ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4229/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Năvodari, în contradictoriu cu pârâții ANAF - DGRFP Galați - AJFP Constanta și ANAF - DGRFP Galați, a solicitat în principal anularea procesului-verbal de inspecție nr. GLR.IEF 156 din 16.04.2018 comunicat Orașului Năvodari în data de 20.04.2018 prin adresa cu nr. x din 20.04.2018.

În subsidiar, dacă se va considera inadmisibilă cererea promovată față de împrejurarea că organul fiscal nu a soluționat contestația fiscală formulată în termen legal de reclamantă, a solicitat obligarea pârâtelor la soluționarea Contestației formulată de UAT Oraș Năvodari împotriva procesului-verbal de Inspecție nr. GLR.IEF 156/16.04.2018.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a invocat excepția lipsa calității sale procesuale pasive față de capătul de cerere prin care reclamanta solicită obligarea D.G.R.F.P. Galați la soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de inspecție nr. x/16.04.2018.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul conex nr. x/2018, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de capătul de cerere prin care reclamanta solicită anularea Deciziei nr. 15/C/18.07.2018 prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de inspecție nr. x/16.04.2018.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2019, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AJFP Constanța în ambele acțiuni conexe.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGRFP Galați în capătul subsidiar al acțiunii principale, având ca obiect obligarea la soluționarea contestației administrative.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGRFP Galați în capătul 1 al acțiunii conexe, având ca obiect anularea deciziei din 18.07.2018 de soluționare a contestației administrative.

A admis excepția litispendenței între capătul 1 al acțiunii principale și capătul 2 al cererii conexe, având ca obiect anularea procesului-verbal de inspecție din 16.04.2018.

Prin sentința civilă nr. 30/CA din 5 martie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererile conexe formulate în contradictoriu cu pârâta AJFP Constanța ca fiind introduse împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins capătul de cerere conexă privind anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 15/C/18.07.2018, formulat în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galați, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins capătul de cerere principală privind obligarea la soluționarea contestației administrative, formulat în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galați, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererile conexe promovate de reclamanta UAT Orașul Năvodari în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Ministerul Finanțelor Publice.

A anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 15/C/18.07.2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, precum și procesul-verbal de inspecție nr. GLR.IEF 156/16.04.2018 întocmit de DGRFP Galați, în ceea ce privește recalcularea gradului de colectare și a sumei repartizate din sume defalcate din TVA pentru echilibrare buget pentru anul 2014, urmând ca reclamanta să restituie la bugetul de stat suma de 489.817 RON reprezentând sumă primită necuvenit, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere, de la data primirii sumei până la data restituirii acesteia, conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.

A admis cererea de majorare a onorariului de expertiză și a obligat reclamanta la plata diferenței de onorariu de 1100 RON.

A obligat pârâții DGRFP Galați și Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 3930 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, raportat la pretențiile admise.

Împotriva încheierii din 28 ianuarie 2019 și sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 ale Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Năvodari și Primarul Orașului Năvodari, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Au formulat recurs și pârâții Ministerul Finanțelor - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, ambii prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

Recursul formulat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Năvodari și Primarul Orașului Năvodari împotriva încheierii din 28 ianuarie 2019 a vizat excepția lipsei calității procesuale passive a DGRFP Galați în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de inspecție nr. GLR.IEF 156/16.04.2018 emis de DGRFP Galați.

Recurenții reclamanți au considerat că DGRFP Galați are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât actul contestat fost emis de acest organ fiscal.

Prin urmare anularea procesului-verbal nr. GLR.IEF 156/16.04.2018 emis de DGRFP Galați trebuia pronunțată și în contradictoriu cu această parte.

Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 2020, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Năvodari și Primarul Orașului Năvodari au arătat - în esență - că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 273/2006.

Astfel, pentru anul fiscal 2013 a apreciat în mod eronat echipa de control, faptul că UAT Năvodari a raportat un grad de încasare mai mare în vederea repartizării unor cote de TVA mai mare pentru echilibrarea bugetară. În acesta manieră s-a ajuns, în opinia inspectorilor care au efectuat verificarea, ca UAT Năvodari să declare un procent incorect de colectare de 99,71% deși corect ar fi fost 96,13%, ceea ce a condus la o încasare în plus a sumei de 77.482 RON.

În mod similar au apreciat eronat organele fiscacale că pentru anul fiscal 2014 UAT Năvodari a declarat un procent incorect de colectare de 98,75% deși corect ar fi fost 66,60%, ceea ce a condus la o încasare în plus a sumei de 936.000 RON, iar pentru anul fiscal 2015 UAT Năvodari a declarat un procent incorect de colectare de 98,41% deși corect ar fi fost 81,68%, ceea ce a condus la o încasare în plus a sumei de 22.830 RON.

Raportându-se la aceste constatări, echipa de control a dispus reanalizarea indicatorilor încasări pe anii 2012, 2013 si 2014 și reanalizarea creanțelor fiscale aflate în litigiu în acești ani, restituirea de către UAT Năvodari a sumei de 1.036.312 RON reprezentând suma necuvenită primită din sume defalcate din TVA alocate pentru echilibrarea bugetului local și restituirea sumei de 491.707 RON cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 1.036.312 RON.

Prin Decizia nr. 15/C/18.07.2018 a fost respinsă contestația formulată de UAT Năvodari împotriva procesului-verbal de inspecție, Serviciul de Soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor reținând aceleași aspect din procesul-verbal de inspecție.

Având în vedere dispozițiile art. 33 din Legea nr. 273/2006, recurenții reclamanți a susținut că legiuitorul s-a raportat la taxe, impozite, chirii și redevențe "încasate în anul anterior" fără a face distincția că aceste sume se referă numai la cele născute în anul precedent, astfel cum a interpretat organul de control.

În opinia recurenților, a interpreta că legiuitorul s-a referit numai la creanțe bugetare născute în anul anterior, și nu la toate creanțele bugetare evidențiate în anul fiscal anterior, înseamnă a adăuga la lege.

Recurenții au considerat că în mod corect UAT Năvodari procedat la raportarea sumelor "încasate" și "de încasat" în anii 2012, 2013 și 2014 în funcție de care s-au stabilit cotele de TVA pentru anii 2013, 2014 si 2015 și în mod corect a declarat gadul de colectare.

Prin urmare, măsura restituirii sumei de 1.036.312 RON reprezentând suma necunevită primită din sume defalcate din TVA alocate pentru echilibrarea bugetului local și a sumei de 491.707 RON cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 1.036.312, este nelegală.

Pentru aceste motive, s-a solicitat anularea procesului-verbal de inspecție nr. x/16.04.2018.

Recurenții au mai susținut că, în soluționarea contestației, organul fiscal a retinut motivele invocate de reclamanți însă nu a expus în concret motivul pentru care a respins contestația, luând de plano argumentul reținut prin procesul-verbal de inspecție fiscala contestat și fără a arăta ce se întelege prin veniturile încasate din anul anterior.

În final, recurenții reclamanți au apreciat că raportul de expertiză întocmit a avut în vedere interpretarea dată de AJFP Constanța și adresa emisă în acest sens, experții efectuând numai un calcul matematic pe silogismul juridic reținut de ANAF.

Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 pârâții Ministerul Finanțelor - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, ambii prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, au susținut că instanța de fond a procedat la o aplicare greșită în speță a normelor de drept material fiscal, soluția instanței fiind întemeiată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză și ale intimatului-reclamant, fără a se arăta motivele pentru care s-au înlăturat susținerile pârâtelor DGRFP Galați și MFP.

Astfel s-au încălcat dispozițiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice potrivit cărora "sumele stabilite pe fiecare unitate administrativ-teritorială în parte în urma derulării celor două etape de echilibrare, precum și pe județ și municipiul București vor fi diminuate cu gradul de necolectare, prin înmulțirea cu coeficientul subunitar, calculat ca raport între suma impozitelor și taxelor locale, chiriilor și redevențelor încasate în anul financiar anterior încheiat și suma impozitelor și taxelor locale, chiriilor și redevențelor de încasat în anul financiar anterior încheiat La calculul gradului de necolectare nu se iau în considerare creanțele fiscale aflate în litigiu".

"Suma impozitelor și taxelor locale, chiriilor și redevențelor încasate în anul financiar anterior încheiat" are corespondent în Contul de execuție a bugetului local încheiat pentru aceeași perioadă de raportare în sintagma "Drepturi constatate din anul curent" (coloana 5), valorile acestor drepturi diminuate cu creanțele fiscale aflate în litigiu fiind înscrise în Situația privind gradul de colectare la "Drepturi constatate din anul ..." (anul de raportare = anul anterior încheiat).

Având în vedere structura Contului de execuție, respectiv componența Drepturilor constatate formată din Total, din care coloana 3 = 4+5, anii precedenți (coloana 4) și anul curent (coloana 5), rezultă că legiuitorul s-a referit strict la veniturile/drepturile constatate de încasat în an și nu cum în mod eronat susține reclamanta, la toate drepturile de încasat, inclus cele din anii precedenți.

În continuare, recurenții pârâți au criticat faptul că soluția instanței de fond este întemeiată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză în ce privește recalcularea gradului de colectare și a sumei repartizate din sume defalcate din TVA pentru echilibrare buget pentru anul 2014, respingând în mod nelegal obiecțiunile organelor fiscale privind sumele aflate în litigiu.

Rațiunea pentru care expertiza a luat în considerare sumele totale de drepturi constatate (inclusiv din anii precedenți), precum și total sume încasate aferente drepturilor constatate (inclusiv încasările din anii precedenți/din rămășițe) este total eronată, întrucât nu s-au avut în vedere, pe de o parte, că drepturile constatate din Contul de execuție a bugetului local sunt formate din drepturi constatate din anii precedenți și din drepturi constatate din anul curent, iar, pe de altă parte, raportările anuale transmise către Trezoreria statului în baza cărora se repartizează sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale sub denumirea de "Situație privind gradul de colectare a unor venituri pe anul.." prin care se solicită sumele din drepturi constatate din anul . . . . . . . . . .

Recurenții au mai precizat că nu s-a ținut cont de adresa nr. x/30.10.2015 a Trezoreriei Constanța, prin care s-a solicitat UAT Năvodari retransmiterea Situației privind gradul de colectare rectificată, în sensul că încasările aferente drepturilor constatate în anul 2014 să nu cuprindă și încasările din rămășițe.

Recurenții au apreciat că determinarea gradului de necolectare prin raportarea la datele anului anterior ca an curent de referință este corectă și temeinică, altă interpretare fiind de natură a crea un precedent periculos în cadrul Trezoreriei statului în procesul de repartizare a sumelor de la bugetul de stat.

Raportat la cele expuse anterior, recurenții au considerat că organele de inspecție au apreciat corect asupra măsurilor dispuse prin procesul-verbal de inspecție nr. x/16.04.2018.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenții pârâți au arătat că sentința recurată nu este suficient motivată, reiterând susținerile potrivit cărora soluția instanței este întemeiată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză și ale intimatului-reclamant, fără a se arăta motivele pentru care s-au înlăturat susținerile pârâtelor DGRFP Galați și MPF.

Recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a declarat recurs pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând - în esență - că instanța de fond în mod eronat nu a luat în considerare întreaga sumă încasată în plus de UAT Năvodari, stabilită potrivit expertizei contabile, pentru anii 2013-2015, în cuantum de 737.516 RON, obligând reclamanta la restituirea către bugetul de stat doar a sumei de 489.817 RON pentru anul 2014, rămânând astfel o diferență în sumă de 247.699 RON.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Înalta Curte reține că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați la data de 04.09.2020, iar recursul a fost declarat la data de 24.09.2020, când cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Constanța, deși, conform dispozițiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 21.09.2020.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul declarat de aceasta este tardiv formulat, cu depășirea termenului legal instituit de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și se va respinge ca atare.

Cu privire la recursul formulat împotriva încheierii din 28 ianuarie 2019, Înalta Curte constată că reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Năvodari și Primarul Orașului Năvodari au contestat soluția primei instanțe sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, susținând că organul fiscal este emitentul procesului-verbal de inspecție atacat în cauză.

Instanța de recurs reține că judecătorul fondului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP Galați, astfel cum a fost invocată prin întâmpinare, prin raportare la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat anularea Deciziei nr. 15/C/18.07.2018 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva procesului-verbal de inspecție nr. x/16.04.2018, observând în mod corect că nu revine acestui organ fiscal, potrivit legii, competența de soluționare a contestației administrative, și nu față de capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de inspecție.

Prin urmare, este adevărat că DGRFP Galați este emitenta procesului-verbal de inspecție, însă această împrejurare nu poate conduce la nelegalitatea soluției contestate, motiv pentru care se va respinge recursul declarat împotriva încheierii din 28 ianuarie 2019 ca nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de pârâții Ministerul Finanțelor - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, ambii prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, cu privire la sentința civilă nr. 30/CA din 5 martie 2020, Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea îi nemulțumesc pe recurenți, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Nu pot fi primite criticile recurenților pârâți în sensul că soluția primei instanțe se întemeiază exclusiv pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care judecătorul fondului a analizat susținerile părților prin raportare la situația de fapt reținută și la dipozițiile legale incidente, respectiv art. 33 din Legea nr. 273/2006, reținând și concluziile raportului de expertiză contabilă prin coroborare cu punctul de vedere formulat de Direcția generală de sinteză a politicilor bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că prin actele contestate autoritățile fiscale au constatat deficiențe în raportarea de către reclamanta UAT Năvodari a gradului de încasare a veniturilor proprii mai mare, prin utilizarea de date incorecte în determinarea acestui grad, ceea ce a condus la repartizarea unei sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetului local mai mare, pentru anii 2013, 2014 și 2015.

Prin urmare, s-au dispus o serie de măsuri, printre care și restituirea la bugetul de stat a sumei de 1.036.312 RON reprezentând sumă necuvenită primită din sumele defalcate din TVA alocate pentru echilibrarea bugetului local în contul "Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți" deschis la Trezoreria statului.

În acest context, reclamanta UAT Năvodari a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere vizând anulare a procesului-verbal de inspecție, în contradictoriu cu emitentul DGRFP Galați și cu cererea conexă, având ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, precum și anularea procesului-verbal de inspecție, în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galați, capăt de cerere față de care a fost admisă excepția litispendenței cu acțiunea principală. Cadrul procesual a fost stabilit ca urmare a admiterii excepțiilor invocate, prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data 28.01.2019 în dosarul nr. x/2018.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul anulării în parte a deciziei de soluționare a contestației nr. 15/C/18.07.2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, precum și a procesului-verbal de inspecție nr. GLR.IEF 156/16.04.2018 întocmit de DGRFP Galați, în ceea ce privește recalcularea gradului de colectare și a sumei repartizate din sume defalcate din TVA pentru echilibrare buget pentru anul 2014, cu consecința restituirii de către reclamantă la bugetul de stat a sumei de 489.817 RON reprezentând sumă primită necuvenit, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere, de la data primirii sumei până la data restituirii acesteia.

Prima instanță a constatat că pentru anul fiscal 2014, față de suma repartizată pentru echilibrarea bugetului de 2.874.000 RON (în baza gradului de încasare de 98,75% declarat de reclamantă), se reține o diferență încasată în plus de 489.817 RON, față de suma corectă reținută prin raportul de expertiză, de 2.384.183 RON (în baza gradului de încasare de 81,92% stabilit de expert).

Recurenta reclamantă UAT Năvodari a criticat soluția instanței de fond, apreciind că a declarat în mod corect gradul de colectare pentru anii în discuție, respectiv 2013, 2014 și 2015. Totodată, a susținut că în mod greșit la stabilirea procentului de colectare nu s-au avut în vedere toate sumele încasate în anul anterior și existente de încasat în același an financiar, solicitând admiterea în tot a acțiunii formulate.

Cu privire la situația fiscală în anul 2013, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut precizările reclamantei, consemnate prin încheierea din 16 ianuarie 2020, în sensul că nu mai are interesul și nu mai înțelege să susțină cererea de anulare în privința sumelor aferente anului 2013, întrucât din raportul de expertiză rezultă că a calculat incorect gradul de colectare pe anul 2012, ceea ce a condus la repartizarea unei sume mai mari cu suma de 224869 RON, mai mult decât suma reținută ca fiind în plus prin raportul de inspecție, de 77482 RON.

Referitor la situația fiscală stabilită pentru anii 2014 și 2015, instanța de recurs constată că sunt nefondate susținerile recurentei reclamante privind sumele avute în vedere la stabilirea gradului de încasarea a veniturilor proprii.

Potrivit art. 33 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice:

"(1) Pentru finanțarea cheltuielilor publice prevăzute la art. 6, precum și pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cu destinație specială și, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale.

(4) Pentru repartizarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, conform prevederilor alin. (3) lit. a), direcțiile generale ale finanțelor publice județene procedează astfel:

f) sumele stabilite pe fiecare unitate administrativ-teritorială în parte în urma derulării celor două etape de echilibrare, precum și pe județ și municipiul București vor fi diminuate cu gradul de necolectare, prin înmulțirea cu coeficientul subunitar, calculat ca raport între suma impozitelor și taxelor locale, chiriilor și redevențelor încasate în anul financiar anterior încheiat și suma impozitelor și taxelor locale, chiriilor și redevențelor de încasat în anul financiar anterior încheiat. La calculul gradului de necolectare nu se iau în considerare creanțele fiscale aflate în litigiu."

Raportat la dispozițiile anterior citate, nu pot fi primite susținerile recurentei reclamante în sensul că la stabilirea situației fiscale pentru echilibrarea bugetetelor locale trebuie avute în vedere toate sumele aferente unui an fiscal, întrucât, potrivit art. 33 din Legea nr. 273/2006, la calculul gradului de necolectare nu se iau în considerare creanțele fiscale aflate în litigiu, deci nici la suma încasată și nici la suma de încasat în anul financiar anterior încheiat.

În continuare, Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile formulate de recurenții pârâți Ministerul Finanțelor - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin care au criticat modul de stabilire a gradului de încasare prin luarea în considerare a sumelor totale de drepturi constatate (inclusiv din anii precedenți), precum și a sumelor încasate aferente drepturilor constatate (inclusiv încasările din anii precedenți/din rămășițe).

Așa cum s-a expus anterior, gradul de necolectare se determină prin raportare la doi indicatori economico-financiari, respectiv suma impozitelor și taxelor locale, redevente, chirii încasate în anul anterior încheiat și suma impozitelor și taxelor locale, redevente, chirii de încasat în anul anterior încheiat, fără a se lua în considerare creanțele fiscale aflate în litigiu.

Suma impozitelor și taxelor locale, redevente, chirii reprezintă venituri proprii clasificate în Contul de execuție a bugetului local sub denumirea de Drepturi constatate care sunt defalcate în Drepturi constatate din anii precedenți și în Drepturi constatate din anul curent.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs reține că cei doi indicatori se raportează la Total drepturi constatate (de încasat), precum și la Total drepturi încasate din drepturile constatate, astfel încât sumele luate în calcul privesc sume cumulate în legătură cu anii în cauză, și nu doar sumele născute în anii de referință. Astfel, în sumele încasate au fost incluse și încasările din rămășite, fiind evident că sumele din rămășițe nu au fost menționate ca încasate în anii când trebuiau plătite.

În funcție de aceste coordonate, în mod corect prima instanță a stabilit că, pentru anul fiscal 2014, suma corectă ce trebuia repartizată pentru echilibrarea bugetului este de 2.384.183 RON (în baza gradului de încasare de 81,92% stabilit de expert) și nu 1.938.000 RON (în baza gradului de încasare de 66,60%) așa cum au reținut organele fiscale.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursurile pentru motivele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Năvodari și Primarul Orașului Năvodari împotriva încheierii din 28 ianuarie 2019 și sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 ale Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Ministerul Finanțelor - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, ambii prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.