ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 230/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin sentința nr. 563 din data de 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestația in anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 512 din 12.11.2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

La data de 11.01.2019 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția aontencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 563 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința nr. 312 din 9 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 563 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Împotriva sentinței nr. 312 din 9 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității citațiilor, iar contestația analizată nu a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Prin decizia nr. 3120 din 2 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 312 din 9 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei nr. 3120 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a formulat contestație în anulare S.C. A. S.R.L., considerând-o nelegală pentru motivele expuse în cuprinsul cererii formulate.

Cererea de contestație în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 septembrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății contestației în anulare formulate de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3120 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând lipsa părții și faptul că aceasta nu a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din același Cod.

La data de 1 august 2022 contestatoarea a transmis la dosar o cerere prin care a solicitat reluarea judecății.

Termenul din 19 ianuarie 2023 a fost stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol, precum și a excepției de perimare, contestatoarea fiind citată cu această mențiune.

La data de 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a constatat, raportat la cererea formulată de contestatoare la 1 august 2022, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru continuarea judecății și a reținut cauza în pronunțare pe excepția perimării.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de contestație în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită și să constate că prezenta contestație în anulare s-a perimat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Articolul 416 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituția perimării cererii, prevede că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din același Cod statuează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speță, Înalta Curte constată că prin încheierea din 13 ianuarie 2022 a fost dispusă suspendarea judecății contestației în anulare, având în vedere că partea, legal citată, nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menționată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 13 iulie 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din același Cod.

Înalta Curte reține că pentru termenul din 13 ianuarie 2022 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu partea din proces, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, iar în fața instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare nu s-a prezentat contestatoarea, astfel cum rezultă din practicaua încheierii de ședință întocmită pentru termenul din 13 ianuarie 2022.

Deși încheierea de ședință din 13 ianuarie 2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., partea a avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) din același act normativ, ținând cont de faptul că această încheiere i-a fost comunicată la data de 4 februarie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

De asemenea, este de observat faptul că, în interiorul termenului de 6 luni care s-a împlinit la data de 13 iulie 2022, contestatoarea nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol, de "redeschidere" conform dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare.

Dimpotrivă, solicitarea contestatoarei de repunere a cauzei pe rol a fost comunicată instanței la 1 august 2022 (data menționată pe plicul de expediere a cererii, atașat la dosar), cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., astfel că acest demers al părții nu a avut ca efect reluarea judecății contestației.

În egală măsură, Înalta Curte reține că în toată această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar partea interesată nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu a făcut dovada că a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

În conformitate cu dispozițiile legale menționate, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Așadar, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății contestației în anulare formulate în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va reține că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 13 ianuarie 2022, din vina părții, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deși i-a fost comunicată încheierea în discuție, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecății, precum și temeiul legal al acesteia, și nici nu a făcut dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părții, fiind menținută mai mult de 6 luni.

În aceste condiții, constatând că de la momentul suspendării judecății, 13 ianuarie 2022, până la data de 13 iulie 2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea nu a formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același Cod, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepția perimării este fondată și, implicit, constată că s-a perimat contestația în anulare formulată în cauză.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din același act normativ, va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3120 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3120 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.