ÎCCJ, Decizia nr. 96/2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 5480 din 21 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2021, a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A S.R.L. împotriva Deciziei nr. 6089 din data de 3 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, la 10 iunie 2024, recurenta a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Încheierea din 9 septembrie 2024, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Asupra excepției de perimare a cererii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”.

În cauză, prin Încheierea din 9 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a suspendat judecata recursului declarat de recurenta A S.R.L. împotriva Deciziei nr. 5480 din 21 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2021, pentru lipsa nejustificată a părților.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., „Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia”.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că, în condițiile în care, după data de 9 septembrie 2024, părțile au lăsat cauza în nelucrare, termenul de perimare prevăzut de art. 461 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 9 martie 2025.

Cu privire la cererea de repunere pe rol, Înalta Curte reține că acest act de procedură a fost înregistrat la dosar la 8 aprilie 2025, deci la aproape 1 lună de la data la care s-a împlinit termenul de perimare, sens în care se constată că cererea respectivă nu mai produce niciun efect juridic.

Așadar, instanța constată că înăuntrul termenului de perimare nu a fost îndeplinit niciun act de procedură, în sensul art. 417 C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancțiunea perimării de drept a cererii, prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., deoarece aceasta a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 420 alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată perimat recursul declarat de recurenta A S.R.L. împotriva Deciziei nr. 5480 din 21 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2025.