Decizia nr. 5480/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 iulie 2021, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat, în temeiul art. 503 alin. (1) pct. (1) și (3) din C. proc. civ., contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 6089 din data de 3 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea atacată Prin Decizia nr. 6089 din data de 3 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a respins recursul formulat de S.C. A. împotriva sentinței nr. 548/2018 din 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2023, Înalta Curte a constatat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că partea legal citată nu s-a prezentat și nu a solicitat judecata în lipsă, dispunând suspendarea judecării contestației în anulare.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin cererea formulată la data de 10 august 2023 contestatoarea a solicitat repunerea cauzei pe rol fiind fixat termen de judecată la data de 21 noiembrie 2023. Prin rezoluția completului din data de 6.11.2023, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus citarea contestatorului pentru termenul acordat, în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes." De asemenea, dispozițiile art. 418 C. proc. civ., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât durează suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413 și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; în cazurile prevăzute de art. 412, cursul judecății este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În speța de față, termenul de perimare s-a împlinit la data de 31 iulie 2023 astfel că împrejurarea că recurentul-reclamant a solicitat reluarea judecării cauzei la data de 7 august 2023, nu este de natură să întrerupă cursul perimării, în condițiile in care aceasta a fost formulată ulterior împlinirii termenului prevăzut de lege și având in vedere că nici cu această ocazie partea nu a solicitat judecata cauzei în lipsa sa.

Temeiul legal al soluției pronunțate. În consecința, față de lipsa de diligență a părâții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.