ÎCCJ, Decizia nr. 129/2024
ÎCCJ, Decizia nr. 129/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 27 mai 2024
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Brașov, a solicitat ca să se constate abuzul comis de organele profesiei de avocat ale pârâtului, asupra reclamantei, începând cu anul 2008 și până în prezent, prin obstrucționarea dreptului constituțional la muncă, prin acțiunile șicanatorii întreprinse și prin cele două acțiuni disciplinare promovate, să fie obligat pârâtul la despăgubirea reclamantei, prin plata de daune morale și materiale, al căror cuantum urmează a fi precizat, cu cheltuieli de judecată.
Prin nota de ședință din data de 23.10.2018, reclamanta, în temeiul art. 204 C. proc. civ., a procedat la modificarea cererii de chemare în judecată, învederând că solicită obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material și moral provocat de refuzul de a fi repusă în dreptul de a profesa chiar și după achitarea taxelor datorate și a tuturor datoriilor care i-au fost comunicate de către barou și Casa de Asigurări a Avocaților, Filiala Brașov. De asemenea reclamanta, anularea Deciziei nr. 38 din data de 16.03.2017, emisă de pârât, referitor la prejudiciu, reclamanta precizând că este format din beneficiul nerealizat pentru perioada 11.11.2016-23.01.2018, respectiv din totalul veniturilor minime, în lipsa încasărilor, iar prejudiciul moral a fost estimat la suma de 500.000 RON.
Prin sentința civilă nr. 674/CA/05.10.2020 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Brașov.
Împotriva acestei hotărâri și a încheierilor de ședință din datele de 17.04.2018, 13.05.2020 și 09.06.2020, reclamanta A. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.
Prin nota de ședință depusă la data de 15.06.2021, recurenta reclamantă a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 21, art. 41 și art. 44 din Constituția României.
Prin încheierea din 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a respins cererea formulată de către recurenta reclamantă A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 21, art. 41 și art. 44 din Constituția României.
Împotriva încheierii din 19 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, reclamanta A. a promovat recurs, încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 4129 din 27 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 19 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.
În motivare, instanța s-a raportat la art. 416 alin. (1) și la art. 421 alin. (2) C. proc. civ., reținând că, după suspendarea judecății cererii de recurs ce a fost dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurenta a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.
Încheierea de ședință din 15 iunie 2022, prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 15 decembrie 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat recurs.
În motivarea căii de atac, a învederat că nu este îndeplinită în cauză condiția imputabilității lăsării în nelucrare a pricinii. Apreciază că modalitatea în care au fost înregistrate căile de atac în cadrul dosarului inițial nu a fost legală, recurenta nefiind citată pentru termenul de judecată din 15 iunie 2022, când instanța a suspendat judecata cauzei.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată măsura perimării cauzei, respectiv aplicarea greșită a unei norme de drept procesual civil (art. 416 din C. proc. civ.).
Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități invocate de recurentă nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.
Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."
În cauză, la data de 22 aprilie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 19 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.
Recursul a parcurs procedura de regularizare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.
Prin rezoluția din data de 17 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, sens în care s-au emis citațiile aflate la filele x.
Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților.
Prin decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimarea căii de atac, în considerentele deciziei arătându-se că nu a fost întrerupt cursul perimării, că dosarul a rămas în nelucrare de la 15 iunie 2022, data suspendării judecății pentru lipsa părților și până la 15 decembrie 2022, perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, fiind incident art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Conform prevederilor art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Nu poate fi primită susținerea recurentei, în sensul că măsura suspendării cauzei din 15 iunie 2022 nu ar fi fost legală, pentru că nu ar fi fost citată cu respectarea C. proc. civ.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte reține că recurenta a fost citată la 21 mai 2022 la domiciliul din Brașov, strada x nr. 34 bl. 3 județul Brașov, așa cum a fost indicat în cererea de recurs, fiind respectate prevederile art. 153 și următoarele din C. proc. civ., atât cu privire la locul citării cât și al termenului de citare.
Ca urmare, măsura suspendării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților a fost legal dispusă, iar de la data suspendării judecății (15 iunie 2022), pricina a rămas în nelucrare din culpa recurentei, care nu și-a manifestat voința cu respectarea exigențelor procedurale în sensul continuării judecății, în mod corect instanța învestită cu judecarea căii de atac a constatat perimarea acesteia.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună.
În speță, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la data de 15 iunie 2022 și s-a împlinit la 15 decembrie 2022 (care a fost o zi nelucrătoare), potrivit prevederilor legale enunțate anterior.
În acest sens, Înalta Curte dă eficiență obligației generale a părților de a contribui la desfășurarea procesului, îndatorire prevăzută de art. 10 din C. proc. civ., cu consecința că lipsa cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de către partea interesată, în termenul prevăzut de art. 416 alin. (1) din același cod, atrage sancțiunea perimării cererii de chemare în judecată, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei recurate.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 4129 din 27 septembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2024.