ÎCCJ, Decizia nr. 95/2025
ÎCCJ, Decizia nr. 95/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin Decizia nr. 5399 din 16 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/64/2022/a2, s-a constatat perimat recursul declarat de A împotriva Încheierii din 22 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Recursul
Împotriva acestei decizii, la 21 noiembrie 2024, recurenta A a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Încheierea de suspendare
Prin Încheierea din 9 septembrie 2024, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători
Asupra excepției de perimare a cererii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”.
În cauză, prin Încheierea din 9 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a suspendat judecata recursului declarat de recurenta A împotriva Deciziei nr. 5399 din 16 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/64/2022/a2, pentru lipsa nejustificată a părților.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., „Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia”.
Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că, în condițiile în care, după data de 9 septembrie 2024, părțile au lăsat cauza în nelucrare, termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 9 martie 2025.
Se constată că înăuntrul termenului de perimare nu a fost îndeplinit niciun act de procedură, în sensul art. 417 C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancțiunea perimării de drept a cererii, prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., deoarece aceasta a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 420 alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Constată perimat recursul declarat de recurenta A împotriva Deciziei nr. 5399 din 16 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/64/2022/a2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2025.