărora s-au emis titluri de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991. În niciun caz informațiile din aceste adrese, nu vizează stadiul de soluționare la nivelul anului 2018 a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, adresate de reclamantă către Comisia Locală de fond funciar Oradea cu privire la imobilele în discuție.

Înalta Curte nu poate primi alegațiile recurentei în sensul că Decizia nr. 7902/27.04.2018 a fost emisă în temeiul înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, cu respectarea O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, pentru a soluționa cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de către reclamantă, pârâta a fost nevoită să își actualizeze informațiile. În acest sens au fost emise adresele nr. x/05.04.2018, emisă de către Primăria municipiului Oradea ca răspuns la cererea nr. x/09.03.2018, Adresa nr. x/17.05.2018 emisă de Primăria municipiului Oradea, în care se menționează că "Urmare a adresei dumneavoastră nr. 6353/C/2018…". Din conținutul acestei adrese rezultă că aceasta reprezintă un răspuns al Primăriei Municipiului Oradea adresat pârâtei referitor la stadiul actual de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, adresate de reclamantă către Comisia Locală de fond funciar Oradea cu privire la imobilele în discuție și că prin cererea nr. x/2018, pârâta a solicitat Primăriei Municipiului Oradea să îi actualizeze informațiile cu privire la aspectul menționat.

Prin adresa nr. x/17.05.2018 emisă de Primăria Municipiului Oradea, ca răspuns la cererea nr. x/2018 formulată de către pârâta, se învederează faptul că cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilele în discuție, în baza Legii 18/1991, înregistrată sub nr. x/1997 a fost inițial validată la despăgubiri în anul 2012, dar nesoluționată definitiv, astfel că s-a reluat în discuție această cerere conform noii proceduri, în baza Legii nr. 165/2013, iar în anul 2016 s-a propus invalidarea acestei cereri datorită faptului că terenurile ce fac obiectul cererii sunt situate în intravilan, intrând astfel sub incidența O.U.G. nr. 94/2000.

Or, este clar că soluția de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, adoptată de pârâta prin Decizia nr. 7902/27.04.2018, este în evidentă contradicție cu situația actuală a stadiului de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii 18/1991, adresate de reclamantă către Comisia locală de fond funciar Oradea cu privire la imobilele în discuție.

Este, de asemenea, clar că situația învederată prin adresa nr. x/17.05.2018 emisă de Primăria municipiului Oradea, emisă ulterior Deciziei nr. 7902/27.04.2018, exista încă din anul 2016, astfel că pârâta avea obligația să se raporteze la situația reală, actuală, de la momentul emiterii deciziei contestate.

Din cuprinsul Hotărârii nr. 6015/V/05.10.2016 a Comisiei județene de fond funciar Bihor prin care a fost invalidată cererea formulată de reclamantă în baza Legii 18/1991, de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilele în discuție, rezultă cu evidența faptul că a fost invalidată cererea formulată de către reclamantă în baza Legii nr. 18/1991, de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilele în discuție, pentru întreaga suprafață de 14. 19 ha, întrucât s-a constatat că fiind vorba despre imobile situate în intravilan, competența soluționării cererii aparține Comisiei Speciale de Retrocedare a imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România.

De altfel, însăși recurenta recunoaște în cadrul cererii de recurs că "Această procedură nu a fost încă definitiv finalizată în temeiul legilor fondului funciar.".

Faptul că Primăria Municipiului Oradea a răspuns recurentei că situația juridică nu apare modificată în evidențele lor față de anul 2009, nu echivalează cu finalizarea procedurii de fond funciar și nu conferă legitimitate deciziei emise de către recurentă și contestată de reclamantă.

Așadar, comisia ar fi putut respinge cererea ca fiind rămasă fără obiect numai în situația în care cererea ar fi fost deja soluționată prin emiterea decizia de compensare prin puncte.

Doar această decizie, rămasă definitivă, ar putea constitui temei pentru invocarea lipsei obiectului în speța de față.

În acest sens, dispozițiile art. 16 din legea nr. 165/2013 prevăd că: "Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).".

Art. 21 dispune în sensul că:

,(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

…

(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

…

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.".

Prin urmare, este nelegală respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect câtă vreme nu există o decizie de compensare prin puncte, definitivă, cu privire la imobilele în discuție.

Referitor la critica potrivit căreia instanța de fond nu ar fi ținut seama de prevederile pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora,,... nu intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000 imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator...", Înalta Curte reține că potrivit pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000: "Nu fac obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităților, întrucât acestea fac obiectul leegilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar". Rezultă că, terenurile situate în intravilan fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000, astfel că cerere nu ar fi putut fi soluționată în baza Legii nr. 165/2013.

Așadar, domeniul de reglementare al ordonanței are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri aflate în intravilanul localităților atât la data preluării abuzive, cât și la data adoptării Legii nr. 247/2005 și care nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România împotriva, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței nr. 158/CA/2018 din data de 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2021.