ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3432/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal înregistrată sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a solicitat anularea Deciziei nr. 103/29.05.2019 pentru soluționarea contestației și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/C/31.10.2018, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 320/CA din 11.03.2020, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 91/CA din 9 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - decizia de antrenare a răspunderii solidare a reclamantului alături de debitoarea S.C. B. S.R.L., pentru suma de 75.816.655 RON, a fost comunicată la adresa de domiciliu însă, întrucât acesta nu a fost găsit acasă, plicul s-a întors la organul fiscal cu mențiunea destinatar mutat; - greșit s-a reținut că autoritatea pârâtă a recurs legal la comunicarea deciziei de antrenare a răspunderii patrimoniale solidare prin anunțul colectiv din data de 16.11.2018, în condițiile în care reclamantul a locuit la momentul comunicării și are șin în prezent domiciliul fiscal la respectiva adresă; - hotărârea judecătorească astfel pronunțată este nelegală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 47 din Codul de procedură fiscală, dispoziții care dispun imperativ că actul administrativ fiscal emis pe suport de hârtie se comunică contribuabilului la domiciliul fiscal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; atunci când contribuabilul nu este găsit la domiciliu sau refuză primirea, se consideră că procedura de comunicare a eșuat și se procedează la afișarea unei înștiințări pe ușa destinatarului prin care acesta este invitat ca în termen de 15 zile de la data afișării înștiințării să se prezinte la sediul organului fiscal emitent pentru a i se comunica actul administrativ fiscal iar în situația în care contribuabilul destinatar nu se prezintă în acest termen, actul administrativ fiscal se consideră comunicat la împlinirea termenului legal de 15 zile; - Prin omisiunea afișării înștiințării pe ușa domiciliului, reclamantul a fost în mod nelegal privat de dreptul legal de a i se comunica în termen decizia de antrenare a răspunderii solidare precum și de dreptul de a contesta această decizie; - dovada schimbării domiciliului unei persoane se realizează prin mențiunile din registrele de evidență a persoanelor nicidecum prin mențiunea olografă de pe plic a agentului poștal. Pentru aceste motive, dat fiind că instanța de fond nu a mai cercetat fondul raportului de drept fiscal dedus judecății, privitor la neîndeplinirea condițiilor de antrenare a răspunderii solidare, raportat la dispozițiile art. 497 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ. s-a solicitat retrimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, în vederea cercetării fondului cauzei.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe. S-a arătat că instanța a interpretat în mod corect dispozițiile art. 47 din Codul de procedură fiscală întrucât, în condițiile în care comunicarea nu a fost posibilă potrivit alin. (3) al articolului, fiind restituiră cu mențiunea "destinatar mutat", decizia de angajare a răspunderii solidare a fost comunicată prin publicitate, prin anunțul colectiv nr. 96847/16.11.2018, actul fiind considerat comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. În raport de data comunicării deciziei, respectiv 05.12.2018, termenul de 45 de zile a început să curgă de la data de 06.12.2018 astfel încât ultima zi de depunere a contestației a fost 22.01.2019. Petentul a trimis contestația la organul emitent al actului administrativ contestat în data de 28.05.2019, peste termenul de 45 de zile prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Administrația Finanțelor publice Constanța a dispus, prin decizia nr. 90848C/31.10.2018, angajarea răspunderii solidare a reclamantului A. cu debitoarea B. S.R.L., în temeiul art. 25 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din Codul de procedură fiscală. S-a reținut că debitoarea figurează cu obligații fiscale în sumă de 75.816.655 RON înregistrate la 26.09.2016, neachitate din luna februarie 2012, în condițiile în care a fost declarată inactivă din 01.10.2012. S-a apreciat că A., în calitatea sa de asociat cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 95% în perioada 12.01.2011-07.12.2011, a desfășurat activitate în interesul societății dar această activitate a cauzat starea de insolvabilitate. Împotriva deciziei nr. 90848C/31.10.2018 reclamantul A. a formulat contestație în temeiul art. 270 alin. (1) din legea 207/2015 - Codul de procedură fiscală. Prin decizia nr. 103/29.05.2019 contestația a fost respinsă ca nefiind depusă în termenul legal. Organul fiscal a motivat că decizia atacată nr. 90848C/31.10.2018 a fost comunicată la domiciliul fiscal al reclamantului prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Întrucât aceasta s-a întors cu mențiunea "mutat de la adresă", s-a procedat la comunicarea înscrisului prin anunțul colectiv nr. 96847/16.11.2018, comunicarea fiind îndeplinită la 05.12.2018. Din acest moment reclamantul avea la dispoziție 45 de zile pentru contestare, termenul împlinindu-se la 21 ianuarie 2019. Contestația a fost depusă la 24.04.2019, deci cu depășirea termenului legal. Instanța fondului, analizând cererea de chemare în judecată a reținut că în speță s-a făcut o corectă comunicare potrivit art. 47 alin. (3) și (4) din Codul de procedură fiscală, contestația trebuind să fie depusă până la data de 21 ianuarie 2019 în raport de data comunicării prin publicitate. Cum contestația a fost depusă la 24.04.2019, aceasta a fost în mod legal respinsă pentru depășirea termenului legal. Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 207/2015, sentința urmând a fi casată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 207/2015 alin. (3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7). Legiuitorul a prevăzut în mod concret modalitățile în care pot fi comunicate actele administrativ fiscale, și anume: actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestuia, la domiciliul fiscal, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire [alin. (3)] sau prin prin angajații proprii ai organului fiscal [alin. (8)]; actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare; în cazul în care comunicarea realizată potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se înfăptuiește prin publicitate. În ceea ce privește procedura de comunicare desfășurată în speță, se reține că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost comunicată prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa din județ Constanța. Deși reclamantul nu locuia în fapt la adresă, acesta era înregistrată însă ca "domiciliu fiscal", dovada de comunicare fiind restituită de oficiul poștal cu mențiunea "destinatar mutat". Contrar aprecierilor instanței de fond, Înalta Curte constată că, deși dispozițiile art. 47 alin. (8) din Codul de procedură fiscală cu privire la obligația notificării privesc doar procedura în cazul comunicării prin angajații proprii ai organului fiscal, în egală măsură, în vederea respectării drepturilor contribuabililor, și în cazul comunicării prin poștă, în situația în care destinatarul nu este găsit la reședință este obligatorie remiterea unei înștiințări scrise în cutia poștală sau în ușă în sensul prezentării la oficiu poștal. În cauză, în mod greșit agentul poștal a consemnat pe dovada de comunicare mențiunea "destinatar mutat", constatare care nu corespunde realității, restituind decizia organului fiscal, fără să procedeze la notificarea destinatarului. Observă instanța, aplicând prin analogie dispozițiile art. 163 din C. proc. civ., că aspectele menționate de agentul poștal cu privire la împrejurarea că destinatarul și-ar fi schimbat domiciliul, sau împrejurarea că nu acestea nu locuiește în fapt la acea adresă, nu sunt menționate printre elementele prevăzute în alin. (3) cu privire la care legea instituie prezumția de veridicitate, până la înscrierea în fals. Inalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, domiciliul fiscal se modifică prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta. Comunicarea actului administrativ fiscal către destinatarul său (contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat) reprezintă o garanție importantă împotriva arbitrarului și, totodată, cea mai eficientă modalitate de aducere la cunoștință a conținutului raportului juridic fiscal care ia naștere ca urmare a emiterii acestui act. Comunicarea actului administrativ fiscal are importanță și cu privire la efectele juridice produse de acesta, actul administrativ fiscal producând efecte juridice față de destinatarul său doar din momentul în care îi este comunicat în mod legal. Prin urmare, Înalta Curte constată că ne aflăm în ipoteza unei comunicări viciate, astfel că decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/C/31.10.2018 a fost comunicată valabil la data de 15.03.2019 in urma solicitării reclamantului. In raport de această dată se constată că formularea contestației la 24.04.2019 este efectuată în termenul prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015. Pe cale de consecința, reținând greșita aplicare a normelor de drept material, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție. La rejudecarea cauzei, se va proceda conform dispozițiilor art. 281 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 care prevăd că în situația în care s-a respins contestația de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se va pronunța și asupra fondului raportului juridic fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Toate argumentele prezentate mai sus sunt în măsură să atragă casarea sentinței în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să o analizeze sub toate aspectele.