Decizia nr. 420/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, suspendarea executării Deciziei nr. 50453/09.07.2020 de angajare a răspunderii solidare, anularea Deciziei nr. 151/2 9.09.2020 de soluționare a contestației fiscal și anularea Deciziei nr. 50453/09.07.2020 de angajare a răspunderii solidare. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța la restituirea tuturor sumelor încasate în baza Deciziei nr. 50453/09.07.2020 și la plata dobânzilor legale fiscale aferente sumelor pentru care solicită restituirea, începând cu data fiecărei plăți până la data restituirii integrale și efective a acestora.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 59 din 24 martie 2021, a admis cererea de suspendare formulată de reclamant și în baza art. 15 cu trimitere la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 50453/09.07.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului așa cum au fost formulat.

Apărarea intimatului-reclamant Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepția lipsei de interes a recursului și, pe fond, respingerea acestei căi de atac, cu cheltuieli de judecată.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2021, recurentele-pârâte au arătat că renunță la judecata recursului exercitat, conform art. 406 din C. proc. civ.

Punctul de vedere asupra cererii de renunțare Prin punctul de vedere depus la dosar, intimatul-reclamant a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecată, cu cheltuieli de judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de drept relevante Constatând că, în cauză, recurentele-pârâte au formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului. Totodată, va face aplicarea prevederilor art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut", și va obliga recurentele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.