ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 258/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2023 pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, revizuirea deciziei civile nr. 729 din 8 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Constanța, solicitând rejudecarea apelului.

În motivare, a arătat că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a două hotărâri judecătorești:

- sentința civilă nr. 808 din 30 mai 2022, pronunțată în dosarul x/2020 de Tribunalul Constanta, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care susține că a fost anulat titlul de creanță reprezentat de decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 112181 din 12 decembrie 2019;

- decizia civilă nr. 62/CA din 27 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, care a clarificat modul de comunicare prin Spațiul privat virtual (SPV) dintre Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și A..

A indicat Decizia Curții Constituționale nr. 443 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. (3), art. 44 alin. (3) și ale art. 46 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. A susținut că a explicat că nu se poate face dovada că Agenția Națională de Administrare Fiscală a comunicat actele administrative prin publicitate, în condițiile în care era obligată să folosească SPV. De asemenea, a făcut referire la Decizia nr. 21 din 14 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, susținând că a sesizat Agenției Naționale de Administrare Fiscală că termenul de prescripție s-a împlinit începând cu 1 ianuarie 2021, ceea ce determină stingerea creanțelor și imposibilitatea emiterii unor noi titluri executorii.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1420 din 12 decembrie 2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 729 din 8 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. x/2022, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 270 din 13 ianuarie 2023, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A. la 8 iulie 2022, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și s-a respins cel de al doilea capăt al cererii ca neîntemeiat.

Prin decizia civilă nr. 729 din 8 iunie 2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 270 din 13 ianuarie 2023 a Judecătoriei Constanța, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul de colectare și executare silită persoane juridice, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Natională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Compartiment soluționare contestații Constanța și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Compartiment soluționare contestații Galați, în temeiul art. 273 alin. (2) și art. 281 alin. (2) Codul de procedură fiscală, art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 124 din 24 august 2020 privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 112181 din 12 decembrie 2019, solicitând anularea acesteia. Prin decizia nr. 124 din 24 august 2020 contestația reclamantului a fost respinsă ca nefiind depusă în termenul legal, organul fiscal considerând că, față de data comunicării deciziei de angajare a răspunderii solidare prin publicitate, în condițiile imposibilității comunicării prin poștă, cu scrisoare recomandată, contestația depusă prin e-mail la 24 iulie 2020 este tardivă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 273 alin. (2) și art. 281 alin. (2) Codul de procedură fiscală, art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 626 din 12 aprilie 2021, Tribunalul Constanța a respins cererea formulată de reclamantul A., ca nefondată, confirmând modalitatea de comunicare a deciziei de angajare a răspunderii solidare și, implicit, depunerea ca tardivă a contestației.

Prin decizia civilă nr. 62/CA din 27 ianuarie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 626 din 12 aprilie 2021 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Serviciul colectare executare silită persoane juridice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și a casat în tot sentința recurată, trimițând cauza primei instanțe spre rejudecare.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 808 din 30 mai 2022, Tribunalul Constanta, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. și a dispus anularea deciziei nr. 124 din 24 august 2020 și a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 112181 din 12 decembrie 2019, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Directia Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Prin decizia civilă nr. 1253/CA din 10 noiembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr. 808 din 30 mai 2022 a Tribunalului Constanța în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.. A casat în tot sentința recurată și, rejudecând, a respins acțiunea ca nefondată.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a formulat întâmpinare, comunicată conform dovezii de la dosarul tribunalului, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând mai întâi condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile asupra unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, fără a se repune în discuție și fără se cerceta chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Prin reglementarea acestui motiv de revizuire s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Înalta Curte are în vedere că prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A. s-a susținut că decizia civilă nr. 729 din 8 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Constanța nu ține seama de efectul pozitiv al sentinței civile nr. 808 din 30 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Constanta, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2020, în ceea ce privește chestiunea anulării titlului de creanță reprezentat de decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 112181 din 12 decembrie 2019 și nici de efectul pozitiv al deciziei civile nr. 62/CA din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, sub aspectul modului de comunicare prin Spațiul privat virtual de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și A..

Sub un prim aspect, se reține că analiza motivului de revizuire va fi realizată doar în raport cu decizia civilă nr. 62/CA din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, deoarece sentința civilă nr. 808 din 30 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în același dosar nu satisface cerința de a fi hotărâre definitivă. Această sentință a fost casată prin decizia civilă nr. 1253/CA din 10 noiembrie 2022, astfel că, în rejudecare, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată. În consecință, autoritatea de lucru judecat provizorie de care a beneficiat această sentință a fost desființată prin decizia pronunțată în recurs în dosarul nr. x/2020.

Pentru a fi incident motivul de revizuire menționat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză. Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive, potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

S-a arătat că această condiție se aplică în mod corespunzător în cazul efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, fiind necesar să nu se fi solicitat să se dea eficiență efectului pozitiv al autorității lucrului judecat ori, deși s-a solicitat, instanța să fi omis să se pronunțe, căci, dacă s-a invocat, iar instanța s-a pronunțat, înlăturând din anumite considerente teza autorității lucru judecat, această statuare intră ea însăși în autoritatea lucrului judecat.

Dintre aceste cerințe, pentru cauza dedusă judecății prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 62/CA din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, deoarece chestiunea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei menționate a fost analizată în dosarul nr. x/2022.

Analizând sentința civilă nr. 270 din 13 ianuarie 2023, pronunțată în primă instanță în dosarul nr. x/2022, menținută prin decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte observă că Judecătoria Constanța a reținut că prin contestația la executare a fost invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 62/CA din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit faptul că modalitatea de comunicare a actelor administrative fiscale către persoana fizică A., sau către acesta, în calitate de reprezentant legal al societății B., se face în Spațiul privat virtual.

Statuând asupra acestei chestiuni, prima instanță a observat că "prin decizia civilă nr. 62/CA, s-a reținut faptul că, urmare a necomunicării către contestatorul A., a actelor administrativ fiscale, în modalitatea solicitată de către acesta, conferă contestatorului dreptul de a introduce contestația la executare de la momentul comunicări acestora prin intermediul spațiului administrativ virtual". Continuând raționamentul, această instanță a concluzionat astfel:, Faptul că organul fiscal a procedat la comunicarea prin publicitate a adresei de înființare a popririi nr. x din data de 04.07.2022 și titlului executoriu nr. x din data de 25.01.2021, prin raportare la considerentele deciziei civile nr. 62, pronunțată de Curtea de Apel Constanta, în dosarul x/2020, conferă contestatorului posibilitatea de a formula contestație la executare din momentul comunicării acestora prin intermediul spațiului virtual privat, fără a se putea reține aspectul tardivității formulării contestației la executare."

Înalta Curte constată că autoritatea de lucru judecat a sentinței civile menționate s-a consolidat prin decizia civilă nr. 729 din 8 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Constanța față de prevederile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora efectul autorității de lucru judecat se produce din momentul pronunțării hotărârii judecătorești, coroborate cu alin. (4) al aceluiași text de lege, care stipulează că autoritatea de lucru judecat este provizorie în cazurile în care hotărârea este supusă apelului sau recursului. De altfel, tribunalul nu a schimbat soluția judecătoriei sub aspectul tardivității formulării contestației la executare.

De asemenea, prin decizia a cărei revizuire se solicită, Tribunalul Constanța a dat relevanță dezlegărilor cu caracter definitiv din decizia civilă nr. 1253/CA din 10 noiembrie 2022, pronunțată de instanța de recurs în dosarul nr. x/2020, reținând că "suma pentru care este urmărit silit este o consecință a atragerii răspunderii solidare cu S.C. B. S.R.L. a contestatorului A. în calitatea sa de asociat unic, având la bază titlul de creanță reprezentat de decizia nr. 112181/12.12.2019 emisă de către AJFP Constanța - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, a cărui validitate a fost confirmată cu caracter definitiv de către Curtea de Apel Constanța".

Având în vedere considerentele anterior redate, întrucât în dosarul nr. x/2022 a fost invocat și analizat efectul pozitiv al deciziei civile nr. 62/CA din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, o eventuală reevaluare a acestei chestiuni în cadrul prezentei căi extraordinare de atac ar echivala cu exercitarea controlului judiciar asupra unui aspect tranșat în mod definitiv. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate a deciziei civile nr. 729 din 8 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția I civilă în dosarul nr. x/2022. În calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, instanța nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 62/CA din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 [art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în vigoare de la 15 februarie 2013] răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7 iulie 2009).

De asemenea, Curtea Europeană a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, circumscris caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază faptul că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat. (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, ceea face de prisos analiza celorlalte aspecte invocate de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 729 din 8 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.