ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5399/2023

Cadrul procesual În cadrul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în cuprinsul cererii de reexaminare a ajutorului public judiciar solicitat de reclamanta A. în dosarul nr. x/2022 al aceleiași instanțe, reclamanta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 și a art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 22 septembrie 2022, Curtea de Apel Brașov: - a admis cererea formulată de reclamanta A. având ca obiect sesizarea Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008; - a respins cererea având ca obiect sesizarea Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, excepție invocată de reclamanta A.; - a respins cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008; - în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (2), precum și în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. civ., a amânat pronunțarea asupra cererii de reexaminare a ajutorului public judiciar cerere formulată de reclamantă la data de 27.09.2022.

Cererea de recurs Împotriva încheierii menționate la pct. I.2, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamana A. a formulat recurs.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului.

Încheierea de suspendare a judecății cauzei Prin încheierea de ședință din 12 ianuarie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.(...)." Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților. Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2023, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 7 iulie 2023, recurenta-reclamantă a formulat cerere de reluare a judecății cauzei, însă prin încheierea din data de 5 octombrie 2023, Înalta Curte a menținut măsura suspendării judecării recursului, dispusă prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2023. Încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 12 iulie 2023. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, în termenul de perimare, conform art. 417 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 419 C. proc. civ. Deși recurenta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 7.07.2023, chiar dacă a fost înregistrată înainte de împlinirea termenului de perimare, această cerere de repunere pe rol a fost respinsă, potrivit celor consemnate prin încheierea din 5 octombrie 2023. În consecință, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 416 și art. 420 din C. proc. civ.