ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2164/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021.1.2, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 29 iunie 2021, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.1. În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat petentului amenda judiciară în cuantum de 1.000 RON.

În cuprinsul încheierii recurate s-a reținut că recurentul a invocat neconstituționalitatea unor prevederi din Legea nr. 134/2010 pentru aprobarea C. proc. civ., din C. proc. pen., din O.U.G. nr. 80/2013, din Legea nr. 211/2004 și din Legea nr. 47/1992, precum și neconstituționalitatea "neprevederii dreptului persoanei vătămate de a beneficia de asistență de specialitate din oficiu, conform prevederilor Constituției României", a "neprevederii dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, conform Constituției României" și a "neprevederii dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecății până la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate ridicate, conform Constituției României".

În legătură cu aspectele de neconstituționalitate invocate de petent, Curtea de Apel Brașov a reținut că obiectul învestirii sale l-a reprezentat cererea de reexaminare a încheierii din 29 iunie 2021, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.1, prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma acordării asistenței judiciare gratuite conform Legii nr. 211/2004 raportate la art. 8

1

din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin raportare la obiectul învestirii sale, instanța a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu aspectele de neconstituționalitate invocate nu este compatibilă cu natura recursului cu soluționarea căruia a fost învestită, în același sens fiind apreciat și recursul declarat de această parte împotriva soluției Tribunalului Brașov de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu mai multe excepții de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii din 6 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.1.2, a declarat recurs recurentul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut, în esență, că este nejustificată soluția curții de apel cu privire la respingerea excepțiilor de neconstituționalitate pe care le-a invocat, prin raportare la dispozițiile art. 1, art. 2, art. 4, art. 11, art. 24 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și 3, art. 23, art. 24 alin. (1) și (2), art. 52 alin. (1), (2) și 3, art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (2), art. 129, art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituția României și art. 2, art. 8 și art. 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale, deși sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, condiție în care sesizarea Curții Constituționale este obligatorie.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 iulie 2021, sub nr. x/2021/a4.1.2, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 6 septembrie 2021, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 21 octombrie 2021, cu citarea părților în ședință publică. Prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a pus în vedere să complinească lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, până la termenul de judecată stabilit.

Constatând că recurentul nu s-a conformat acestor dispoziții ale instanței, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția nulității cererii de recurs, pentru lipsa semnăturii recurentului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de recurs, din perspectiva îndeplinirii cerințelor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art. 148 alin. (1) din același act normativ, conform cărora cererile adresate instanțelor judecătorești trebuie să fie formulate în scris și să cuprindă, printre altele, semnătura părților.

Alin. (3) al art. 486 C. proc. civ. sancționează cu nulitatea lipsa semnăturii de pe cererea de recurs.

Conform art. 196 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea. (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condițiile prevăzute la alin. (2)."

Înalta Curte constată că cererea de recurs depusă de recurentul A. prin poșta electronică, la 6 iulie 2021, nu poartă semnătura sa, iar prin rezoluția instanței din 6 septembrie 2021, s-a dispus citarea acestuia cu privire la obligația de a complini lipsa semnăturii sau de a depune la dosar cerere de recurs semnată, sub sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a comunica un exemplar al cererii de recurs care să-i poarte semnătura și nici nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței pentru a semna cererea de recurs.

Din această perspectivă, reținând că semnătura are rolul de a atesta voința părții, în sens procesual, cu privire la conținutul înscrisului depus, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite condițiile de formă ale cererii de recurs, prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.1.2.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.1.2.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2021.