ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5688/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5688/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 aprilie 2022, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, în contradictoriu cu pârâții Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți și A., a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nr. x/15.10.2021.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 1389 din 17 martie 2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că, în speță, competența se stabilește potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a 2-a din Legea nr. 554/2004, în raport de domiciliul pârâtului persoană fizică, care este situat în circumscripția teritorială a Tribunalului Cluj.
2.2. Prin sentința civilă nr. 2058 din 4 octombrie 2023, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că instanța și-a verificat competența la al treilea termen de judecată, astfel că necompetența materială nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 131 C. proc. civ.. În această situație, având în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, Tribunalul Cluj a considerat că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul București.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 131 din C. proc. civ.:
"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
În cauza de față, instanța nu a procedat la verificarea competenței de soluționare a cauzei decât la al treilea termen de judecată, din data de 17 martie 2023, conform practicalei sentinței nr. 1389/2023. La primul termen de judecată, din 30 septembrie 2022, Tribunalul București a amânat cauza pentru a pune în vedere reclamantului să precizeze cadrul procesual pasiv, iar la al doilea termen de judecată, 9 decembrie 2022, a dispus citarea pârâtului nou introdus în cauză, A.. Excepția necompetenței teritoriale a fost, astfel, invocată numai după ce reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată în urma interpelării instanței, după primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită și la care părțile puteau pune concluzii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că declinarea competenței de soluționare a cauzei după momentul prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. este dispusă cu nerespectarea termenului legal, consecința fiind aceea că instanța sesizată devin competentă să soluționeze pricina.
Înalta Curte are în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:
"64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
În concluzie, neinvocarea excepției necompetenței teritoriale la termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepții cu nerespectarea termenului legal, au ca efect consolidarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței învestite prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj și pe pârâții Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți și A., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.