Decizia nr. 5569/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1298/2020 a Tribunalului Constanța

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 31.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Stoica Alexandru a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, anularea Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. c) și lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură fiscală, anularea Deciziei nr. 103 din data de 13.07.2020 privind soluționarea contestației, iar în considerarea culpei procesuale a pârâtelor, obligarea părții culpabile la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 453 din C. proc. civ. Prin sentința nr. 1298 din data de 13.10.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanțta.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 5 din 18 ianuarie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis, în parte, acțiunea promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamantul Stoica Alexandru, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța. S-a anulat decizia nr. 103 din data de 13.07.2020 privind soluționarea contestației. S-a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare. Au fot obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii admise.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recursuri reclamantul Stoica Alexandru și recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța. 3.1. Recurentul -reclamant Stoica Alexandru a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive și în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare. A arătat recurentul - reclamant că instanța de fond nu a motivat sub niciun aspect soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de anulare a Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare, sentința fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, contrar cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. În raport de soluția adoptată, s-a arătat că prin încălcarea dispozițiilor art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscal instanța nu s-a pronunțat și asupra fondului raportului juridic de drept fiscal, sentința fiind nemotivată sub aspectul respingerii acestui capăt de cerere. Pe fond, s-a arătat că nelegalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare reiese din nemotivarea de către organul fiscal a îndeplinirii condițiilor reglementate de lege în vederea atragerii răspunderii solidare. A susținut recurentul - reclamant că organul fiscal nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) din Codul fiscal, în ceea ce privește neformularea, cu rea credință, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței și în ceea ce privește nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 3.2. Prin recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103/13.07.2020 de soluționare a contestației administrative, criticile sentinței vizând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, s-a arătat că, fără o analiză temeinică a cauzei supusă judecății, instanța de fond a admis în parte contestația, în sensul ca a anulat Decizia nr. 103/13.07.2020 privind soluționarea contestației administrative, raportându-se doar la a concluziona că autoritatea nu a arătat acele împrejurări din care rezulta reaua - credință a reclamantului în săvârșirea faptei ilicite contestate și care a determinat neachitarea la scadență a tuturor obligațiilor fiscale sau intenția acesteia de a nu achita obligațiile fiscal ale societății, iar în ce privește suspendarea soluționării contestației pe o parte din prejudiciul fiscal, că nu sunt indicate în concret indiciile săvârșirii unei infracțiuni în legătura cu mijloacele de probă. In ceea ce privește motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat ca prin decizia nr. 32368/24.04.2020 nu a fost motivată reaua - credința a reclamantului și că s-a reținut că nu sunt probate în concret indiciile săvârșirii unei infracțiuni. A precizat pârâta că în urma cesionarii părților sale sociale, reclamantul avea posibilitatea de a întreprinde toate măsurile în ceea ce privește încetarea raporturilor juridice cu societatea debitoare, legislația romană oferindu-i mai multe pârghii în acest sens, însă reclamantul a dovedit dezinteres în îndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege și nu a manifestat diligenta unei persoane de bună credință. Referitor la acordarea cheltuielilor de judecata, a menționat că, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionale de proces, însă pentru aceasta trebuie să se afle în culpă procesuala sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, sa se fi determinat aceste cheltuieli. În cazul de fata culpa procesuală nu rezultă implicit din soluția data procesului.

Apărările formulate în cauză 4.1. Recurentul - reclamant Stoica Alexandru a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta - pârâtă ca neîntemeiat în limitele propriilor motive de reformare a sentinței atacate. 4.2. Recurenta - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul -reclamant, ca nefondat. Totodată a depus și răspuns la întâmpinarea recurentului - reclamant.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de recurentul - reclamant și de recurenta - pârâtă sunt întemeiate, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate, cu precizarea că argumentelor invocate li se va răspunde prin considerente comune, raportate la finalitatea lor concretă. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.04.2020, emisă în temeiul prevederilor art. 25 alin. (2) lit. c).) și d.) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantului Stoica Alexandru, în calitate de fost administrator și asociat al debitoarei societate A.V.S. Power S.R.L., în vederea realizării creanțelor fiscale ale societății, în limita sumei de 3.924.239 RON. Împotriva acestui act administrativ fiscal a fost formulată contestația înregistrată sub nr. x/05.06.2020, soluționată de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Decizia nr. 103/13.07.2020, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 474.680 RON, reprezentând creanțe bugetare în solidar cu debitorul A.V.S. Power S.R.L. și a fost suspendată procedura de soluționare a contestației pentru suma de 3.449.559 RON, reprezentând creanțe bugetare în solidar cu debitorul A.V.S. Power S.R.L.. Prima instanță a reținut cu privire la soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației pentru suma de 474.680 RON că este evidentă lipsa de motivare, cerință a legalității actului de soluționare a contestației, neputând fi decelat în mod obiectiv niciun element prin care se răspunde criticilor contestatorului, neputând fi stabilită sursa și natura creanței astfel identificate, respectiv suma de 474.680 RON, motivarea fiind o reluare aproximativă a argumentelor din decizia de antrenare a răspunderii solidare. Totodată, în ceea ce privește măsura suspendării soluționării contestației administrative, s-a reținut că singura motivare a suspendării poate fi dedusă din faptul că au fost sesizate organele de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni ale căror indicii au fost constatate în cursul controlului fiscal, iar lipsa motivării măsurii de suspendare a procedurii de soluționare a contestației pentru o parte din prejudiciul fiscal invocat atrage nelegalitatea deciziei de soluționare a contestației. Apreciază Înalta Curte, în raport de soluția pronunțată și de argumentele reținute de curtea de apel, că în cauză a avut loc o încălcare a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 cu privire la soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, prin raportare la dispozițiile speciale ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv art. 279 și 281, acordându-se o pondere excesivă aspectelor de ordin formal cu privire la limitele învestirii. Așa cum s-a arătat anterior, prin decizia de soluționare a contestației administrativ fiscale, autoritatea pârâtă a procedat, pe de o parte, la respingerea contestației pentru suma de 474.680 de RON, pronunțând, totodată, suspendarea procedurii de soluționare a contestației pentru suma de 3.449.559 RON. În ceea ce privește soluția de respingere a contestației asupra angajării răspunderii solidare, contrar aprecierilor primei instanțe privind nemotivarea actului, văzut ca un viciu de procedură, Înalta Curte constată că decizia nr. 103/13.07.2020 îndeplinește condițiile prevăzute de art. 274 din Legea nr. 207/2015. Instanța de contencios administrativ poate pronunța o soluție de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar și partea vătămată, nu pot analiza și decela raționamentul autorității emitente, ceea ce nu poate fi reținut. Mai trebuie subliniat că, legalitatea deciziei de soluționare a contestației din prisma cerinței motivării se apreciază și prin raportare la conținutul deciziei de antrenare a răspunderii solidare, întrucât dispozițiile art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevăd că se atacă la instanța judecătorească de contencios administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă, din interpretarea logico-sistematică a dispozițiile legale precizate, fiind evident că instanța nu poate anula doar decizia de soluționare a contestației, menținând însă actele administrativ - fiscale care au stat la baza acesteia, acțiunea reclamantului rămânând astfel nesoluționată. Totodată, hotărârea instanței de fond se impune a fi reformată și în ceea ce privește soluția dată asupra dispoziției organului de soluționare a contestatei privind suspendarea procedurii de soluționare. În această ipoteză devin incidente dispozițiile art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că în situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ a deciziei prin care s-a respins contestația de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se pronunță și asupra fondului raportului juridic fiscal. Înalta Curte constată, în raport de concluziile expuse anterior, că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, fără a soluționa fondul raportului juridic fiscal, cu nerespectarea normelor de procedură prevăzute de art. 273 și următoarele din Legea nr. Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței în totalitate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.