ÎCCJ, Decizia nr. 204/2023
ÎCCJ, Decizia nr. 204/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la 27 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 38/25.02.2020 privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/11.12.2019 și anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/11.12.2019, acte emise de DGRFP Galați prin - AJFP Constanța.
Prin Sentința civilă nr. 993 din 31 iulie 2020, Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 38 din 25 februarie 2020 prin care a fost respinsă contestația administrativă împotriva Deciziei nr. 111827 din 11 decembrie 2019 și a anulat decizia.
Împotriva Sentinței civile nr. 993 din 31 iulie 2020 a Tribunalului Constanța, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - prin A.J.F.P Constanța a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 85/CA pronunțată la 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, a admis recursul promovat de recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - prin A.J.F.P Constanța împotriva Sentinței civile nr. 993/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat în tot hotărârea recurată și rejudecând a respins acțiunea, ca nefondată.
Cererea de revizuire
La 26 august 2021, A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Constanța, în Dosarul nr. x/2020.
Hotărârea de revizuire
Prin Decizia nr. 3395 din 9 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire depusă de A. împotriva Deciziei civile nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2020.
În motivare, a arătat că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie un termen de decădere de o lună, care în cazul de față curge de la data pronunțării Deciziei nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dată în Dosarul nr. x/2020, în raport de care revizuentul își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Instanța a constatat că cererea de revizuire dedusă judecății este formulată de revizuent la data de 26 august 2021 cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 483 și 513 C. proc. civ.
A susținut că cererea de revizuire a fost formulată în termenul de 1 lună, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a curs de la data comunicării deciziei, neputând altfel să își formuleze motivarea căii extraordinare de atac.
A solicitat repunerea în termenul de declarare al căii de atac extraordinare, cu referire la art. 186 alin. (1) C. proc. civ.
A prezentat apărări pe fondul cererii de revizuire, argumente pentru care deciziile indicate sunt contradictorii.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe art. 483 și următoarele din C. proc. civ. având în vedere că nemulțumirile sale se referă la greșita apreciere a instanței privind momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte le va analiza din perspectiva pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., fiindcă se referă la greșita aplicare a regulilor de procedură civilă.
Astfel, acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, care reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, etc.
Dispozițiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiționată de producerea unei vătămări.
Înalta Curte reține că, prin cererea de revizuire formulată la 26 august 2021 potrivit ștampilei aplicată pe prima pagină, dosarul Curții de Apel Constanța, A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Constanța, dată în Dosarul nr. x/2020, pentru că ar fi pronunțată cu nesocotirea puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 43/CA din 20 ianuarie 2021 a aceleiași instanțe.
Hotărârea judecătorească a cărei anulare s-a solicitat, respectiv Decizia nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Constanța, a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 27 ianuarie 2021 și s-a împlinit la 27 februarie 2021, care a fost o zi nelucrătoare, prelungindu-se până în 1 martie 2021, prima zi lucrătoare.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de parte la 26 august 2021, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceleași considerente, instanța va înlătura și susținerea recurentului referitoare la obligația motivării revizuirii în termenul de declarare, reținând că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, cum greșit susține recurentul, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la textele de procedură civilă invocate, care nu fac nicio distincție referitoare la considerentele hotărârilor.
De altfel, recurentul nici nu a contestat această situație de fapt; ceea ce invocă, în realitate, este că termenul de formulare al căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, întrucât formularea revizuirii este condiționată de însăși motivarea deciziei atacate, pentru a putea aprecia asupra considerentelor respectivei hotărâri judecătorești și asupra incidenței autorității de lucru judecat.
Acest susțineri sunt, de asemenea, nefondate.
Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac. Or, se reține că recurentul revizuent nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că ar fi avut nevoie să cunoască și considerentele hotărârii, în condițiile în care textul de lege care reglementează termenul este clar și nu face distincțiile de care se prevalează recurentul.
Hotărârea supusă revizuirii este pronunțată într-un litigiu în care instanța a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care verifică încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat prin raportare la dispozitivului hotărârii pretins contradictorii, sub forma triplei identități de părți, obiect și cauză, iar conținutul acestuia este cunoscut părții încă de la pronunțare, fiind nefondate susținerile recurentului pe aceste aspecte.
Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, revizuentul a solicitat să fie repus în termenul de declarare a căii de atac, cu motivarea că a fost în imposibilitatea de a cunoaște considerentele Deciziei nr. 85/CA din 27 ianuarie 2021.
Cu privire la această chestiune, Înalta Curte reține că prezenta cale extraordinară de atac a fost declarată în termenul legal, întrucât decizia a fost comunicată părții la 31 martie 2023, iar memoriul de recurs a fost depus în termenul de recurs de 15 zile aplicabil cauzei ce are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ și fiscal, la 13 aprilie 2023.
Având în vedere motivarea cererii de repunere în termen, prin care se face referire la considerentele Deciziei nr. 85CA din 27 ianuarie 2021, Înalta Curte constată că aceasta se referă la termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii, iar nu a recursului pendinte, motiv pentru care ar fi trebuit formulată și depusă înainte de pronunțarea deciziei recurate.
Aceasta deoarece, odată ce instanța a pronunțat o decizie prin care a apreciat ca tardivă cererea de revizuire, împotriva acestei soluții părțile au la îndemână calea de atac a recursului, în motivarea căreia pot formula critici, care însă sunt limitate la soluția tardivității. Formularea cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii în cuprinsul motivelor de recurs nu produce efectele juridice ale reevaluării tardivității revizuirii câtă vreme revizuirea a fost deja apreciată ca tardivă.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3395 din 9 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2023.