ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5835/2023

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 4229 din 28 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a respins recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 202 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca fiind tardiv formualt.

Prin aceeași decizie, a respins recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Năvodar și Primarul Orașului Năvodari împotriva încheierii din 28 ianuarie 2019 și sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 ale Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, și a respins recursul formulat de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Ministerul Finanțelor-Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, ambii prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, în ceea ce privește recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, instanța de control judiciar a reținut că sentința atacată i-a fost comunicată la data de 04.09.2020, iar recursul l-a declarat la data de 24.09.2020, când cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Constanța, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care s-a împlinit la data de 21.09.2020.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a formulat contestație în anulare, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 2, art. 505 și art. 508 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei și soluționarea cauzei pe fond, prin respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulată de UAT Orașul Năvodar, ca nefondată.

A susținut contestatoarea că cererea de recurs a fost depusă în termenul legal de 15 zile, conform art. 181 din C. proc. civ.

Astfel, termenul pentru depunerea recursului s-a împlinit la data de 21.09.2020, iar instanța de recurs a precizat eronat că recursul a fost declarat la data de 24.09.2020, când cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța, pentru că recursul a fost înaintat prin poștă, cu nr. x/17.09.2020 la data de 21.09.2020, conform borderoului nr. 177, chiar în ultima zi a termenului.

În dovedire, contestatoarea a atașat borderoul menționat în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare

Înalta Curte, examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate, o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele considerente.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestator, care reglementează contestația în anulare specială,

"Art. 503 - (...)

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când:

(...)."

Înalta Curte reține că prin eroare materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.

Deci, pentru a putea se reține admisibilitatea unei contestații în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Prin decizia contestată, instanța de recurs a respins ca tardiv formulat recursul pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, reținându-se că cererea de recurs a fost depusă la data de 24.09.2021, după cum rezultă din viza instanței de fond, ultima zi a termenului fiind 21.09.2021.

Potrivit art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

"Art. 183 - (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

(...)

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

Analizându-se actele dosarului, în raport cu dovezile prezentate de contestatoare (borderoul nr. 177/21.09.2020 anexat contestației în anulare), se constată că cererea de recurs a fost depusă, cu respectarea formei și a termenelor prevăzute de C. proc. civ., la serviciul poștal special (UM 0771 Galați) la data de 21.09.2020, în ultima zi a termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că, într-adevăr, la dosarul instanței de recurs, la momentul analizării aspectului vizând data depunerii recursului, nu se afla borderoul menționat, care dovedește depunerea cererii de recurs în ultima zi a termenului.

Însă, pe de altă parte, instanța de recurs, deși a pus în discuție tardivitatea formulării recursului, din eroare a avut în vedere viza de înregistrare aplicată de instanța de fond, fără a observa faptul că cererea de recurs a fost depusă prin poșta specială, plicul prin care a fost înaintată neavând aplicată nicio ștampilă a unui oficiu poștal.

Astfel, recurentei-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați nu i se poate imputa faptul că nu a depus dovada declarării recursului cu respectarea termenului prevăzut de lege, nefiind încunoștințată despre acest aspect.

În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte are în vedere și Hotărârea din 23 septembrie 2014, pronunțată în cauza Hietsch împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia) a constatat că este vorba despre o încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenție în cazul anulării recursului reclamantei și apoi al respingerii contestației în anulare în ipoteza în care a fost achitată efectiv taxa judiciară de timbru prevăzută pentru exercitarea recursului și s-a transmis instanței, prin scrisoare recomandată, dovada acestei plăți, în forma și termenele prevăzute de C. proc. civ., însă scrisoarea nu a fost depusă la dosarul de recurs din cauza unor disfuncționalități la nivelul grefei sau al serviciilor poștale, iar nu din motive imputabile reclamantei.

Prin urmare, în raport cu data depunerii cererii de recurs la serviciul poștal special, se constată că instanța de recurs a apreciat în mod eronat că recursul pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați este tardiv formulat.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula în parte decizia contestată în privința soluției date asupra recursului Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați și va fixa termen pentru soluționarea recursului pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

Anulează în parte Decizia nr. 4229 din 28 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

Acordă termen în vederea soluționării recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 20 martie 2024, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.