ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2404/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca lipsită de obiect, cererea de reexaminare formulată de petentul A. cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov. În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat petentului amenda judiciară în cuantum de 250 RON.

În cuprinsul încheierii recurate s-a reținut că recurentul a atașat actului de sesizare a instanței o serie de documente, intitulate Cereri preliminare, prin care a invocat neconstituționalitatea unor prevederi din Legea nr. 134/2010 pentru aprobarea C. proc. civ., din C. proc. pen., din O.U.G. nr. 80/2013, din Legea nr. 211/2004 și din Legea nr. 47/1992, precum și neconstituționalitatea "neprevederii dreptului persoanei vătămate de a beneficia de asistență de specialitate din oficiu, conform prevederilor Constituției României", a "neprevederii dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, conform Constituției României" și a "neprevederii dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecății până la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate ridicate, conform Constituției României".

În legătură cu aspectele de neconstituționalitate invocate de petent, Curtea de Apel Brașov a reținut că obiectul învestirii sale l-a reprezentat cererea de reexaminare împotriva stabilirii taxei judiciare de timbru pentru cererea de recuzare a procurorului, taxă stabilită în sarcina sa în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov de completul C2R civil, învestit cu soluționarea recursului declarat de petent împotriva hotărârii pronunțate la 25 septembrie 2020 de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2020, cu privire la soluția de respingere a cererii petentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din C. proc. pen., Legea nr. 47/1992, Legea nr. 21/2004 și din statutul procurorului.

Prin raportare la obiectul învestirii sale, instanța a constatat că toate cererile anterior menționate, care excedează cererii de reexaminare, sunt incompatibile cu natura acesteia din urmă și cu dispozițiile art. 527 și urm C. proc. civ., ce reglementează procedura necontencioasă judiciară, sunt incompatibile cu procedura în cadrul căreia a fost formulată cererea de reexaminare, respectiv cererea de recuzare a procurorului care intră în constituirea completului de judecată C2R, care, de principiu, se soluționează de îndată, potrivit prevederilor art. 51 alin. (1), coroborate cu ale art. 54 C. proc. civ. S-a mai reținut că cererile formulate de recurent sunt incompatibile și cu natura recursului cu soluționrea căruia a fost învestit completul de judecată C2R, care, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se declară în 48 ore de la pronunțare și se judecă în termen de 3 zile.

Împotriva încheierii din 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurentul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut, în esență, că este nejustificată soluția curții de apel cu privire la respingerea excepțiilor de neconstituționalitate invocate, prin raportare la dispozițiile art. 1, art. 2, art. 4, art. 11, art. 24 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și 3, art. 23, art. 24 alin. (1) și (2), art. 52 alin. (1), (2) și 3, art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (2), art. 129, art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituția României și art. 2, art. 7, art. 8 și art. 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 iulie 2021, sub nr. x/2021/a1.2, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 22 iulie 2021, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 11 noiembrie 2021, cu citarea părților în ședință publică. Prin aceeași rezoluție, s-a pus în vedere recurentului să complinească lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, până la termenul de judecată stabilit.

Constatând că recurentul nu s-a conformat acestor dispoziții ale instanței, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția nulității cererii de recurs, pentru lipsa semnăturii recurentului și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cu prioritate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de recurs, din perspectiva îndeplinirii cerințelor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art. 148 alin. (1) din același act normativ, conform cărora cererile adresate instanțelor judecătorești trebuie să fie formulate în scris și să cuprindă, printre altele, semnătura părților.

Alin. (3) al art. 486 C. proc. civ. sancționează cu nulitatea lipsa semnăturii de pe cererea de recurs.

Sub denumirea marginală Nulitatea cererii, art. 196 C. proc. civ. prevede următoarele:1. Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile. 2. Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea. 3. Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condițiile prevăzute la alin. (2).

Înalta Curte constată că cererea de recurs depusă de recurentul A. prin poșta electronică, la 18 iunie 2021, nu poartă semnătura sa, iar prin rezoluția 22 iulie 2021, s-a dispus citarea acestuia cu privire la obligația de a complini lipsa semnăturii sau de a depune la dosar cerere de recurs semnată, sub sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Deși legal citat, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a comunica un exemplar al cererii de recurs care să poarte semnătura acestuia și nici nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței pentru a semna cererea de recurs.

Din această perspectivă, reținând că semnătura are rolul de a atesta voința părții, în sens procesual, cu privire la conținutul înscrisului depus, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite condițiile de formă ale cererii de recurs, prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2021.