ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 533/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 533/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 1 februarie 2022
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 24.05.2018, sub nr. x/2018, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței nr. 232 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 383/2019 din 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatoare împotriva sentinței nr. 232 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.
Împotriva sentinței nr. 383/2019 din 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1997 din 21 mai 2020, Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 383/2019 din 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1997 din 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat contestație în anulare contestatoarea A. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Încheierea de suspendare a judecării cauzei
Prin încheierea din 16 februarie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulate de A. S.R.L., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că partea, deși legal citată nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
Cererea de repunere pe rol a cauzei
La data de 6 septembrie 2021, s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatoarea A. S.R.L..
II. Soluția instanței de recurs
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte o va respinge, reținând că aceasta a fost depusă la dosarul cauzei după împlinirea termenului de perimare.
Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării cauzei, conform art. 417 C. proc. civ.. În cauză, judecarea contestație în anulare a fost suspendată prin încheierea din 16.02.2021, iar cererea de reluare a judecății a fost depusă prin poștă, la data de 5 septembrie 2021, conform ștampilei aplicată pe plicul aflat la dosarul de recurs, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
În plus, chiar dacă cererea contestatoarei ar fi fost depusă în termen, Înalta Curte constată că, deși a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, contestatoarea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Or, cererile de repunere pe rol neînsoțite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea pentru lipsa părților și în absența unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păși nici ulterior la continuarea judecății în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei și va examina excepția de perimare, invocată din oficiu, pe care o constată a fi întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 16.02.2021, a fost dispusă suspendarea judecării contestației în anulare, având în vedere lipsa părții, legal citată, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de ședință din data de 16.02.2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 16.08.2021.
Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către contestatoare, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.
În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L..
Constată perimată contestația în anulare declarată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1997 din 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.